Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dumnezeirea a avut grijă, când a conceput proiectul organismului omenesc, să dimensioneze cu largheţe unele organe şi le-a înzestrat cu rezerve semnificative de capacitate.
Sistemul renal este un exemplu de dărnicie. În caz că unele boli impun ca unul dintre rinichi să fie îndepărtat, pacientul va putea trăi doar cu un rinichi în funcţiune. Ba mai mult, rezerva de capacitate este atât de acoperitoare încât omul fără un rinichi se descurcă şi cu doar o jumătate din capacitatea de funcţionare a singurului rinichi rămas. Sugestiv e faptul că se înregistrează multe cazuri în care un donator îşi oferă rinichiul spre a fi implantat în organismul unui suferind de o boală gravă a sistemului renal. O astfel de argumentaţie se potriveşte şi în cazul ficatului. Medicina poate preleva o porţiune din ficatul unui alt om pentru a fi grefată unui bonav, care nu are altă soluţie. Se ştie că ficatul este un organ care se regenerează. Rezervă este şi în aparatul respirator. Când chirurgul a fost nevoit să scoată unul dintre plămâni, afectat iremediabil, pacientul va trăi mulţumitor doar cu un plămân în funcţiune. Se descurcă chiar dacă o parte din tiroidă a fost îndepărtată. Dacă nodulii sunt prea mari şi tot cresc, se decide ca o porţiune a tiroidei să fie scoasă, dar e bine ca o parte din glandă să rămână, totuşi. Pacientul va compensa secreţiile scăzute ale glandei tiroide luând hormoni tiroidieni de sinteză, din cutie, şi asta toată viaţa. Unul din marile necazuri este apariţia unui cancer la laringe. O răguşeală care nu trece chiar după un tratament după trei săptămâni, chiar o lună, dă alarma că poate fi vorba de un cancer laringian. De aceea, operaţia trebuie făcută în fazele incipiente. Astfel, se poate îndepărta doar o porţiune a laringelui şi să rămână restul. Dacă boala e avansată şi trebuie scos tot laringele, omul nu mai poate vorbi şi se hrăneşte printr-un tub implantat în gât. Iată că şi laringele are o rezervă de capacitate din moment ce-şi va face treaba cu o porţiune extrasă de chirurgul ORL.
Rezervă în funcţionare se constată şi la colon. Intestinul gros are o lungime de circa 1,7 metri. În cazul nefericit că a apărut o tumoră, se taie din colon până se ajunge la ţesut neinvadat, şi apoi pacientul trăieşte cu un colon scurtat.
