Copila care vrea să fie frumoasă

Andreea Mihaela Ghinea are 18 ani, dar arată ca un copil. E micuţă, ruşinoasă şi foarte ataşată de mama ei. Îi e ruşine să se uite în ochii oamenilor, pentru că ştie că oamenii nu se uită în ochii ei, ci îşi ţintuiesc privi­rile asupra defectului. Iar apoi întorc capul cu groază sau cu milă şi-şi scuipă în sân a „Doamne fereşte!”
Andreea e o copilă veselă, lipicioasă şi foarte timidă. Şi tot ce-şi doreşte mai mult pe lumea asta este să fie frumoasă. Şi... să poată muşca dintr-un măr.
S-a născut cu o malformaţie a vălului palatin, denumită popular „gură de lup”. Practic, cerul gurii era despicat pe jumătate.

Andreea a crescut fără tată. Acesta şi-a părăsit pruncul imediat după naştere. Irina Soare, mama ei, s-a chinuit singură prin spitale, pentru a-şi vedea fata întreagă. „În 1993, la un an, a făcut prima operaţie de reconstrucţie a buzei de sus. Dr Pesamosca a fost cel care a operat-o”, povesteşte mama.
La 4 ani a început calvarul. Medicii de la Spitalul Grigore Alexandrescu au încercat să-i corecteze malformaţia, însă operaţia s-a desfăcut, lăsând în urmă o despicătură mai mare decât cea iniţială. „Şi nu asta a fost cea mai mare problemă după intervenţie, ci faptul că, din cauză că nu i s-a oxigenat bine creierul în timpul operaţiei, fata mea a rămas cu un uşor retard”, spune tristă mama, în timp ce Andreea îi zâmbeşte şi o strânge în braţe.

După un an, au încercat din nou – „de data asta la spitalul de chirurgie maxilo-facială. Acolo, operaţia a ţinut până am ajuns înapoi în salon şi apoi s-a desfăcut”, spune Irina Soare. „Mi-a fost extrem de greu cu ea cât a fost mică. Eram singură, speriată şi nu ştiam cum trebuie să ai grijă de un copil în situaţia ei. Aşa că plăteam o doctoriţă care venea la mine şi noaptea, dacă aveam nevoie de ea. Între timp, am învăţat să mă descurc şi singură”.

În anul 2000, Irina a ajuns cu Andreea la o echipă de medici ame­ricani. „Veniseră în România şi fă­ceau operaţii copiilor în spitalul Budimex, dar şi în avionul lor me­dical. Toată campania se numea «Operation Smile», iar intervenţiile erau gratuite. Ei, oamenii ăia mi-au terminat-o pe Andreea. După ce au ope­rat-o ei şi, ca de fiecare dată, ope­raţia s-a deschis la loc, fetiţa mea a rămas cu o mare gaură în loc de ce­rul gurii. Nu mai erau două ju­mătăţi des­picate. Nu mai era nimic. De a­tunci, toţi medicii au refuzat să se mai atingă de ea.

Toţi îmi spuneau – «vă înţeleg, dar eu nu pot să repar ce-au stricat alţii»„, îşi aminteşte ea.
Irina nu căuta altceva decât un doctor. Unul care să o ajute să nu-şi mai vadă copilul chinuindu-se. Şi, în cele din urmă, l-a găsit. „În urma unei emisiuni de televiziune la care am participat în 2001, l-am descoperit pe profesorul Emil Urtilă. Dânsul era atunci directorul spitalului de chirurgie maxilo-facială din Timi­şoara şi ne-a primit imediat pentru prima operaţie. Apoi, au mai urmat încă 3. Domnul profesor i-a reconstruit Andreei părţile laterale ale boltei palatine din lambouri – adică fragmente de ţesut prelevate din alte părţi ale corpului”.
2003 a fost anul în care Andreei i s-a refăcut complet cerul gurii. Profesorul Urtilă a prelevat un lambou din muşchiul mâinii stângi şi o grefă de piele de pe piciorul stâng. Operaţia a fost un succes complet.

Mama tinerei povesteşte că unul dintre medicii care o consultaseră pe Andreea în Bucureşti, după ce a văzut reuşita, a luat avionul şi a zburat spre Timişoara, pentru a-l cunoaşte pe profesorul Urtilă.
Tot în 2003, Andreea a început şedinţele de logopedie şi a învăţat să vorbească. „Până atunci, fără bolta palatină, nu putea articula sunetele”, spune Irina Soare.

Au urmat încă două intervenţii chirurgicale, în 2007 şi 2009.
Prima, pentru nivelarea cerului gurii, iar cea de-a doua pentru ca Andreei să i se fixeze 8 implanturi dentare pe mandibulă. „Domnul profesor nu ne-a cerut niciodată bani pentru nimic, deşi la aproape toate operaţiile venea cu materialele şi sculele de la clinica lui privată. Singurul lucru pe care a trebuit să îl plătim a fost lucrarea dentară de pe mandibulă, care este din porţelan şi a costat 1.2000 de euro. Dar am avut noroc de oameni cu inimă mare, care ne-au ajutat, pentru că singură n-aş fi reuşit să acopăr costurile”, spune mama.

Acum, Andreea e pe ultima sută de metri. Profesorul Urtilă i-a reconstruit maxilarul de sus cu ajutorul unei bucăţi de os prelevate din şold. Iar acum, mai are nevoie de 5 implanturi pentru a i se putea face şi lucrarea dentară pentru dinţii de sus. Pentru că la sfârşitul lui 2009 a ieşit la pensie, ultima operaţie s-a realizat în cli­nica privată a profesorului timişo­rean, care nu i-a cerut mamei Andreei nici un leu pentru spitalizare, materiale sau plata anestezistului. Însă implanturile nu se fac în clinica lui. Şi pentru ele, Andreea are nevoie de 2.000 de euro.

„După ce va avea şi dinţii de sus, un medic din Bucureşti ne aşteaptă pentru operaţiile de chirurgie este­tică ce vor reconstrui buza şi nasul Andreei. Nu ne cere nici un ban, ne-a promis că, imediat ce e gata «interiorul» să-l sunăm şi el se va ocupa de «exterior». Numai aceşti 2.000 de euro ne mai despart de un vis împli­nit. Andreea îmi pune constant două întrebări – «Mami, când o să fiu şi eu frumoasă?» şi «Mami, cum e să muşti din măr?»„, spune Irina Soare.
Din salariul ei de 540 de lei, Irina nu ar reuşi să strângă suma necesară nici într-un an.

Ajutor
Dacă vreţi să o ajutaţi pe Andreea să facă operaţia care i-ar putea reda încrederea în ea şi zâmbetul, puteţi face o donaţie, cât de mică, în contul deschis la BRD, agenţia Carol, Bucureşti, pe numele mamei, Irina Soare:
CONT LEI: RO92BRDE441SV37242894410
COD SWIFT: BRDEROBUXXX
Pentru mai multe detalii despre acest caz, Irina Soare poate fi contactată la numărul de telefon  0724.215.907.