Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
După câteva sute de kilometri de condus pe dealurile înverzite ale Noii Zeelande, coborând spre sud am observat câteva lucruri interesante care sunt foarte rar întâlnite în Europa, mai ales în partea noastră. De-a lungul şoselelor, pe dealuri sunt milioane de oi care pasc singure, nepăzite nici de om, nici de câinii de stână. În nordul Noii Zeelande nu există animale prădătoare, iar rata criminalităţii este printre cele mai reduse din întreaga lume. În întreaga ţară există nouă oi pentru fiecare persoană.
Un alt lucru care m-a uimit este curăţenia incredibilă a ţării, pentru mulţi dintre noi poate de neimaginat. Neozeelandezii nu doar că nu aruncă gunoiul pe stradă, dar anul acesta au avut un record de reciclare de 78%, mult peste SUA, Australia şi întreaga Uniune Europeană. România are termen până în 2013 să atingă o rată de reciclare de 55%, dar lucrurile merg repede spre bine. Şi ca o scurtă paranteză, în Noua Zeelandă nu există centrale nucleare, întreaga energie provenind din surse naturale.
Am ajuns la Rotorua, oraşul maori de pe Insula de Nord. Deşi nu e foarte mare, acesta oferă imagini superbe, combinaţie de izvoare termale, vulcani noroioşi, gheizere, lacuri montane şi râuri pline de peşte. Istoria nu a fost deloc prietenoasă cu maori, pe de o parte europenii i-au cotropit, pe de alta, vulcanii care au erupt au distrus peste noapte sate întregi.
Tradiţiile spirituale maori au la bază credinţele în zeii naturii. Ca în majoritatea culturilor de pe glob, elementele naturii, Mama Pământ Papatşşnuku şi Tatăl Ceresc Ranginui dau naştere vieţii, forţei vitale numite mauri. Populaţia maori a trecut prin câteva încercari violente de convertire la creştinism, dar religia lor a rămans neatinsă. Pentru că nu ştiau să scrie, maori au creat sculpturi impresionante care codifică geneanalogia tribulurilor. La prima vedere extrem de complicate şi cu o infinitate de detalii, sculpturile sunt "cărţile" trecutului lor şi membrii triburilor citesc detaliile asemenea unei scrieri antice.
Deşi este o zonă turistică, unele locuri maori nu pot fi vizitate, cultura lor nepermiţând acest lucru. În locurile sacre (numite tapu), printre care cimitirele maori, nu pot intra decât cei din triburi şi foarte rar pot acorda permisiunea străinilor să le viziteze. Din păcate nu am avut acordul sfatului bătrânilor de a intra într-un cimitir, dar m-au primit călduros într-o marae. Marae este un spaţiu sacru al maorilor, folosit pentru ritualurile lor spirituale. Am fost întâmpinat cu powhiri – salutul de bun-venit, care este un cântec antic de pace. Conform tradiţiei, oaspetele oferă gazdei din marae un cadou. Pentru a aminti de istoria comună a României cu Noua Zeelandă, am oferit bătrânilor un caval românesc şi câteva ouă încondeiate după tradiţia bucovineană.
Ascunsă undeva în Muntii Carpaţi, deasupra staţiunii Sinaia, există o cabană de lemn cu o arhitectură ciudată, cel puţin pentru european. Are trei pereţi dintre trunchiuri mari de brad fără geamuri, iar faţa cabanei este deschisă. Înăuntru sunt sculptate tot felul de chipuri demonice, unele care zâmbesc, altele cu limba scoasă. Aceasta este singura marae maori din Europa, construită de Regina Maria şi Regele Ferdinand. Ce este mult mai interesant este că meşterii care au construit marae din Sinaia erau români şi au introdus un element inedit pentru maori: sculpturi cu urşi. Marae din Sinaia este singura care are urşi la intrare pentru a primi vizitatorii.
