De la curtea regala la plivit de rosii

Fiica de prim-ministru, Sanda Tatarescu Negropontes a trait viata mondena la Curtea Regala britanica, dar a cunoscut si saracia, si inchisoarea.

TINERETE. In perioada in care studia la Londra, la sfarsitul anilor ’30, Sanda a fost prezentata la Curtea Regala engleza, ca debutanta in lumea mondena

PREZENT. La peste 85 de ani, Sanda Tatarescu-Negropontes traieste departe de fiul ei

FAMILIE. Sanda, impreuna cu mama si cu fratele ei

Dimineata de duminica, intr-o toamna tarzie. O casa din zona Casin, din Bucuresti, in care ma intampina o doamna a carei noblete o recunosti de la prima privire. Se asaza pe unul din fotolii si isi asaza poseta langa ea. "A fost o perioada in care purtam in geanta mea de doamna o periuta de dinti, o pasta de dinti si un sapun, pentru ca nu stiam daca nu voi fi luata din nou de Securitate", povesteste Sanda Tatarescu Negropontes. Femeia incepe sa depene linistita povestea vietii ei, viata in care a fost atat foarte sus, cat si foarte jos. "Din pacate, viata mea este un roman", spune femeia si zambeste trist. "M-am nascut la Targu-Jiu, in 15 august 1919. Scoala primara si liceul le-am facut la Institutul Catolic de Maici "Notre-Dame de Sion", chiar daca sunt ortodoxa. Parintii mei au vrut ca atat eu cat si fratele meu Tudor sa invatam de mici cate o limba straina. Eram in regim de semi-internat, mergeam dimineata cu guvernanta mea la scoala si ma intorceam seara. Acum aud mereu de viata de huzur a marilor demnitari. Dar tatal meu impunea o recunostinta fata de avantajele pe care le aveam, trebuia sa fim partasi la operele de binefacere ale mamei. Eram copii si aveam obligatii, nu drepturi", spune doamna Negropontes.

VIATA AUSTERA. Intre 1934 si 1937, tatal Sandei Tatarescu a fost premierul Romaniei. Cu toate acestea, tineretea Sandei si a fratelui ei Tudor au fost normale. "Nu pot sa spun ca nu au existat momente frumoase. Imi amintesc cu placere de balurile din vremea respectiva. Se poate spune ca am dus, pentru putina vreme, o viata de distractii putin naive. Pe vremea aceea nu existau droguri, fetele tinere nu fumau". Pentru a termina cat mai repede liceul, Sanda a facut doi ani intr-un an si si-a dat bacalaureatul la "Scoala de fete Regina Maria", dupa care a plecat la Londra, unde a studiat muzeologia si decoratiuni interioare. In acea minunata perioada din viata ei, Sanda Tatarescu a fost prezentata la Curtea Regala a Angliei ca debutanta in lumea mondena. Era in 1938, iar tatal ei era ambasador al Romaniei la Paris. "In acea vreme, 1938-1939, norii razboiului erau foarte aproape. In 1939, tata a fost chemat in tara pentru a forma pentru a doua oara guvernul si m-a chemat si pe mine de la Londra. La Bucuresti m-am inscris la Facultatea de Drept, pe care insa nu am terminat-o niciodata, pentru ca in 1940 m-am casatorit cu Ulise Negropontes."

RAZBOIUL. Sanda Tatarescu-Negropontes povesteste totul clar, fara prea multe vorbe. In 1941 s-a nascut primul copil, Gheorghe, iar in 1944 cel de-al doilea, Nicolae. In timpul razboiului, Ulise Negropontes a fost dus pe front, iar Sanda si-a ajutat si ea tara, conducand o ambulanta a Crucii Rosii care transporta bolnavi de la aeroport la un spital care avea sediul in vechea cladire a Institutului "Notre-Dame de Sion", liceu pe care il absolvise. "Eram alaturi de nemti, chiar daca eu, ca formatie, eram impotriva lor. Dar era de datoria noastra sa ajutam cum putem. Cand s-au intors armele si am devenit aliatii aliatilor, ne-am pus din nou semne de intrebare. Noi, care voiam sa fim alaturi de englezi, am ajuns sa fim alaturi si de rusi. Tata a crezut cu buna-credinta ca cel mai bine este sa fii in cetate ca sa aperi cat poti. Dar intrarea sa in Guvernul Groza a insemnat sinucidere politica. A facut un singur lucru de care era mandru: a semnat Pacea de la Paris. Dar Romania nu a fost considerata tara invingatoare in razboi, iar la intoarcerea in tara a inceput o campanie de presa impotriva sa si a parasit Guvernul", spune fiica fostului prim-ministru.

