Respiraţia cu întreruperi în somn dă hipertensiune

Hipertensiunea, alături de obezitate, diabet şi nivel crescut al colesteroului, întregeşte un adevărat cvartet al morţii, sindromul metabolic X. O noutate: apneea, respiraţia întreruptă în timpul somnului, produce şi ea hipertensiune

Apneea este un semn rău pentru destul de mulţi oameni. Reprezintă o dereglare a respiraţiei în timpul somnului – cu alte cuvinte, opriri ale respiraţiei de până la câteva zeci de secunde. Răsuflarea celui care doarme este greoaie, cu întreruperi, cu reluări opintite. Partenerul său de somn se sperie, se îngrozeşte chiar când apar pauzele în respiraţie. Partenerul îl scutură, îl trezeşte pe cel aflat în apnee, dar, după reluarea somnului, fenomenul de respiraţie dereglată reapare.

Pentru cel cu apnee, somnul nu este odihnitor, poate duce şi la insomnie. Întreruperile de respiraţie în somn fac ca a doua zi omul respectiv să nu aibă randament la serviciu, să fie somnolent, cu reacţii încetinite. În plus, sforăitul accentuează necazurile semnalate mai sus. Partenerul de cuplu, exasperat de zgomotul adus de sforăit, de somnul întrerupt, nu mai doarme în aceeaşi cameră cu sforăitorul, ba uneori se ajunge şi la divorţ.

Cercetările medicale au semnalat ceva mai puţin aşteptat, anume că apneea cu dereglările ei de respiraţie în somn poate deveni şi ea o cauză de creştere a tensiunii arteriale. Sforăitul duce şi el la hipertensiune. Asta, pe lângă cauza cea mai frecventă a hipertensiunii, şi anume ateroscleroza, înfundarea arterelor prin depunerile de grăsimi pe peretele lor intern.

Una din măsurile ce trebuie luate împotriva apneei şi sforăitului este scăderea în greutate. De obicei, persoanele obeze sunt cele care respiră „şchiopătat” în somn.

Cu înaintarea în vârstă, şi ţesuturile din cerul gurii se relaxează, devin flasce, iar ţesutul boltei palatine, din cerul gurii, flutură în şuvoiul de aer al respiraţiei ca un steag, şi aşa apare zgomotul neplăcut al sforăitului. Adesea se trece la măsuri chirurgicale: ORL-istul trebuie să taie din cerul gurii, să decupeze o parte a boltei palatine.

 O intervenţie posibilă este şi implantarea unor electrozi în bolta palatină: în jurul lor se formează cicatrice, care întăresc ţesuturile cerului gurii. Astfel, acestea nu mai flutură în aerul respirat şi nu mai declanşează sforăitul.