Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pielea nu este doar un invelis al corpului, o emblema personala, care are doar rol decorativ si nu necesita decat ingrijiri cosmetice. Tegumentul sau pielea este un organ cu o structura complexa, cu functie bine determinata in economia organismului si care, ca orice organ, se poate imbolnavi. Cancerul de piele (cu tipurile sale) se numara printre cele cu incidenta mare si mai ales, in plin trend ascendent fata de celelalte cancere. Si este cu atat mai dezolant cu cat peste 80% dintre cancerele de piele pot fi prevenite, iar pe de alta parte, spre deosebire de alte organe, leziunile incipiente pot fi observate pur si simplu de bolnav sau medic si pot fi astfel tratate in timp util. Este doar nevoie de putina disciplina (pentru a face ca protectia fata de radiatii sa devina un lucru elementar ca protectia impotriva cariilor, de pilda!) si de un minim efort, acela de a desfasura o autoexaminare atenta si completa a pielii macar o data pe an. Si aceste doua lucruri ar trebuie invatate si puse in aplicare de la varste fragede, deoarece efectele radiatiilor in copilarie marcheaza aparitia ulterioara a cancerului la adult.
Ultravioletele A si B
Principala cauza a cancerului de piele sunt radiatiile ultraviolete A si B. Ultravioletele B au lungime de unda mai mica si energie mai mare decat cele de tip A, sunt in cea mai mare parte filtrate de stratul de ozon, dar cele ramase sunt implicate in producerea bronzului si a arsurilor solare, dar si in geneza cancerului de piele. Ele sunt mai intense in miezul zilei si nu trec prin sticla (prin geam).
Ultravioletele A ajung la suprafata Pamantului fara a fi filtrate, strabat prin sticla, prezinta un nivel constant pe parcursul zilei si influenteaza procesul de imbatranire a pielii si carcinogeneza. Este incriminata atat expunerea prelungita, excesiva la soare, cu producerea repetata de arsuri ale pielii (cu aparitia de vezicule) in copilarie si adolescenta, dar si expunerile moderate, neprotejate, al caror efect se cumuleaza in timp, devenind vizibil uneori peste zeci de ani.
Pe de alta parte, este posibil ca un nev displazic (precanceros) sa sufere o transformare maligna dupa o singura expunere neprotejata la soare. Tot aici trebuie incluse si sursele artificiale de ultraviolete, folosite pentru bronzare. Folosirea frecventa a acestora creste cu 74% riscul dezvoltarii melanomului, de 2,5 ori a riscului de carcinom scuamos si de 1,5 ori a celui bazal. Totusi, exista si cazuri de cancere ale pielii in care nu poate fi demonstrata expunerea inadecvata la radiatii ultraviolete. Rezulta de aici ca exista si alti factori genetici sau imunitari care pot fi implicati. La acestia se adauga expunerea la radiatii X sau substante radioactive ori toxice (de exemplu, hidrocarburi, arsenic sau negru de fum). Factorii de risc sunt: pielea deschisa la culoare (desi, atentie, cancerul se poate dezvolta pe orice tip de piele), care se arde usor, asociata cu par si ochi de nuante deschise, antecedente personale (daca a avut in trecut cancer de piele) sau familiale (parinti sau frati care au suferit de aceasta afectiune), sistem imun deprimat (fie in urma unor afectiuni cronice, fie din cauza tratamentului imunosupresiv). Climatul insorit, latitudinile joase sau altitudinea inalta reprezinta alti factori de risc.