ARESTAREA. Anii care au urmat au fost grei pentru familia Sandei. Sotul ei, avocat, simtind primejdia comunista care se apropia, s-a inscris la o scoala de calificare pentru instalatori de gaze. Si din salariul lui de instalator intretinea numeroasa familie formata din parintii sotiei, Sanda, el, copiii lor si batrana doica. Anul 1950 a adus insa o perioada trista. In 5 mai, Gheorghe Tatarescu a fost arestat si condamnat la inchisoare, iar pe 15 august, chiar de ziua ei, Sanda a fost luata de langa cei doi copii mici si de langa sot si dusa la puscarie. Familia ei a fost aruncata in strada. Vina lor? Erau dusmani de clasa. Aflat la Paris, Tudor Tatarescu, fratele Sandei, a facut o criza de schizofrenie si a fost inchis intr-un azil. Blestemul parea ca atinsese familia Tatarescu-Negropontes. "Eram 16.000 de arestati dusi la Ghencea. M-am reintalnit cu fiice si sotii de demnitari. Dar nu era doar protipendada Bucurestiului. Erau si chiaburi si sotiile lor, tigani si neveste de bulibasa. Nu avea ce sa ni se impute. Am avut un proces colectiv si am fost condamnati la cinci ani de inchisoare. Nu aveam nici macar dreptul sa intrebam de ce suntem acuzati. Coboram de pe prici si ni se spunea: "ai 60 de luni", ca suna mai bine parca".

IN TEMNITA. In perioada in care a fost inchisa, Sanda a fost plimbata prin mai multe inchisori. Prin 1951 erau la o ferma de rosii. "Era acolo cu mine Marioana, fiica lui Bazu Cantacuzino, aviatorul. Fusese condamnata la trei ani de inchisoare pentru ca ascultase cantece americane. Marioana avea felul ei de a se razbuna - planta rosiile cu varful in pamant si cu radacina in sus. Dar atunci cand am fost duse sa plivim, am vazut ca radacinile rosiilor ajunsesera in pamant. Iar Marioana a spus atunci ca nici macar rosiile nu tin cu noi". Un alt loc in care Sanda a fost dusa a fost Inchisoarea de la Targsor, unde erau si femeile condamnate pe viata. "Eram foarte multe, asa ca dormeam cate doua in pat, cate o politica cu o vietasa. Chiar daca in inchisoare era o lege nescrisa care nu iti dadea voie sa intrebi pe nimeni de ce e inchis, eu am intrebat-o pe colega mea de pat de ce a ajuns acolo. "Am omorat-o pe mama si i-am mancat ficatii. Ea era o femeie rea si nu era de acord cu amantul meu. Si pentru ca la noi la romani se spune ca rautatea sta in ficati, i-am scos, i-am gatit si i-am mancat", mi-a raspuns femeia". Sanda spune ca, in inchisoare, partea morala de injosire era cumplita. Dar in acelasi timp acolo a invatat despre altfel de valori, o cinste ciudata, un cod al onoarei ciudat. "Acolo am invatat sa devin mai toleranta. Si ce am trait acolo m-a ajutat mai departe in viata", marturiseste Sanda Tatarescu-Negropontes. Povesteste totul linistit, iar despre eliberarea din inchisoare, in 1953, cu doi ani mai devreme decat trebuia, pentru ca murise Stalin, spune: "Imi pare rau ca trebuie sa spun ca am avut noroc cu moartea unui om". Asta dupa ce, timp de trei ani nu fusese langa copiii ei, iar familia ii ajunsese in strada din cauza unui regim neindurator.

