Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
A.H.: Într-un fel, am rămas jurnalist, doar că utilizez un alt mediu şi m-am dedicat gastronomiei. Dar e adevărat, şedinţele mele de redacţie au arătat altfel în ultimii ani. Mai puţine caiete de notiţe, mai multe cuţite, cratiţe, oale. Cumva, munca dintr-o redacţie seamănă cu munca dintr-o bucătărie de restaurant. Dar, ca să răspund la întrebare, schimbarea nu a fost tocmai o schimbare, gătitul era deja în mine când am decis să mă ocup de el la modul serios, profesionist. Într-o zi am ajuns la concluzia că viaţa-i scurtă şi trebuie să mi-o petrec făcând lucrurile care-mi oferă maximum de bucurie. Gătitul e unul dintre ele.
J.B.: De ce un blog culinar?
A.H.: Blogul meu a fost la început unul generalist. Era jucăria unui ziarist fără ziar. În scurtă vreme am început să observ că pot să scriu despre lucruri care să conteze cu adevărat (opiniile exprimate pe blogul meu la început nu erau cu mult diferite de ale majorităţii şi nici maniera în care le exprimam nu era cea mai prietenoasă cu putinţă, ori eu nu sunt aşa, îmi place să mă diferenţiez şi să transmit vibraţii pe cât posibil pozitive). Am decis să scriu doar despre mâncare (fac rareori excepţii) şi să postez lucruri care-i pot ajuta pe cititorii mei să se dezvolte în planul acesta, al gătitului. Blogul meu nu-i o şcoal de bucătari, nu postez lucruri sofisticate şi nu încerc să educ o generaţie gourmet. Îmi place să cred că lucrurile pe care le postez ajung uşor la oameni şi că mai apoi sunt reproduse ori reinterpretate cu uşurinţă.
J.B.: Ce înseamnă să fii un "bucătar călător”? Ce lucruri noi ai avut de învăţat din experienţa asta? Ai avut de întâmpinat greutăţi?
A.H.: Înseamnă să fii dispus oricând să renunţi la confortul unui spaţiu pe care-l cunoşti pe de rost şi să te adaptezi din mers la situaţii noi, bucătării diferite, oameni care de prea puţine ori te primesc cu simpatie (bucătarii sunt fiinţe extrem de teritoriale, nu le plac intruşii). În acelaşi timp înseamnă să-ţi oferi şansa de a învăţa tot timpul lucruri noi, şansa de a te dezvolta ca profesionist şi ca persoană. Cred că până la o anumită vârstă, ar trebui ca fiecare bucătar să treacă prin cât mai multe bucătării cu putinţă. Din suma experienţelor poate să apară din când în când câte un bucătar extraordinar.
J.B.: Eşti genul de om care nu spune «nu» unei provocări. Şi primul pus la încercare eşti chiar tu. Te-ai provocat pe tine printr-un program de slăbit care te-a ajutat să dai jos mai bine de 20 de kilograme. Cum ai reuşit?
A.H.: Am reuşit să dau jos mai bine de 30 de kilograme, într-un an. Am considerat că-i un marş pentru viaţa mea şi l-am parcurs de la un capăt la altul fără să mă gândesc la greutăţi. Acum, că a trecut, pot spune că n-a fost tocmai uşor să respect o reţetă simplă şi de bun simţ: mai multă mişcare, mai puţină mâncare.
J.B.: Ai reuşit însă să stârneşti şi lumea bloggerilor cu ideea ta îndrăzneaţă de a face o frigăruie record. Povesteşte-ne despre experienţa aceasta.
A.H.: Recordul despre care vorbiţi a fost un pretext pentru a aduna comunitatea online din Cluj într-un scop caritabil. Altfel, nu prea mă omor după recorduri. Un record în gastronomie ar fi să faci îmbucătura perfectă. Eu o urmăresc de câţiva ani buni şi încă-s departe de ea. Provocarea adusă de frigăruia de 101 metri a fost să iau 40 de amatori pe care să-i determin să lucreze ca nişte profesionişti. S-au descurcat excelent şi n-o să-i uit pentru asta.
J.B.: La Jocurile Olimpice de anul acesta ai avut ocazia de a alerga cu torţa olimpică pe o distanţă de 300 de metri. Cum te-ai simţit în acele momente?
A.H.: Mândru, bucuros, umil, mic şi mare în acelaşi timp. E o experienţă de felul "o dată-n viaţă”. Mi-au trebuit zile bune după ziua aceea ca să realizez ce s-a întâmplat şi cum a fost. Cei 300 de metri parcurşi cu torţa olimpică în mână s-au transformat într-o amintire valoroasă.
Reţetele lui Adi Hădean
Cartofi la tigaie
Prima reţetă e una simplă, de cartofi sotaţi cu ceapă, usturoi, pătrunjel şi foarte puţin ulei.
Cartofii se spală bine, se taie în cuburi mici, fără a fi curăţaţi de coajă. Se aruncă în tigaia în care-au fost puse la încins două linguri de ulei (pentru mai multă savoare, încercaţi untura de raţă ori de gâscă). Grăsimea trebuie să fie încinsă bine dar să nu fumege. Ţineţi cartofii pe foc un sfert de ceas, poate puţin mai bine, amestecând în ei. Cu cinci-şase minute înainte de a-i lua de pe foc, puneţi în tigaie ceapa, usturoiul şi pătrunjelul, toate tocate nu prea mărunt. Sarea şi piperul sunt condimentele de care aveţi nevoie. Folosiţi-le cu înţelepciune.
Miel cu cartofi şi hummus
A doua reţetă pe care v-o sugerez e de inspiraţie libaneză. Pentru o porţie aveţi nevoie de 200 de grame de muşchiuleţ de miel sau berbecuţ (puteţi folosi şi cotlet cu os, principiul e acelaşi), o jumătate de cartof curăţat şi două linguri de hummus (hummusul e o piure din năut cu pastă de susan, ulei de măsline, sare, zeamă de lămâie, usturoi şi busuioc). Lăsaţi carnea la marinat cu ulei de măsline, usturoi şi puţin oţet balsamic sau zeamă de lămâie. După trei-patru ore, puneţi-o pe o ţepuşă şi puneţi-o la fript într-o tigaie încinsă în care aţi pus puţin ulei. Frigeţi carnea la foc iute, câte două minute pe fiecare parte. în acelaşi timp şi în aceeaşi tigaie, frigeţi cartoful tăiat în rondele subţiri. Puneţi apoi carnea pe farfurie împreună cu cartoful şi hummusul.
2 de ani din Virginia, care vrea sa economiseasca bani pentru o interventie chirurgicala vaginala pentru a-si reduce labiile vaginului.
Realizatorii clipului au declarat pentru Daily Mail, '' Winnifred reprezinta urmatoarea generatie. Ea ne-a spus ca este ingrijorata de colegii sai de sex masculin care obtin primul contact sexual prin pornografie''.
