Energia, bomba cu explozie întârziată din inima economiei europene

Liderii din Uniunea Europeană au eșuat la ultima lor întâlnire din 2021 în găsirea unei soluții comune în privința crizei prețurilor la energie și a definirii pachetului de energii durabile care pot fi susținute prin programele de finanțare ale UE. Indecizia legată de modificarea taxonomiei și răs-răs-amânarea clasării energiei nucleare și a gazului ca surse acceptate în tranziție pentru atingerea programelor de reducere a emisiilor de carbon arată disensiunile dintre politicile energetice naționale cu angajamentele globale pentru schimbările climatice. Eșecul din Consiliul European pune pe lista de așteptare stabilirea unor strategii naționale energetice adaptate la programul „55” pentru anul 2030 (reducerea cu 55% a emisiilor de gaze cu efect de seră față de nivelul anului 1990) și mai apoi cele de emisii zero pentru 2050. 

Duș rece pentru România, înainte de Crăciun

Consiliul și Parlamentul European au ajuns la 15 decembrie 2021 la un acord provizoriu cu privire la noile norme pentru proiectele energetice transfrontaliere. România, care are rezerve de combustibili și o producție consistentă de energie, cu un mix de surse exploatate prin tradiție atât pentru industrie, cât și pentru consumul casnic, este direct interesată de acest acord care stabilește trasee și condiții de finanțare pentru rețelele transeuropene de energie (TEN-E). Potrivit comunicatului oficial al Consiliului UE difuzat în 22 decembrie acordul aprobat de ambasadorii la UE „va fi acum adoptat în mod formal de ambele instituții”, deci nu se vor mai produce modificări. La primul punct, comunicatul precizează că negociatorii Consiliului și ai Parlamentului au convenit „să nu se mai acorde sprijin proiectelor noi care implică gaze naturale și petrol”. Ministrul sloven al infrastructurii subliniază că „acordul la care s-a ajuns garantează că, în viitor, proiectele noi care presupun combustibili fosili nu vor beneficia de finanțare din partea Mecanismului pentru interconectarea Europei”. Ce se  va întâmpla cu transportul gazelor din Marea Neagră, considerate „marea speranță” a României pentru reindustrializare și cu aport consistent în proiectul de independență energetică? Vor putea fi ele racordate la circuitul european energetic? Acest duș rece prevestește și o scoatere a gazului natural din alte proiectele cu finanțare europeană din domeniul energetic? Răspunsul ar trebui să-l primim de la europarlamentarii români și de la reprezentantul țării în Consiliul European.

Speranțe neonorate la Bruxelles

Criza prețurilor a fost discutată aprins la Consiliul European din 16 decembrie, dar disensiunile dintre lideri au condus la tehnica ascunderii sub preș a dezacordului, eliminând orice referire la acest subiect în comunicatul final. Prețul certificatelor verzi a ajuns, la începutul lunii decembrie, cu două săptămâni înainte de Consiliul European, la un record istoric de peste 90 de euro, pe o piață speculativă deja constituită. Acest mecanism, gândit să fie principalul mijloc de stimulare a tranziției spre o Europa a energiei verzi, are nevoie de o revizuire a schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze. Când prețul gazului crește, producătorii de electricitate ard mai mult cărbune, care este mai ieftin, dar mai poluant. Ei trebuie să cumpere mai multe cote de carbon și prețul certificatelor crește. Se intră într-o spirală a prețurilor care impulsionează consumul de cărbune, devenit rentabil pe o piață a energiei echilibrată cu hulitul poluator. Mulți lideri au cerut modificarea acestui mecanism, care, așa cum a spus premierul Poloniei, sprijinit de liderii Cehiei și Ungariei, pur și simplu nu funcționează. La fel, Spania și Franța acuză volatilitatea mare a prețurilor, solicitând o analiză a ESMA, „polițistul” care are în mandat și supravegherea pieței carbonului. Răspunsul reglementatorului european a fost că nu există speculații excesive pe piață. Pentru a avansa cu acest mecanism criticat, la Bruxelles se discută intens extinderea certificatelor verzi folosite în piața energiei și în domeniul transportului maritim și aerian. O altă fază ar fi preluarea mecanismului și de industria auto, pentru stimularea producției de  autovehicule electrice.

 România așteaptă unda verde pentru energia nucleară

Pentru România devine presantă o decizie la nivelul UE în privința includerii energiei nucleare și a gazelor în rândul surselor acceptate pentru atingerea obiectivelor privind schimbările climatice.  Președintele Iohannis declara înainte de începerea Consiliului European din 16 decembrie: „Vom discuta despre prețurile enorme la care a ajuns gazul, despre prețul mare în general la energie și despre ce se poate face, fiindcă aceste prețuri există în fapt. În acest context, vom reitera foarte clar nevoia acelui act delegat, cum se numește, care stabilește că gazul și energia nucleară sunt energii bune de tranziție. Pentru noi, acestea două sunt vitale”. La Consiliul European de iarnă, problema nu s-a „dezghețat”. Germania, Belgia, Portugalia - țări care anunță renunțarea rapidă la energia nucleară, prin scoaterea din funcțiune a centralelor atomoelectrice, se opun includerii acestei surse între sursele acceptate, deci cu acces la finanțări din bugetul UE. Pe de altă parte, un grup de zece țări, cu Franța în frunte, susține filiera nucleară. România a angajat un parteneriat cu Statele Unite pentru construirea grupurilor 3 și 4 de la Cernavodă și de construire de capacități modulare de mică putere, o premieră mondială în domeniu.

În trilemă, România stă bine

Consiliul Mondial al Energiei publică din anul 2010 un indice care face evaluarea sistemelor energetice naționale în funcție de trei parametri esențiali pentru tranziția spre energia verde. Experții fac analiza performanței în ceea ce privește securitatea energetică, echitatea energetică și sustenabilitatea ecologică - care formează așa-numita trilemă energetică, cuantificată într-un indice. România ocupă între cele 128 de state evaluate în 2021 de TRILEMMA INDEX, poziția 21. La securitatea energetică, parametru care măsoară capacitatea unei națiuni de a satisface în mod fiabil cererea actuală și viitoare de energie, de a rezista și de a reveni rapid la șocurile sistemului, cu întreruperi minime ale aprovizionării, România ocupă locul trei în lume, după Suedia și Finlanda. Dimensiunea acoperă eficiența gestionării surselor de energie internă și externe, precum și fiabilitatea și rezistența infrastructurii energetice. La ceilalți doi indicatori, experții ne plasează pe locuri mult mai slabe, care trag în jos România în Trilemma Index. Echitatea energetică reflectă capacitatea  de a oferi acces universal la energie fiabilă și la niveluri de consum care să permită prosperitatea. Sustenabilitatea ecologică reprezintă tranziția sistemului către atenuarea daunelor asupra mediului și reflectă productivitatea generării, transportului și distribuției energiei.