DIN NOU ACASA. Intoarsa in sanul familiei in 1953, Sanda i-a gasit pe cei dragi mutati la Crucea de Piatra. Cand a ajuns acasa, sotul ei ii cumparase o friptura de la restaurantul din colt. "In timp ce mancam, am vazut cum se uita la mine copiii mei. Si mi-am dat seama ca nici ei nu mancau prea des carne. Si atunci mi-am zis gata, ajunge, ce-a fost a fost. Iesisem din inchisoare cu ambitia de a lupta impotriva regimului. Si mi-am spus atunci ca vreau sa traiesc ca sa vad sfarsitul acelui regim. Am muncit la inceput in Deratizare. Imi luam rucsacul in spate si plecam la munca. Asta pana intr-o zi cand, intr-o incapere a Ministerului de Interne in care deratizam, mi-a cazut un sobolan pe coc. Si-atunci am spus gata. Am inceput sa predau lectii de franceza. Mai intai ilegal, iar mai tarziu m-am inscris la fisc". In 1955 a fost eliberat din inchisoare si Gheorghe Tatarescu, iar familia a primit o casa in zona Casin din Bucuresti. Dar fostul premier s-a intors din inchisoare bolnav de tuberculoza.

DURERE. Dupa 1955, a inceput o noua perioada grea in viata Sandei Tatarescu- Negropontes. La doar un an dupa ce a iesit din inchisoare, Gheorghe Tatarescu a murit. De la Paris a sosit vestea ca a murit si Tudor. Dar Sanda nu i-a putut spune mamei ei de moartea lui Tudor. Batrana doamna Tatarescu era deja senila, traia intr-o alta lume. Si in cativa ani s-a prapadit si ea. Lovitura cea mai mare pe care a primit-o Sanda a fost moartea fiului ei cel mai mic, Nicolae. La doar 25 de ani, acesta s-a imbolnavit de cancer si a murit. "Dramele vietii mele de pana atunci, saracia si inchisoarea au trecut pe planul doi. Nicolae era cel mai mic, era dragul mamei. Atunci cand a murit, am avut marea mea revolta. M-am intrebat daca exista un Dumnezeu, de ce sunt atat de incercata, de ce nu mi s-a iertat nimic in viata!" Lasa putin privirea in jos. Durerea e inca acolo, prezenta in fiecare gest si miscare a ei. Durerea tipa si sfarteca si acum, dupa trei decenii si jumatate de la moartea lui Nicolae. "In acea perioada am avut noroc cu cei care ramasesera in viata si care facusera corp comun cu mine. Eram curioasa sa vad cat mai dureaza totul. Dupa o vreme, mi-am reluat lectiile de franceza si am putut sa transfer o parte din dragostea mea de mama spre elevii mei. O parte doar, pentru ca dragostea de mama nu se poate compara cu nimic", marturiseste Sanda.

"MADAME". Gheorghe, fiul cel mare al familiei Negropontes, s-a casatorit la 25 de ani cu fiica scriitorului Andrei Otetea, au plecat in Franta si au ramas acolo. Iar doamna Tatarescu-Negropontes a ramas in tara cu sotul ei si cu copiii pe care ii invata franceza. Viata nu a fost insa una linistita. "Am fost dusa de mai multe ori la interogatorii. Eram atat de obisnuita sa fiu luata de pe strada si dusa la Securitate, incat purtam tot timpul in geanta mea de doamna o periuta de dinti, o pasta de dinti si un sapun. Traiam intr-un fel de tensiune de front." Unul din momentele in care a fost cercetata si interogata a fost atunci cand regimul incepuse prigoana celor care aveau aur. Au perchezitionat si casa familiei Negropontes, dar nu au gasit nimic. Atunci cand fusesera scosi din casa lor, nu au putut sa ia nimic. Si Sanda a continuat sa dea meditatii de limba franceza. "La inceput, copiii imi spuneau tovarasa invatatoare. Eu le-am spus sa imi spuna simplu, "Madame". Odata, a venit mama unui copil si mi-a spus ca nu imi poate spune "madame", pentru ca asa i se spune si spalatoresei lor. I-am spus atunci sa ii spuna spalatoresei madam si mie la fel. Dar sa nu imi spuna tovarasa." Revolutia din decembrie 1989 a prins-o in casa ei din Bucuresti, cu copiii la meditatii. "Aveam bradul de Craciun impodobit, am adus cateva saltele si am stat aici, in sufragerie, pe jos. Se auzeau gloantele de la televiziune. In noaptea aceea am fost sunata de Dan Amadeo Lazarescu, care m-a intrebat daca vreau sa ma alatur celor care pun bazele Partidului National Liberal. I-am raspuns imediat ca sunt alaturi de ei. "Ti-ai facut bocceluta si esti gata din nou sa mergi la inchisoare? Iti dai seama ce faci?", m-a intrebat atunci sotul meu. Eu simteam insa ca e altceva", adauga doamna Tatarescu-Negropontes.

