Trăieşte chircit, în braţele mamei

Copilul abia dacă mişcă din mânuţe. Cel mai adesea stă în braţele mamei. Aşa s-a obişnuit să doarmă. Zi şi noapte, cu capul sprijinit de mâna mamei. Femeia de 31 de ani nici nu mai simte amorţeala mâinii. Îl ţine mereu strâns la pieptul său, îi sărută fruntea mereu şi-i vorbeşte necontenit, fericită când băiatul scoate un scâncet sau un surâs. Mama a înţeles, de mult timp, că pentru fiul său orice gest făcut este o luptă câştigată cu boala.

Băiatul de 4 ani şi 8 luni suferă de tetrapareză spastică şi de epilepsie. Aşa se explică că mai tot timpul îl întâlneşti pe copilul cu ochi albastri şi păr blond prin spitale, cu mama la căpătâiul său. Pe la clinici au umblat încă de când s-a născut. La naştere, medicii de la Maternitatea Ploieşti nu i-au spus nimic. Mama a fost cea care a observat că cel mic nu putea să îşi ţină capul, mâinile îi erau moi, pe lângă corp, nu îşi coordona mişcările, nu îi recunoaştea pe părtinţii săi. Îngrijorarea femeii s-a tradus, după analizele efectuate la Spitalul Victor Gomoiu din Capitală, într-un diagnostic care i-a îngenuncheat.

„Nu ştiam nimic despre boală, ne întrebam cum să procedăm ca să-i redăm şansa de a fi şi el un copil ca toţi ceilalţi. Cu timpul am învăţat. Ba chiar am reuşit să capăt şi eu cunoştinţele necesare lucrului acasă cu cel mic. O singură zi dacă nu exersăm, se cunoaşte. Din cauza crizelor numeroase de epilepsie, George nu reuşeşte să acumuleze foarte mult. Toate aceste crize îl slăbesc şi îl dau înapoi, îl fac să regreseze. Stăm însă mereu cu gândul la Dumnezeu. Fiecare are o cruce de dus, şi noi ne-o ducem pe-a noastră.”

Florentina Costea suspină des atunci când vorbeşte. De când l-a născut pe George, un văl de tristeţe i s-a aşezat pe faţă. Nu îşi pierde însă încrederea în Dumnezeu. Îi mul­ţumeşte Celui de Sus că ea şi soţul său pot lupta pentru copilul lor, că sunt sănătoşi, că bărbatul său are un serviciu stabil, deşi câştigă doar mi­nimul pe economie. O fundaţie, o dată la patru luni, se milostiveşte şi o ajută cu tratament şi cu bani pentru recuperarea băiatului. Pentru ea, orice ajutor este ca o mană cerească. A învăţat să nu mai dispere.

Ci doar să se roage. Şi să îşi ia copilul în braţe, de fiecare dată când reuşeşte să facă rost de oareşce bani, şi să meargă la Sibiu, acolo unde a văzut că recupe­rarea i-a adus multe bucurii copilului şi lor, părinţilor. „Dacă în trecut nici nu ne recunoştea, acum ne zâmbeşte şi întinde mânuţa. Mai avem mult de lucru, în sensul că mănâncă pasat, nu stă în fund, colona riscă să i se deformeze, dar luptăm şi sperăm”, spune femeia cu lacrimi în voce.

În salonul din Spitalul Victor Gomoiu, unde este internat Gabriel, e linişte multă. Doar mama ce mai şuşoteşte la urechea celui mic, căci zice ea, „mereu trebuie să îi vorbim, mereu trebuie să facem exerciţii cu el. Doctorii i-au mărit doza la medicamentele pe care le ia pentru epilepsie. Cea mai mare realizare ar fi pentru noi să nu mai aibă crizele acestea. Ţin chiar mai mult de jumătate de oră. După fiecare criză mi-e frică să nu intre în comă, să nu facă stop cardiorespirator, să uite cine suntem şi să nu ne mai recunoască, să nu fie, Doamne fereşte, mai rău decât este acum”.

Mama îi dă apă cu seringa sau cu linguriţa. Gabriel abia dacă soarbe câteva picături. Zilnic ajunge să ia 14 medicamente. „Este foarte important să bea lichide ca să eli­mine toxicitatea pastilelor, trebuie să mănânce sănătos, ca să ajute şi creierul să funcţioneze, partea stângă a creierului este aproape atrofiată.” Cu toate astea, mama nu îşi pierde speranţa. „Cu cât creşte, cu atât va fi mai greu”, spune femeia, conştientă de ce va urma. Mai spune însă că „Dumnzeu face minuni” şi surâde împăcată cu sine.

Pentru ca George să aibă o şansă
Numai pe medicamente, părinţii copilului cheltuiesc peste 3 mi­lioane de lei vechi.
O şedinţă de kinetoterapie, de nici jumătate de oră, costă 400.000 de lei vechi.
Pentru cei care vor să îl ajute pe Gabriel să poată face cât mai multe şedinţe de recuperare, la Banca Transilvania, pe numele tatălui, Costea Dănuţ Marian, s-au deschis următoarele conturi:
– în lei: RO49BTRL0301201N80127xx
– în euro: RO24BTRL030004201N80127xx
Pentru mai multe detalii, familia Costea poate fi contactată la numărul de telefon: 0737. 341.101.