Maria Dinulescu: "Mereu am să fiu alături de cei care au nevoie de mine"

Vrea mereu mai mult. Este momentul ei. Despre cum trăieşte prezentul vorbeşte actriţa Maria Dinulescu.

Jurnalul Naţional: Vii mereu cu idei noi pe care te zbaţi să le şi pui în aplicare. Ce alte proiecte vrei să concretizezi?
Maria Dinulescu: Am descoperit că pentru mine această perioadă în care nu sunt suficienţi bani pentru producţiile cinematografice a devenit şansa pentru a-mi dezvolta creativitatea şi a inventa lucrurile de care am nevoie. Îmi place să trăiesc în prezent şi să iau ce e mai bun de la el şi tocmai de aceea, împreună cu Mihai Pleşu, pregătesc un proiect care se numeşte "Am nevoie de model". În ultima zi a fiecărei luni va fi invitată la Noul Ci­nematograf al Regizorului Român câte o mare personalitate a timpului prezent, pentru a ne inspira şi pentru a ne da forţa să descoperim şi să iubim viaţa. Mereu am simţit nevoia să învăţ şi datorită profesorilor mei, doamna Sanda Manu şi domnul Ion Cojar. Recunosc, apreciez şi respect valoarea. Datorită dumnealor îmi este mereu dor să-mi creez şanse ca să respir un astfel de aer sănătos. De această dată am decis să ajut mai mulţi tineri şi împreună cu Mihai Pleşu voi organiza unul dintre cele mai importante evenimente culturale ale fiecărei luni.

Pentru un tânăr actor aflat pe val este important să fie vizibil în cadrul marilor festivaluri internaţionale. Ai vreun plan în acest sens?
Vizibilitatea vinde foarte mult, dar maniera în care se întâmplă asta este foarte importantă. Nu ştiu sigur ce va fi, pentru că suntem la început de an şi selecţiile încă se fac, dar mi-ar plăcea ca unul dintre următoarele proiecte să fie apreciat. Îmi doresc ca tot ceea ce fac să aibă un proces de lucru cât mai creativ, nou şi surprinzător. Recunoaşterea în festivaluri o privesc numai ca pe o rezultantă.

În ce alte proiecte cinematografice te vei implica anul acesta?
Propuneri sunt mereu. Mai grea este siguranţa pe care încerci să o ai în alegerea uneia dintre ele. Pentru moment aştept finalizarea unui scenariu al unui tânăr regizor pe care îl intuiesc a fi inteligent, talentat şi diferit, am să plec în Liban pentru a face un workshop de teatru dans, apoi câteva luni la Paris, în vară o să fac un drum de o lună în Suedia pentru a filma "A Very Unsettled Summer", în regia Ancăi Damian. Sper ca acest an să-mi aducă mai multe colaborări în afara ţării, pentru că îmi doresc să descopăr mai mult din ce se întâmplă pe acest glob.

Ce-i lipseşte, din punctul tău de vedere, ci­nematografiei româneşti?
Foarte multe. Se poate trăi fără multe dintre ele, dar fără un tip de regizor de genul lui Nae Ca­ran­fil, Cristian Nemescu sau Radu Mihăileanu o văd căzând la pământ în faţa spectatorului român.

Anul trecut ai urmat cursuri de teatru Kabuki alături de alţi şapte actori români. Cum te ajută experienţa asta în actorie?
Am terminat un master în teatru şi cultură japoneză la finalul anului trecut şi ce am învăţat este cum să descopăr bogăţia pe care o simt atunci când mă reintegrez naturii şi mă las să fiu ceea ce sunt – o parte a ei.

Te mai atrag şi alte tipuri de exprimare artistică?
Am să dezvolt un proiect de fotografie şi film pe partea de online. Şi aceasta face parte din pre­zen­tul nostru şi vreau să-l încerc. Curând, foarte cu­rând am să vă pot vorbi la modul concret despre el.

Cum trăieşti perioada asta atât de prolifică profesional pentru tine, dar şi de interes din partea publicului?
Încerc să învăţ să-mi iubesc publicul, să-l res­pect şi să-i mulţumesc pentru toată încrederea şi susţinerea pe care mi le oferă. Am foarte mult curaj şi plăcere de a trăi, dar mă simt foarte puternică atunci când văd câţi oameni sunt alături de mine.

Te-a schimbat succesul în vreun fel?
Bănuiesc că da. Fiecare experienţă îţi aduce o nouă nuanţă. Eu cred şi simt că sunt acelaşi copil naiv care visează să trăiască puţin, dar pentru ceva mare.