Keratoza actinica si alunitele atipice
Cancerul de piele se poate dezvolta in urma unor leziuni precanceroase sau in lipsa lor. Cele mai frecvente leziuni precanceroase sunt keratoza actinica si alunitele atipice (nevi displazici). Keratoza actinica este o afectiune foarte frecventa, cauzata de expunerea la soare. In 2%-10% dintre cazuri evolueaza spre cancer, 60% dintre carcinoamele scuamoase si 30% dintre cele bazale dezvoltandu-se pe o astfel de leziune, ceea ce impune tratarea tuturor keratozelor descoperite, deoarece nu poate fi spus cu precizie care va degenera si care nu. Keratoza actinica se manifesta prin aparitia unor placarde de culoare bruna pana la roz inchis, aspre la pipait, acoperite cu scuame (ca un fel de solzi) sau cruste, de marimi diferite, de la cativa milimetri la centimetri. Pot fi unice sau multiple, pe zonele expuse la soare, cum ar fi fata, antebratele, mainile, gatul, spatele. Alunitele normale au o culoare uniforma (bej, brun, negru), margini distincte, forma rotunda sau ovala, diametrul sub 5 milimetri, o persoana putand avea pana la 40 de astfel de formatiuni. Nevii displazici au forma asimetrica, marginea neregulata, mai multe culori, zone de sangerare, diametrul peste
6 milimetri, iar transformarea se produce rapid.
Carcinomul bazocelular si carcinomul spinocelular
Carcinomul bazocelular apare pe zonele expuse la soare, la varste inaintate, dupa decenii de expunere repetata (chiar moderata) la soare. Poate avea diferite forme: rana persistenta, care sangereaza, face cruste, se vindeca aparent si dupa cateva saptamani se redeschide; un mic nodul translucid, perlat, de nuante diferite (roz, rosu, bej) ori o pata rosie care se acopera cu cruste si sangereaza usor; mici leziuni asemanatoare cu o cicatrice, galbuie sau albicioasa, cu margini nedefinite.
Carcinomul spinocelular se dezvolta tot pe zonele expuse la soare, dar evolueaza mai rapid, avand capacitate invaziva. Poate aparea si pe mucoase (cavitatea bucala – buze, limba, gingii –, zona genitala sau anala). Se poate produce pe o keratoza actinica sau pe pielea lezata de substante toxice ori cu cicatrice vechi. Infectia cu HPV (virusul papilomatozei umane) este, de asemenea, legata de dezvoltarea acestui tip de cancer. Apare ca o placa rosie, persistenta, cu margini neregulate, acoperita de scuame si cruste, care sangereaza sau ca o excrescenta (ca un fel de corn) ori ca o ulceratie persistenta, dura, cu margini infiltrate. Foarte des formeaza o ulceratie sau ingrosare la nivelul buzei (mai ales inferioare) in special la fumatori.
Cel mai agresiv
Melanomul este cel mai agresiv cancer de piele. El apare atat pe zonele expuse la Soare, cat si pe cele neexpuse (palme, talpi, subunghial, intre degetele de la picioare, zona genitala). La barbati este mai frecvent pe trunchi, cap, gat, iar la femei pe membrele inferioare. Daca apare subunghial, se manifesta ca o pata de culoare inchisa, bruna, ce poate fi confundata cu un hematom posttraumatic. Se poate dezvolta pe pielea sanatoasa, cu aparitia unei pete brun-intunecat, care creste rapid in grosime si diametru. Alteori, apare prin transformarea unui nev displazic. Acesta creste rapid, sangereaza sau se erodeaza, infiltreaza zona din jur, care devine rosie, umflata sau inconjurata de o zona de pigment, se insoteste de senzatie de arsura, mancarime, durere. De asemenea, si alte tesuturi ale corpului, care contin melanocite, pot dezvolta un melanom. Acestea sunt situate la nivelul tractului digestiv, urinar, genito-anal sau ocular.
Diagnosticul este facut de un specialist dermatolog. Acesta poate sa-si dea seama de cele mai multe ori dupa aspectul fizic daca e un cancer. Totusi, diagnosticul este precizat printr-un examen bioptic. Daca se confirma un cancer, se analizeaza extinderea si stadiul sau. In functie de marimea, tipul, localizarea si stadiul se initiaza tratamentul. In stadiile incipiente tumora este distrusa prin criochirurgie (inghetare cu nitrogen lichid), excizie chirurgicala sau laser, electrocauterizare. In stadii avansate se recurge la chimio- si radioterapie. De asemenea, se poate apela ca adjuvant la terapia biologica pentru stimularea sistemului imunitar in lupta cu tumoarea.
