Ce este carnea albă și de ce trebuie evitat consumul de carne roșie

Toată lumea știe că există o clasificare a tipurilor de carne, anume în carne albă și roșie. Diferențele dintre acestea sunt importante atunci când vrem să avem o alimentație sănătoasă. Desfacem firul în patru și clarificăm detaliile cele mai importante: tipuri de carne albă, diferențele dintre ele și carnea roșie și câteva detalii nutriționale, totul pentru a putea face cele mai bune alegeri.

Tipuri de carne albă

Clasificarea în carne albă și carne roșie se face în funcție de culoarea pe care o are carnea crudă. În fapt, ceea ce contează și ceea ce face cu adevărat diferența dintre carnea roșie și cea albă este nivelul de mioglobină din fibre. Mioglobina este o proteină care există în mușchi și are rolul de a stoca oxigenul ce întreține funcția musculară. Elementul esențial din structura acesteia este fierul. În funcție de nivelul de fier, culoarea cărnii crude variază de la o nuanță roz pal la una de roșu intens. Calitatea și beneficiile sunt date în principal de nivelul de colesterol pe care îl conține și de aportul de proteine, vitamine și minerale din fiecare tip de carne în parte.

Carnea albă este carnea păsărilor (pui, curcani, gâscă și altele), dar și carnea provenită de la iepuri și animale foarte tinere (de lapte).

Linia care separă carnea roșie și albă este destul de greu de trasat, cu atât mai mult cu cât aceasta depinde de greutatea, sexul și vârsta animalului sacrificat.

Tipuri de carne roșie

Carnea roșie are o concentrație mare de mioglobină, dar vine la pachet cu un nivel ridicat de grăsime. Carnea roșie înseamnă carne de vită, porc, dar și de oaie, rață, precum și vânatul.

Ceea ce se știe mai puțin este faptul că același tip de carne poate avea părți care intră în categoria de carne albă, în timp ce altele sunt carne roșie. În general, zonele cu mușchi activi (picioarele, aripile, carnea de pe pulpe) au o carne cu o concentrație mai mare de mioglobină, deci mai roșie, în timp ce zonele „imobile”, cum este pieptul, de exemplu, au o carne mai deschisă la culoare.

Carnea, esențială pentru o nutriție corectă

Omul are nevoie de carne în alimentație. Dentiția este adaptată consumului de carne, dar este specifică pentru o dietă diversă care include toate categoriile de alimente: carne, legume, cereale, fructe.

Carnea este principala sursă de proteine, grăsimi și nutrienți foarte importanți: fier, zinc, crom și mai ales vitamina B12, esențială omului și care nu poate fi furnizată decât din alimentele de origine animală. Orice nutriționist va confirma faptul că dieta ideală este aceea în care se consumă o singură dată pe zi carne, niciodată mai mult decât o palmă, și că este recomandat ca, pe parcursul unei săptămâni, să existe cel puțin o zi fără consum de carne. Aceasta poate fi perfect înlocuită cu lactate, ouă sau pește.

Cele mai bune tipuri de carne

Consumată cu moderație, o singură dată pe zi, carnea, indiferent de originea ei, are doar beneficii pentru dieta umană. Calitățile pe care le are carnea depind însă de cantitatea de grăsimi, concentrația de proteine, aportul de minerale și vitamine pe care le aduce. Nu există o carne perfectă, fiecare tip având plusuri și minusuri.

La capitolul recorduri ce pot fi asociate cu beneficiile consumului, trebuie spus că cea mai bogată în grăsimi este carnea de porc, urmată îndeaproape de carnea de vită (20%, respectiv 18%). Cea mai săracă în grăsimi este carnea de pui și curcan (10%, respectiv 13%). În ceea ce privește grăsimile sănătoase, clasamentul se inversează. Carnea de curcan are cea mai mare cantitate de grăsimi sănătoase, la care se adaugă și 200 de miligrame de Omega 3 în 100 de grame de carne. Cea de vită conține doar 40 de miligrame de Omega 3 și doar 20% grăsimi sănătoase.

Cea mai bună sursă de proteine este carnea de curcan, urmată de cea de porc și de cea de vacă, pui și miel, la egalitate. Curcanul bate recordul și aduce 27 de grame de proteine, în timp ce toate celelalte tipuri se situează sub 25 de grame în 100 de grame de carne.

În ceea ce privește mineralele, podiumul este relativ egal împărțit. Curcanul are cea mai mare doză de seleniu și fosfor, carnea de vită cea mai mare cantitate de fier și zinc, iar restul oligoelementelor sunt aproximativ în cantități egale.

Luând în calcul toate acestea, se poate spune că o schemă ideală de nutriție recomandă consumul de carne de vită o dată pe săptămână, consumul de carne de porc de două-trei ori pe săptămână și consumul de carne de pui, curcan sau iepure de trei ori pe săptămână sau mai rar de atât, pentru fiecare categorie în parte.

Sursă foto: Pixabay