Bolnavii cronici, „logodiţi” pe viaţă cu terapia prescrisă de medic

Medicii dezavuează la unison automedicaţia. Unii află de la un vecin, de la un neam că le-a făcut bine un oarece tip de medicament şi atunci cel care a ascultat lauda se apucă, după propria iniţiativă, să ia şi el doctoria respectivă. Este această automedicaţie o lăutărie aducătoare de consecinţe rele. Dar automedicaţia include şi oprirea terapiei, la iniţiativa pacientului. Când se simte mai bine, bolnavul hotărăşte să sisteze înghiţirea pastilelor sau micşorarea dozei. Este tot o gafă periculoasă.

Când omul a ieşit din baremurile tensiunii arteriale normale, el este diagnosticat cu hipertensiune. Este o boală cronică şi bolnavul devine abonat la medicamentele recomandate de medic zilnic şi toată viaţa. Se întâmplă un necaz: unii, neascultători, când simt o îmbunătăţire a stării organismului, iau decizia aventuristă de a opri înghiţirea pastilelor. Greşeală cu consecinţe grele: hipertensiunea revine după puţine zile şi la valori mai mari, apare riscul unui accident vascular cerebral cu decese şi paralizii. Hipertensivul s-a logodit cu terapia prescrisă de medic pentru toată viaţa. La fel se recomandă şi în bolile de inimă, de exemplu, în cardiopatia ischemică. Este important de subliniat şi strategia terapeutică în depresii. În această boală psihică, depresia fiind în extindere în lume, medicamentul prescris de psihiatri trebuie luat minimum 6 luni, nu e cazul ca, simţindu-se mai bine, depresivul cu de la sine putere să sisteze înghiţirea pastilelor. Minimum 6 luni, terapia medicamentoasă trebuie respectată pentru a micşora riscul recidivelor, pentru a rări episoadele de depresie. Diabetul este şi el o boală cronică, el este ţinut în frâu prin respectarea regimului alimentar fixat de nutriţionist, prin mai multă mişcare şi prin medicamente. Pilulele la diabetul fără insulină în tratament trebuie înghiţite zilnic.

În cazul tuberculozei, internarea şi respectarea medicaţiei duc la un reviriment al stării bolnavului şi după 2-3 săptămâni el îşi recapătă pofta de mâncare, recâştigă din kilogramele pierdute, nu mai tuşeşte. Este foarte important ca tratamentul să continue chiar după externarea din spital.