Cum procedam practic
Fotoprotectia incepe cu alegerea produsului. Exista creme de protectie cu actiune chimica, ce absorb radiatiile si altele cu efect fizic, de blocare a radiatiilor (acestea contin substante ca oxid de zinc sau dioxid de titan). Fiecare produs are un factor de protectie solara, care poate fi intre 2 si 50 sau peste aceasta valoare.
Acesta se alege in functie de culoarea pielii: persoanele cu piele deschisa, sensibila, cele care au cazuri de cancer de piele in familie sau copiii au nevoie de o crema cu un indice mai mare, 30 si peste 30 la adulti si chiar 40 sau mai mult la copii. Pentru copiii sub 6 luni nu se poate folosi crema de protectie, de aceea ei trebuie bine feriti de soare. Chiar si persoanele cu pielea inchisa trebuie sa foloseasca crema de protectie solara. De exemplu, medicii americani recomanda afro-americanilor o crema de protectie cu factor minim 15.
Acest factor de protectie nu se refera decat la radiatiile de tip B. Pentru o protectie completa trebuie sa va asigurati ca produsul este eficient si impotriva radiatiilor A. Produsul se alege si in functie de tipul de piele: pentru fata uscata – crema, pentru cea grasa – lotiune, pentru corp sau zonele paroase – lotiune sau spray. Cremele cu protectie chimica trebuie aplicata cu o jumatate de ora inainte de a iesi din casa. Blocantele insa devin imediat active, asa ca se aplica la momentul iesirii. Desi foarte eficiente, blocantele sunt mai inestetice, aparand albe sau opace. De aceea, puteti folosi blocantul doar pe fata sau zone sensibile si pe restul corpului crema cu efect chimic. Crema de protectie trebuie aplicata direct pe pielea uscata si dupa aceea celelalte produse cosmetice. Buzele trebuie acoperite cu un balsam special, cu factor de protectie 30. Chiar daca folositi un produs cosmetic cu un factor de protectie nu renuntati la crema speciala de protectie. Daca folositi mai multe produse, factorul de protectie nu se insumeaza, ci se ia in considerare doar cel mai mare. Un produs cu factor de protectie 15 blocheaza 92% din radiatii, cu factor de protectie 30 – 97% dintre acestea, cu factor de protectie 50 – 98%. Rezulta deci ca nu este o mare diferenta intre ele, cu conditia sa fie aplicate corect, lucru insa neglijat de multa lume. Faptul ca alegeti un produs cu un factor mai mare nu inseamna ca veti putea sta mai mult, fara sa refaceti stratul de crema (increderea nelimitata in produs duce deseori la arsuri). Dupa cum se vede, nu inseamna ca un produs cu factor de protectie 30 este de doua ori mai eficient decat cel cu FPS 15. Se pare insa ca efectul in timp al produselor cu un factor mai mare (peste 30) este superior. Totusi, cremele cu factor mare de protectie (40-50) sunt mai groase si mai incomod de aplicat, ceea ce face ca oamenii sa evite refacerea stratului protector.
Crema trebuie distribuita in cantitati suficiente (adica o palma plina sau doua linguri mari pe tot corpul, o lingurita pentru fata sau o lingura pentru gat si brate de pilda daca sunteti imbracat de strada). Se aplica deci o cantitate suficienta pe toate zonele expuse (fata, gat, urechi, brate, antebrate, spate, membre inferioare etc.), fara a neglija nici o portiune. Se unge si sub costumul de baie sau hainele care se pot deplasa sau uda in timpul muncii sau exercitiului fizic. Indiferent de factorul de protectie, stratul de crema se reface dupa doua ore, deoarece crema poate fi distrusa de razele soarelui sau stearsa prin transpiratie sau chiar mai rapid daca persoana sta in apa, transpira intens ori se sterge cu prosopul. Atentie! In aceste conditii o sticla de produs se termina in 2-3 zile, lucru care este normal. Chiar daca ramaneti in interior aplicati crema pe zonele expuse, mai ales daca aveti acasa sau la birou ferestre mari (UVA pot trece prin geam) sau daca sunteti in masina. Inainte de a folosi produsul, este bine sa il testati pe o zona mica a corpului (pentru a evita alergiile) si fireste sa le evitati pe cele cu termenul de garantie depasit.
