Mascaradă judiciară: Aung San Suu Kyi, prizoniera generalilor din Myanmar

Fosta lideră a celui ce-al doilea stat ca mărime din Asia de sud-est fusese reținută de armată în timpul loviturii de stat din 1 februarie, anul trecut, atunci când guvernul său era înlăturat. Momentul a marcat sfârșitul unui scurt interludiu democratic, după care țara a fost aruncată din nou în haos.

Lovitura de stat a avut loc după ce Liga Națională pentru Democrație (NLD), formațiunea politică condusă de Suu Kyi, câștigase detașat alegerile naționale, în noiembrie 2020, iar șefa partidului se pregătea să înceapă un nou mandat de cinci ani în calitate de lider al națiunii cu o populație de 54 de milioane de locuitori.

Evenimentul a provocat ample proteste de stradă în întreaga țară, care au fost reprimate de armată prin violențe fără precedent. Potrivit „Asociației de Sprijin pentru Deținuții Politici”, citată de publicația „The Guardian”, 1.447 de persoane au fost ucise de armată, începând din februarie, iar alte 11.421 au fost arestate.

De atunci, Suu Kyi a fost ținta a numeroase acuzații, descrise de avocatul său drept absurde, dar care deschid calea încarcerării ei timp de decenii. Fiică a unui erou al independenței, Suu Kyi a mai petrecut 15 ani în arest la domiciliu, făcând campanie contra fostului regim militar.

Acuzații fabricate

Suu Kyi a fost condamnată ieri la patru ani de închisoare, pentru acuzații legate de importul și deținerea ilegală de stații de emisie-recepție – dispozitive restricționate în Myanmar, care necesită aprobare specială -, precum și de nerespectarea unor norme COVID-19. Ea va rămâne în arest la domiciliu, în timp ce se luptă cu alte acuzații, inclusiv cele de fraudă electorală, corupție și încălcări ale Legii privind secretele oficiale. 

Dacă va fi găsită vinovată în toate aceste cazuri, ea ar putea fi ținută de conducerea militară a țării în arest pentru tot restul vieții. 

Sentința de ieri s-a adăugat la o condamnare de doi ani, pronunțată luna trecută, pentru incitare împotriva armatei și pentru alte încălcări ale normelor COVID-19. Inițial, ea fusese condamnată la patru ani de închisoare, însă pedeapsa a fost redusă la doi ani, iar șeful juntei aflate la putere, Min Aung Hlaing, a anunțat că ar putea să-și ispășească pedeapsa în arest la domiciliu, în capitala Naypyidaw. 

De altfel, condamnarea din decembrie a provocat o nouă revoltă a populației, care a protestat bătând în oale și tigăi, gest considerat în mod tradițional ca alungând spiritele rele și folosit, de asemenea, pentru a arăta opoziția față de armată. În același timp, verdictul a fost criticat cu vehemență de grupuri de apărare a drepturilor omului, precum și de SUA, ONU și UE. 

Phil Robertson, directorul adjunct pentru Asia al organizației „Human Rights Watch”, a descris ieri sentința drept un „circ judiciar de proceduri secrete pe baza unor acuzații false”, conceput pentru a elimina, pentru junta aflată la putere, amenințarea politică reprezentată de Suu Kyi, după ce partidul ei a obținut o victorie zdrobitoare în alegerile din 2020, iar armata a refuzat să accepte rezultatul.

„Încă o dată, Aung San Suu Kyi a devenit un simbol a ceea ce se întâmplă cu țara ei și a revenit la rolul de ostatic politic al militarilor hotărâți să controleze puterea prin folosirea intimidării și a violenței. Din fericire pentru ea și pentru viitorul Myanmarului, mișcarea poporului din această țară a crescut mult, dincolo de conducerea unei singure femei și a unui singur partid politic!”, a mai spus Robertson, citat de „The Guardian”.

Imagine afectată

În timp ce Suu Kyi rămâne extrem de populară în Myanmar, imaginea ei în străinătate a fost însă grav afectată de modul în care guvernul său a gestionat criza minorității apatride Rohingya, în perioada 2016-2021, atunci când a ocupat funcția de premier.

