Mircea Dinescu vă colindă

Mircea Dinescu publică după aproape 15 ani un nou volum de poezie. "Femeile din secolul trecut". Şi nu numai că scrie poezie, dar o şi cântă. Nouă dintre poemele publicate în volumul ce va avea lansarea sâmbătă la Târgul Gaudeamus sunt şi cântece... cântate chiar de poetul Mircea Dinescu. Iar CD-ul care va însoţi volumul de poezii este dedicat tot "Femeilor din secolul trecut", ambele scoase pe piaţă de Editura Fundaţiei pentru Poezie. Cât de nouă este pasiunea lui Mircea Dinescu pentru muzică...

"Ideea nu e chiar nouă, pentru că de-a lungul timpului am mai încercat să-mi pun poezii pe muzică şi la un moment dat mi-amintesc cum vorbeam cu Andrei Pleşu, care are şi el o voce foarte frumoasă – era să zic ca şi mine, cu modestia de rigoare... Andrei cânta nişte cântece dintre cele două războaie, romanţe..., şi mă gândeam aşa, mai în glumă, mai în serios, şi-i spuneam: «Măi, Andrei, hai să debutăm şi noi, să ne lăsăm de meserie şi să fim doi cântăreţi, o să fim mai senini, mai liniştiţi şi mai fericiţi». Până la urmă nu ştiu dacă el a îndrăznit să-şi scoată un disc, numai că eu, după ce m-a lovit din nou copita poeziei la bătrâneţe şi mergând cu maşina de două ori pe săptămână de la Bucureşti la Cetate, am simţit cum începe să mă lucreze demonul muzicii şi, iacătă, am ajuns să scot un disc cu nouă cântece pe versuri de-ale mele..."

Nouă dintre poemele scrise de Mircea Dinescu le veţi regăsi aşadar pe muzică. De la "Moscova nu crede în lacrimi" la "Descântec de măgar bătrân" şi de la colindul "Iisus nu crede în magi" la "Lili Marlene" veţi descoperi melodii pe care poate le-aţi mai auzit cândva...

"E un amestec de cântece laice şi... am şi-un colind, dar care are o poveste mai complicată, pentru că muzica mi-a trecut prin auz cu vreo 30 de ani în urmă, când stăteam la Mogoşoaia şi, în compania lui Marin Preda şi a unui scriitor care făcuse puşcărie politică, am ascultat un soi de colind neoficial pe care-l auzise şi-l cântase el în puşcărie, de la un profesor care fusese prizonier în Siberia. Iar prizonierii români din Siberia, de Crăciun, cântau pe genul ăsta de melodie, ceva trist despre moartea în zăpezile de acolo... Era un colind foarte trist. Prozatorul se chema Valentin Şerbu, din păcate a murit, şi am cântat cu el ani de zile, el cânta la chitară, eu învăţasem să cânt acel colind, pe care pe urmă l-am uitat total... şi într-o seară mi-a revenit melodia în minte. Nu ştiu dacă exact, am mai prelucrat-o, cert e că am compus cântecul ăsta şi o dată cu el versurile... treceam prin oraşele astea, treceam prin Caracal, era noapte, nu era nici o lumină aprinsă, capitalismul românesc semăna cu ceva de acum 2.000 de ani... Şi mă gândeam «dom’le, o fi fost întuneric şi la Bethleem, acum 2.000 de ani, ca-n Caracal?». Atunci a început să-mi bâzâie melodia în cap şi deodată am spus «nu-i lumină la fereastra nimănui, numai cranii gălbejite de gutui...» şi brusc am început s-o fredonez pe vechea melodie. Şi am compus acest colind care se cheamă «Iisus nu crede în magi». Textul e mai complicat, mai cu nuanţe, şi e ultima poezie pe care am scris-o anul ăsta.

Poezia am compus-o înainte să-mi vină ideea s-o cânt sau în timp ce-o scriam cred că mi-a venit şi melodia. În afară de colind şi de «Lili Marlene», mai sunt câteva poezii de dra­gos­te mai «buruienoase», de altfel o să şi scrie pe disc «Atenţie, cântece cu text explicit!». Dar de fapt sunt nişte poezii tragice de amor. Unul e «un descântec de măgar bătrân», care e cântat pe un soi de litanie populară, un cântec tragic. «Lili Marlene» e pe melodia celebră, iar colindul, aşa cum v-am sus, nu există, există în mintea mea şi nu e chiar aia de acum 30 de ani. Restul sunt ce mi-a trecut prin minte... o să vedeţi."

Obsedat de Iisus şi de amorurile de odinioară, aşa cum mărturiseşte, Mircea Dinescu vă propune acum acest nou volum de poezii, scrise între anii 2004 şi 2010 şi însoţit de CD-ul care conţine nouă melodii... Iar Jurnalul Naţional vă oferă colindul lui Mircea Dinescu. "Nu vreau smirnă, nu vreau mirt, nici untdelemn/ vreau ca taica să-mi ciopleasc-o stea de lemn,/ s-o colind pe buna maică de ajun/ să nu creadă-n zvonul fiului nebun/ mamă, mamă,/ unde-i viaţa s-o murim/ mamă, mamă,/ unde-i moartea s-o trăim?"