Aveti grija cum va imbracati!
Este de preferat sa purtati haine din tesaturi dense (daca sunt transparente, subtiri radiatiile le pot strabate), care acopera cat mai mult din corp, de culori inchise (desi din pacate astfel corpul se va incalzi). Tesaturile din bumbac, mai ales in culori deschise, atat de usor de purtat vara, nu asigura o protectie decat in jur de 15, asa ca de multe ori (si mai ales in cazul copiilor) este bine sa folositi crema de protectie si sub haine. Hainele ude nu ofera suficienta protectie antisolara. Exista insa si haine tratate astfel (de exemplu, cu bioxid de titan) incat sa asigure o protectie solara (cu FPS 30) sau detergent care sa impregneze astfel hainele. Si nu uitati palaria de soare cu boruri largi (tot dintr-un material dens, fara gaurele) si ochelarii de soare. Acestia nu trebuie sa fie un simplu accesoriu, ci sa asigure o protectie certificata impotriva radiatiilor UV A si B si nu orice ochelar negru realizeaza acest lucru. Dimpotriva, cei adevarati nu au lentilele foarte inchise la culoare. Copiii trebuie sa poarte si ei ochelari de soare adevarati, nu de jucarie. Lentilele de contact nu ofera protectie solara. Forma ochelarului trebuie sa fie suficient de larga incat sa acopere bine ochii, de la nas la tample. In felul acesta si zona sensibila de sub ochi va fi protejata. Nu recurgeti la lampile de bronzare indiferent de anotimp. Verificati-va bine medicamentele, unele dintre ele (antibiotice, antiinflamatoare, antihipertensive, antidiabetice sau cele pentru scaderea colesterolemiei) pot fi fotosensibilizante. Cel putin o data pe an examinati-va complet corpul, intr-o oglinda mare, inclusiv zona genitala sau intre fese, in spatele urechilor sau intre degete si mergeti imediat la medic daca descoperiti o anomalie.
TREI TIPURI. Cancerul de piele consta intr-o proliferare anormala, necontrolata, de celule ale pielii, celule care prezinta erori (mutatii) ale ADN-ului nuclear. Exista trei tipuri majore de cancer al pielii, fiecare avand originea intr-un tip de celule din epiderm (stratul superficial al pielii): carcinomul bazocelular, carcinomul spinocelular (sau scuamos) si melanomul.
● Carcinomul bazocelular este cel mai frecvent, dar cu evolutia cea mai blanda, asociat cu cea mai mica mortalitate, sub 1%. El are ca punct de plecare celulele bazale, situate in profunzimea epidermului, care au rol de a genera noi celule.
● Carcinomul spinocelular are la origine celulele scuamoase, cele mai numeroase, situate spre exteriorul tegumentului.
● Melanomul are o frecventa mult mai mica decat celelalte, dar este cel mai agresiv, fiind asociat cu o mare rata a mortalitatii. El provine din melanocite, celule situate printre cele bazale, care au rolul de a produce melanina, pigmentul care da culoarea normala a pielii si care este produs in cantitate mai mare in cazul expunerii solare, obtinandu-se bronzul, un scut prin care organismul intentioneaza sa opreasca efectele daunatoare ale radiatiilor.