La nivel internațional, executivul condus de Suu Kyi a primit critici virulente pentru represiunea militară din 2017, în urma căreia aproximativ 750.000 de membri ai minorității Rohingya au fugit din satele incendiate, în Bangladesh.

Fiica unui erou

Suu Kyi s-a născut la 19 iunie 1945 în Yangon, ocupat de japonezi, în ultimele săptămâni ale celui de-al Doilea Război Mondial.

Tatăl ei, Aung San, a luptat, pe rând, pentru și împotriva colonizatorilor britanici și japonezi, în condițiile în care milita în favoarea independenței țării sale, obținută până la urmă în 1948.

Suu Kyi și-a petrecut cea mai mare parte a primilor ani în afara Myanmarului, mai întâi în India, unde mama ei era ambasador, iar apoi la Universitatea Oxford, unde și-a cunoscut soțul britanic.

Între timp, după ce generalul Ne Win a preluat puterea deplină, în 1962, el a impus socialismul în Myanmar, transformând ceea ce a fost cândva „bolul de orez al Asiei” într-una dintre cele mai sărace și mai izolate țări din lume.

În lumina reflectoarelor

Suu Kyi a devenit imaginea democrației aproape din întâmplare, după ce s-a întors acasă, în 1988, pentru a-și îngriji mama, aflată pe patul de moarte. Concomitent, la scurt timp, cel puțin 3.000 de oameni aveau să fie uciși de către armata din Myanmar, care a înăbușit în sânge protestele împotriva regimului său autoritar. Masacrul respectiv s-a transformat peste noapte pentru Suu Kyi într-un catalizator ideologic.

Oratoare charismatică, în vârstă de 43 de ani la vremea respectivă, ea a ajuns rapid lidera unei mișcări democratice în plină dezvoltare, ținând discursuri în fața unor mulțimi uriașe, în timp ce conducea NLD la victoria electorală, în 1990.

Generalii nu erau pregătiți să renunțe însă la putere, ignorând rezultatul alegerilor, și au închis-o pe Suu Kyi în casa ei din Yangon, unde a trăit 16 din următorii 20 de ani. Junta s-a oferit să o elibereze, dacă ar fi părăsit definitiv țara, dar Suu Kyi a refuzat acest lucru. Decizia a însemnat să nu-și mai vadă soțul înainte ca acesta să moară de cancer, în 1999, și nici pe cei doi fii, care creșteau departe de ea. 

Suu Kyi a primit Premiul Nobel pentru Pace, în timp ce era deținută, în 1991.

Relații pe muchie de cuțit

Armata a eliberat-o în cele din urmă, în 2010, la doar câteva zile după alegerile pe care partidul ei le boicotase, dar care aveau să aducă la putere un guvern civil.

Cinci ani mai târziu, Suu Kyi a câștigat detașat următorul scrutin, declanșând ample manifestații de bucurie în întreaga țară. Ea a obținut apoi o majoritate și mai largă pentru partidului său, în 2020.

Cu toate acestea, începând din 2016, administrația condusă de Suu Kyi s-a confruntat cu o serie de probleme și a fost marcată de o relație dificilă cu armata, care și-a păstrat un rol politic puternic. 

Guvernul și armata au părut să acționeze însă în strânsă legătură, după represiunea din 2017, la care a fost supusă minoritatea Rohingya. Biroul lui Suu Kyi a negat toate acuzațiile potrivit cărora refugiații fugari au suferit violuri, execuții extrajudiciare și incendieri ale locuințelor, comise de trupele din Myanmar.

Suu Kyi a apărat comportamentul armatei și chiar s-a dus la Haga pentru a respinge acuzațiile de genocid la instanța supremă a ONU.

„Junta încalcă drepturile omului pentru toată lumea, de la Aung San Suu Kyi și alți oficiali aleși ai guvernului anterior, până la activiștii de pe stradă!”

Phil Robertson