Hiperpigmentarea cutanată – cele mai frecvente trei cauze

Hiperpigmentarea cutanată poate avea cauze multiple și poate fi focală sau difuză. Majoritatea cazurilor sunt o consecință a creșterii producției și acumulărilor de melanină.

Hiperpigmentarea focală este cel mai adesea de natură postinflamatorie și apare după producerea unor leziuni, de exemplu, tăieturi și arsuri, sau este determinată de alte cauze ale inflamației, ca acneea și lupusul. De asemenea, poate fi simptomul unei reacții fototoxice la lumina ultravioletă, al unor procese neoplazice, precum melanomul, al melasmei ori al tulburărilor pielii provocate de obezitate sau diabet.

Pe de altă parte, hiperpigmentarea difuză poate fi rezultatul unui tratament medicamentos, dar poate avea și cauze sistemice și neoplazice, în special cancer pulmonar și melanom. După excluderea unui medicament ca fiind cauza hiperpigmentării difuze, pacienții trebuie să fie testați pentru cele mai frecvente cauze sistemice, iar printre acestea se numără boala Addison.

Hiperpigmentarea și boala Addison

Numită și insuficiență suprarenală, boala Addison apare atunci când glandele suprarenale nu mai produc suficienți hormoni steroidieni, respectiv cortizol și aldosteron. Aceștia controlează foarte multe procese din organism, motiv pentru care tulburările suprarenale afectează, în timp, majoritatea sistemelor din corp. Apărută in cele mai multe cazuri pe fond autoimun, boala poate să aibă și alte cauze, precum diverse cancere care metastasează la nivelul suprarenalelor, tumori ale glandei pituitare, HIV/SIDA, tuberculoza, amiloidoza sau tratamentul pentru sindromul Cushing. Pentru boala Addison există și factori de risc, precum alte afecțiuni autoimune, ca diabetul insulinodependent, tiroidita autoimună, administrarea de coagulante sau diverse tulburări de pigmentare ale pielii (vitiligo).

Simptomele bolii Addison apar treptat, pe parcursul mai multor luni, putând inițial trece neobservate. Din cauză că nu sunt specifice, stabilirea unui diagnostic este dificilă. Oboseala cronică, pierderea în greutate, lipsa apetitului, dar și depresia și hiperpigmentarea pielii, mai accentuată în zonele expuse la soare, se numără printre acestea. Principala complicație majoră a bolii Addison este criza addisoniană, manifestată prin hipotensiune, hipoglicemie și un nivel crescut al potasiului din sânge, ce poate pune viața în pericol. Dacă ai fost diagnosticat cu boala Addison, va trebui să urmezi un tratament medicamentos toată viața, pentru a compensa producția hormonală redusă. Acest lucru permite o viață relativ normală, cu excepția persistenței oboselii. Este foarte important controlul medical regulat, să îți iei tratamentul corect și să îi pui pe cei din jur la curent cu această problemă, în caz de urgență. Sunt indicate, de asemenea, activitățile relaxante. Printre acestea se numără meditația, activitatea fizică ușoară sau moderată, în funcție de stilul de viață, masajul etc.

Melasma

Manifestările acesteia constau în apariția petelor pigmentare brune, foarte bine delimitate și aproximativ simetrice pe față, de obicei pe frunte, tâmple, obraji, buza superioară sau nas. Se manifestă mai ales la femeile însărcinate (situație in care este denumită și cloasmă sau “masca de sarcina”) și la cele care iau contraceptive orale. În aceste cazuri, petele dispar odată ce cauza nu mai există. Zece la sută dintre cazuri apar la femeile care nu sunt însărcinate și la bărbații cu pielea mai închisă la culoare. Deoarece riscul de melasmă crește odată cu expunerea la soare, mecanismul implică cel mai probabil o supraproducție de melanină, pigmentul care dă culoare pielii, părului și ochilor. Printre factorii agravanți se mai numără bolile tiroidiene autoimune.

Soluția principală în gestionarea melasmei este protecția strictă împotriva razelor solare, cu ajutorul produselor pentru piele specifice, al hainelor și al pălăriilor, precum și prin evitarea expunerii directe la soare. Celelalte măsuri depind de tipul pigmentării, la nivelul dermei sau epidermei, iar în acest caz un medic specialist îți poate oferi recomandările potrivite.

Hiperpigmentarea indusă de medicamente

Acest tip de hiperpigmentare este difuz, dar uneori prezintă modele specifice în funcție de medicamentele administrate. Printre formele de manifestare se numără creșterea nivelului melaninei în epidermă, care tinde să aibă o culoare mai închisă, de maro, sau nuanțe de gri ori albastru. Hiperpigmentarea provocată de medicamente este secundară și poate să fie însoțită de reacții de fotosensibilitate, cu apariția de pete sau vezicule în același loc de fiecare dată când se administrează un anumit tratament. Printre medicamentele care pot provoca astfel de reacții se numără antibioticele, antiinflamatoarele nesteroidiene, barbituricele și carbamazepina. Tratamentul pentru hiperpigmentarea indusă de medicamente implică oprirea administrării acestora. Hiperpigmentarea dispare foarte încet în unele cazuri, dar nu în toate. Multe alte medicamente pot provoca fotosensibilitate, astfel încât pacienții ar trebui să evite expunerea la soare.

Sursă foto: Shutterstock