RECOMAMDARI. Prevenirea cancerului de piele pare un lucru simplu, dar din pacate nu e asa. Multi oameni nu acorda importanta protectiei sau o fac prin mijloace insuficiente sau neadecvate. Unii adulti considera crema un moft, un simplu produs cosmetic bun doar pentru femei si o ignora. Mai grav, uneori neglijeaza sa o foloseasca pentru copii sau adolescenti. Alteori o fac, dar aplicand-o in conditii gresite (prea putin sau prea rar). Trebuie precizat de la inceput ca protectia nu se face prin crema de protectie solara, pentru ca nici un astfel de produs nu este complet sigur. Prima masura ar trebui sa fie evitarea expunerii solare, mai ales intre orele 10:00 si 17:00. In al doilea rand, exista parerea gresita ca aplicarrea cremei se face doar la plaja sau piscina. Nu este asa! Ea trebuie aplicata zilnic, inca de dimineata, de la iesirea din casa. Crema se aplica pe partile expuse si cu atat mai mult de persoanele care muncesc, circula, fac sport, se joaca afara. Aplicarea trebuie repetata la intervale de doua ore, chiar mai des in functie de circumstante. Mai mult, chiar sub aceasta protectie expunerea in orele de radiatie maxima trebuie evitata. Chiar in zilele noroase 80% dintre radiatiile ultraviolete ajung pe Pamant, deci protectia trebuie asigurata. In acelasi timp, nisipul, apa, betonul, zapada amplifica efectul acestor radiatii. Copiii trebuie feriti cat mai mult de radiatii, deoarece pielea lor e sensibila si ei trebuie dati zilnic cu crema.
ATENTIE! Statisticile sunt ingrijoratoare. De exemplu, in SUA cancerul de piele a devenit cel mai frecvent cancer, cu peste 3,5 milioane de cazuri diagnosticate anual, estimandu-se ca 1 din 5 americani va suferi de cancer de piele pe parcursul vietii. Dintre acestia, 2,8 milioane reprezinta carcinom bazal, 700.000 carcinom scuamos si peste 100.000 melanom. Desi este o forma rara de cancer, reprezentand doar 5% dintre cancerele de piele, melanomul este responsabil de 75% din mortalitatea generata de acestea.
Totusi, daca sunt descoperite la timp, supravietuirea depaseste 90%. Astfel, tot in SUA sunt inregistrate 800.000 de persoane care s-au confruntat cu melanomul malign, 13 milioane care au suferit de celelalte forme de cancer de piele si 58 de milioane cu keratoza actinica (principala forma de leziune
precanceroasa).
VITAMINA D. O mare problema a protectiei solare este legata de sinteza vitaminei D. Intr-adevar, aceasta este esentiala pentru sanatatea organismului, indiferent de varsta.
O parte din vitamina D se formeaza in piele, sub actiunea ultravioletelor, al caror efect este insa blocat prin intermediul cremelor de protectie solara. Atentie! Este nevoie doar de cateva minute de expunere solara pentru a obtine aceasta cantitate zilnica si practic nici o crema solara, indiferent de factorul de protectie, nu ofera o acoperire perfecta, astfel incat sa impiedice sinteza vitaminei D. Oricum nu se pot sintetiza si depozita cantitati mai mari de vitamina D obtinuta pe aceasta cale. Cantitatile suplimentare se distrug, asa ca nu se justifica orele lungi de plaja in acest scop, mai ales in cazul copiilor. Trebuie repetat ca cei mici sunt foarte sensibili la actiunea radiatiilor, iar efectul nefast va deveni vizibil peste mai multi ani, la varsta adulta). O alta cale, mai lipsita de riscuri, de a obtine vitamina D este prin alimente (peste marin, ficat, suc de portocale, cereale, oua, lactate etc.) sau suplimente mai ales in cazul copiilor sau batranilor (sau alte situatii in care medicul o recomanda). Daca aveti dubii in acest sens, puteti recurge la o simpla analiza de sange, pentru a determina daca valorile vitaminei D se inscriu in limitele normale.