De la o vreme eşti foarte curtată de o mulţime de firme care doresc să se asocieze cu ceea ce reprezinţi. Te simţi norocoasă? Presupun că nu e puţin lucru pentru un tânăr actor să-şi asigure un venit şi din această zonă.
Când eşti pe val, toată lumea te vrea. Important este să ştii să negociezi şi pentru ce anume o faci. Aleg să semnez numai cu cei care sunt buni profesionişti şi ale căror produse surprind aşteptările fanilor mei. Recent, am adăugat celor alături de care merg mai departe echipa wellness-ului şi saloanelor "Egoist".

La un moment dat ai intrat în vizorul presei de tip tabloid. Cum ţi s-a părut experienţa?
A trebuit să-mi iau încă un telefon mobil. Unul pentru presa de scandal, care insista cu câte 30, 40 de apeluri pe zi, şi un altul pentru viaţa privată şi profesională, la care să pot răspunde ori de câte ori este nevoie.

Actriţe mari au mărturisit de-a lungul timpului că frumuseţea le-a împiedicat să primească roluri mai profunde, în care aspectul fizic să nu fie atât de important. Eşti la rândul tău o femeie frumoasă. Cum percepi acest lucru în ceea ce te priveşte?
Cred că personajul Ana-Violeta din "Pescuit sportiv" este exemplul perfect că nu am întâmpinat astfel de probleme.

Ce înseamnă pentru tine "să te prostituezi" în meseria pe care ţi-ai ales-o?
O întrebare foarte bună. Să lucrezi cu numai 99% din resurse personajul pe care alegi să îl trăieşti.

Care sunt lucrurile la care visezi, deocamdată, în cariera pe care ţi-ai ales-o?
Îmi doresc ca mulţi regizori şi actori tineri să vină la master class-urile pe care o să le organizăm la Noul Cinematograf al Regizorului Român cu mari profesori, regizori. Sper ca mulţi să fure me­se­rie, să îi caute pe aceşti oameni mai departe, să le rămână modele şi să dezvolte tehnici profesionis­te de lucru. Mi-e dor de atitudinea, energia, cultura şi inteligenţa doamnei Sanda Manu. Visez să am cât mai mulţi colegi şi colaboratori care îşi iubesc profesia cu tot sufletul şi toată puterea minţii.

Spuneai acum ceva timp că încerci să înveţi câteva versuri în fiecare zi. Poţi să-mi spui câteva care ţi-au rămas aproape de suflet?
Mă bucur că îmi oferi şansa de a-l face cunoscut cititorilor pe tânărul poet Sorin Despot. Poezia se numeşte "despre cum trebuie să dezbraci o femeie foarte frumoasă":
"O femeie frumoasă trebuie dezbrăcată aşa/ cum la 13 ani desfaci un ca­dou frumos/ împache­tat/ mân­gâi mai întâi fun­da/ cân­tă­reşti cutia în pal­me/ o scuturi uşor pui urechea mi­roşi/ nu e bine să te gră­beşti vrei să te bucuri cu totul/ să tragi uşor de un ca­păt al fundei şi când o dată cu bu­clele/ ai închide şi ochii ai încleşta dinţii/ inima par­că îţi împinge transpi­ra­ţie/ în vene când desfaci un cadou la 13 ani/ îţi mişti degetele îngheţat de frică/ tremuri puţin îţi vine să plângi/ ai re­muş­cări pentru că la 13 ani/ e important să ştii/să simţi că meriţi"

Cum te influenţează realităţile sociale pe care le trăim?
Sufletesc. Tot ce trece prin suflet se creează cu spirit şi artă, pentru că sunt ale lui Dumnezeu şi atunci toate merg spre oameni. Încerc să mă menţin vie, sănătoasă şi bună. Sunt sigură că mereu am să găsesc resurse să fiu alături de cei care au nevoie de mine.

Cum au privit părinţii tăi succesul de care te bucuri, dincolo de bucuria firească a reuşitei copilului lor?
Mi-au oferit mereu încredere şi suport. Acum, fiecare o face din spaţii diferite. Unul din ceruri şi altul de pe pământ. Nu am să ştiu niciodată ce a fost şi este în sufletul lor. Îi iubesc prea mult ca să-i pot descoperi de la distanţă.

Care este relaţia ta cu divinitatea?
Acum o caut în oameni. Încerc să o descopăr la modul concret. Curând am să împlinesc 30 de ani şi am senzaţia că ar fi trebuit să ştiu mult mai multe. Este o vârstă frumoasă. Abia acum învăţ despre emoţii şi despre forţa, valoarea lor. Dumnezeu este lângă mine şi mă bucur să ştiu că mereu o să mă ţină aproape de El. Asta este şansa noastră.