LIBERTATE. In 1990, dupa 50 de ani de casnicie, Sanda a ramas singura. Sotul ei, Ulise, cel care ii fusese tot timpul alaturi in lupta continua cu viata s-a prapadit. In acelasi an, Sanda a candidat pe listele PNL pentru Senat si pentru o scurta perioada a facut parte din forul legislativ al Romaniei. "Eram atat de entuziasmata, aveam atata dor de schimbare, incat uitasem de varsta mea. Uitasem ca aveam deja peste 70 de ani. L-am chemat pe fiul meu din Franta. I-am spus ca nu este normal ca eu la varsta mea sa fac politica si ca ar trebui sa vina el inapoi. "Intr-un moment greu, am plecat din tara si am rupt radacinile. Am prins radacini intr-o tara in care am fost primit cu bratele deschise. Daca rupi pentru a doua oara radacinile unui copac, acesta nu mai sta in picioare", mi-a raspuns Gheorghe". A ramas acolo, iar acum este unul dintre directorii firmei Buique si are doua fete si un baiat. "Am crescut doi baieti ca sa fiu singura. Acum imi traiesc sfarsitul vietii cu amintiri si cu dorinta de a spune mai departe ce-am invatat."

TRISTETE

"Dramele vietii mele de pana atunci, saracia si inchisoarea au trecut pe planul doi. Nicolae era cel mai mic, era dragul mamei. Atunci cand a murit, am avut marea mea revolta. M-am intrebat daca exista un Dumnezeu, de ce sunt atat de incercata, de ce nu mi s-a iertat nimic in viata!" - Sanda Tatarescu Negropontes

FAMILIA NEGROPONTES

MAMA. Sanda cu Gheorghe, fiul ei cel mare CUPLU. Sanda si Ulise au fost casatoriti 50 de ani Sotul Sandei Tatarescu, Ulise, facea parte din bogata familie Negropontes, familie care are ramuri nu doar in Romania, ci si in Balcani. Numele lor vine dintr-o porecla care reprezinta o dovada a circulatiei marfurilor si a negustorilor din sudul Balcanilor. Negroponte vine de la o porecla balcanica. Ei s-au imprastiat prin toata Europa, in special dupa cea de-a doua distrugere a Voscopolelui, pe vremuri un oras foarte mare armenesc din estul Albaniei de astazi. Din marea familie Negropontes face parte ambasadorul SUA in Irak, John Negroponte (acesta isi scrie numele fara "s" de la final). Diplomatul este un apropiat al presedintelui George W. Bush si, din luna mai seful celei mai mari ambasade din lume. Negroponte are o relatie foarte buna si cu autoritatile de la Bucuresti. In vara aceasta, diplomatul a recunoscut in fata ziaristilor romani ca stie foarte bine faptul ca familia sa a poposit la un moment dat si in Romania. In urma cu putina vreme, ambasadorul american voia sa vina in Romania pentru a vizita locurile in care a prosperat familia sa si pentru a o vizita pe Sanda Tatarescu-Negropontes. Vizita a fost insa anulata, pentru ca in perioada respectiva la ONU erau dezbateri aprinse legate de Irak.

BAL IN ROZ SI NEGRU

In perioada interbelica, anii de inflorire ai Romaniei, lumea buna participa la baluri organizate de rege si de cei din inalta societate. Una dintre frumoasele amintiri din tinerete pe care le are Sanda Tatarescu-Negropontes se refera la un bal dat de doamna Thierry, sotia ambasadorului francez in Romania. Balul era in roz si negru. Adica toate fetele erau imbracate in rochii roz si purtau cate o garoafa neagra, barbatii aveau costume negre si aveau in buzunarul de la piept cate o garoafa roz.