Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Într-un fel, putem spune că tot ceea ce ne-am dorit ni s-a îndeplinit în această perioadă a pandemiei. Am stat acasă, ne-am trezit mai târziu, am avut timp de petrecut cu familia și cu copiii, am avut timp să facem sport, să citim, să urmărim spectacole, să gătim, cam orice în afară de a călători și a ne întâlni cu rudele și cu prietenii. Și atunci ne putem întreba de ce pentru mulți dintre noi a fost o perioadă foarte dificilă emoțional, o perioadă în care nu am reușit să facem cam nimic din ce ne-am propus și în care ni s-a părut că zilele trec parcă și mai repede decât de obicei. Nu ajută foarte mult nici eternele competiții din online, cine gătește mai mult, cine are casa mai ordonată, cine se joacă mai mult și mai frumos cu copiii, cine citește mai mult și cine urmărește mai multe filme. Psihologiii au explicații, iar ele sunt destul de simple.
1. Nu e nicio problemă dacă am simțit că ne e lene și că nu ne putem apuca și organiza nimic. Lenea, de fapt, este intrarea în pauză a organismului, ceea ce înseamnă că în trecut am accelerat prea mult, am consumat prea multă energie, iar organismul nostru a decis să folosească această perioadă de izolare pentru a se reîncărca. E foarte bine că este așa, e o perioadă în care presiunea a fost mai mică, așa că ne-am putut permite chiar și un interval de relaxare și reașezare.
2.Faptul că am încercat să păstrăm un program destul de strict e, de asemenea, un lucru bun. „Rutina relaxează. Să știi din timp ce ai de făcut, ce urmează, ajută la formarea automatismelor. Adică ajută la accesarea comportamentelor mult mai rapid, fără să mai consumăm resurse pentru alegeri mentale: ce am de făcut acum? Ce trebuie să fac pentru a îndeplini sarcina x? Ce variantă să aleg pentru sarcina y? Rutina disciplinează, în timp ce lipsa reperelor stresează, ne dă sentimentul că avem de făcut alegeri dintr-un număr infinit de posibilități, ceea ce este extrem de obositor’’, explică psihologul Yolanda Crețescu.
3. Senzația că nu avem timp e firească. Ordinea normală a lucrurilor s-a răsturnat, iar rutinele zilnice nu mai seamănă deloc cu cele dinainte de pandemie. Dacă până acum aveam timp și de trafic, și de ședințe, și de meditațiile copiilor, și de aprovizionare, și de gătit, și uneori și de un spectacol, acum parcă nici nu ne-am trezit bine și e deja seară și nu pare că am realizat ceva în ziua respectivă, uneori nici măcar nu am apucat să ne schimbăm de pijama. Psihologii spun că este vorba despre suprapunerea rolurilor în același spațiu, care ne încurcă, de fapt. Suntem și angajat, și patron, și părinte, și șofer în același timp și în același loc, ceeace ne face să ne îndeplinim anxios toate aceste roluri, care nu mai sunt eșalonate și diferențiate nici în timp, nici în spațiu. Vin toate peste noi în orice moment al zilei. Nici nu ne-am apucat bine de lucru, că e ora mesei. Nici n-am mâncat bine, că e timpul pentru predat un proiect. De aceea, rutina despre care vorbeam mai sus e cu atât mai importantă.
4. E important să rămânem conectați cu cei apropiați. Și pentru noi, și pentru ei. Singurătatea ne poate îmbolnăvi la propriu, iar gândurile de tip „oare nu o să îmi mai văd niciodată familia, prietenii, copiii sau părinții” par extrem de reale și de realiste. La nivel cerebral, singurătatea activează mecanisme de autoprotecție, de evitare, ne face să fim mai sceptici și mai puțin încrezători în alții. Studiile arată că singurătatea cronică, în vremuri normale, nu în timpul unei pandemii, crește riscul unei morți timpurii cu până la 26 de procente. Soluția, în această situație, e să încercăm să menținem orice legătură cu ceilalți. Să ne propunem, tot sub formă de rutină, să vorbim zilnic, chiar și la ore fixe, cu persoanele de care suntem apropiați. Să participăm la sesiunile zoom cu familia, chiar dacă nu avem neapărat chef pentru asta.
5. Ne va fi greu să repornim motoarele. Și asta pentru că rutinele fragile instalate în această perioadă sunt deja un model pe care îl urmăm, așa că va fi dificil să ne întoarcem la vechile obiceiuri. Chiar dacă acum ni se pare că abia așteptăm să ne înghesuim dimineața la metrou cu toți ceilalți călători, primele dimineți vor fi probabil grele. Abia ne-am obișnuit cu cafeaua băută în liniște, că trebuie să ne întoarcem la graba zilnică. Nu ne întoarcem doar la lucrurile care ne-au lipsit, și la toate celelalte care constituiau stresul cronic al vieții. „Repornirea va fi diferită pentru fiecare dintre noi. În cazul celor care au avut o perioadă dificilă emoțional, e posibil să rămână urme, atacuri de panică ce pot afecta funcționalitatea”, explică Yolanda Crețescu. În plus, cel mai probabil ne vom întoarce la o lume diferită, cu mai multe restricții, în care va trebui să ne adaptăm din nou unor reguli noi, diferite. Încă o schimbare profundă și copleșitoare, probabil, pe care va trebui să o gestionăm cu atenție.
