Jurnalul bursier. Cât de importantă este profitabilitatea unei companii pentru acțiunile acesteia?

În industria investiţiilor, atât la noi, cât și în alte țări, se foloseşte foarte des sintagma „performanțele trecute nu reprezintă o garanţie pentru cele din viitor”. Cu toate că, din acest motiv, a ajuns poate să sune a clişeu, există totuşi mult adevăr în această „zicală”.

În primul rând, avertismentul în sine, că nu trebuie luată o decizie de investiţie bazată numai pe modul în care a performat aceasta în trecut, este foarte corect şi trebuie transmis publicului investitor larg, având în vedere tendinţa generală a acestuia de „a da năvală” spre ceea ce a performat bine recent, tocmai pentru că a performat bine, şi de „a fugi” de ceea ce a performat slab recent, din cauză că rezultatul obţinut a fost unul slab. Or, având în vedere că majoritatea pieţelor şi sectoarelor economice sunt, prin natura lor, ciclice, o astfel de abordare şi „strategie” este, cu siguranţă, menită să lucreze în dezavantajul celor care o practică.

Dincolo de acest avertisment pe care îl exprimă clar, aş spune însă că se mai poate interpreta o nuanţă adiacentă şi ascunsă a acestui enunţ des întâlnit şi propagat, nuanţă care ţine chiar de o anumită filozofie investiţională, altminteri foarte sănătoasă. Mă refer la faptul că, atunci când se analizează o oportunitate de investiţii, în acţiunile unei companii, să spunem, aspectul cel mai important de luat în calcul este modul în care vor evolua caracteristicile economice ale companiei şi ale pieţei în care aceasta activează, după momentul realizării investiţiei. Evoluţia istorică sau situaţia prezentă a companiei, deşi importante şi util a fi analizate, sunt insuficiente pentru a avea o analiză completă şi riguroasă în vederea luării deciziei de a investi sau nu.

De aceea, pentru a reveni la întrebarea din titlu şi a încerca să găsim un răspuns, profitabilitatea vitală pentru preţul acţiunilor unei companii este cea viitoare anticipată de către participanţii la piaţă, nu neapărat cea curentă sau istorică. Cu alte cuvinte, chiar dacă o companie are un istoric în care a generat pierderi, preţul de tranzacţionare al acesteia pe bursă poate fi ridicat şi caracterizat de un trend ascendent, pentru că aşteptările pieţei sunt ca modelul de business al companiei respective să transforme pe viitor, prin investiţiile realizate şi prin creşterea volumelor de vânzări şi a cotei de piaţă, acele pierderi în profituri. Este, în special, cazul companiilor de tehnologie, precum Uber, Tesla sau, până de curând, Amazon.

În privinţa Amazon, aşteptările pieţei s-au dovedit a fi fondate, compania înregistrând în ultimii ani o evoluţie spectaculoasă a profiturilor, care a justificat, în parte, preţul foarte ridicat de tranzacţionare. Cu toate acestea, același trend de evoluţie a profiturilor trebuie menţinut pentru a se susţine actualul nivel de preţ. Graficul de mai jos surprinde evoluţia raportului dintre preţul de tranzacţionare şi profitul companiei (P/E Ratio) din ultimii ani. 

Dacă în 2016, Amazon avea un nivel de profitabilitate foarte scăzut, însă un preţ de tranzacţionare extrem de ridicat, de aproximativ 1.000 de ori profitul ultimului an, creşterea foarte rapidă a profiturilor ce a urmat, într-un ritm mult superior creşterii preţului de tranzacţionare, a făcut ca, în prezent, Amazon să se tranzacţioneze la un preţ de aproximativ 80 de ori profitul ultimului an. Bineînţeles că pentru a fi justificat acest preţ actual de tranzacţionare, profiturile trebuie să menţină în continuare același trend. Altfel, dacă, să presupunem, profiturile ar „îngheţa” la actualul nivel, investitorilor le-ar trebui un număr de 80 de ani numai ca să îşi recupereze investiţia actuală din profituri, lucru care i-ar face cu siguranţă nemulțumiţi cu deţinerea lor şi i-ar determina să o vândă, ceea ce ar genera scăderea preţului de tranzacţionare şi, ca atare, reajustarea raportului P/E la un nivel mult mai redus.

Amazon este însă, cel puțin până acum, unul dintre exemplele fericite şi de succes din acest punct de vedere. Dacă alte companii, precum Uber sau Tesla, amintite mai sus, dar şi multe altele, mai puțin cunoscute, vor urma o astfel de evoluţie, rămâne de văzut. În opinia mea, gradul de dificultate şi risc în a încerca să estimezi o evoluţie într-atât de schimbătoare a unor business-uri ajunse deja la o dimensiune şi notorietate considerabilă, face ca o eventuală investiţie în acestea să aibă o componentă speculativă semnificativă, iar această „aventură” ar trebui limitată la o parte restrânsă a capitalului investitorului, care ar trebui să fie pregătit şi pentru cazul în care ar pierde o parte importantă din ceea ce a alocat acestui „pariu”, dacă aşteptările sale cu privire la evoluţia viitoare a business-ului se vor fi dovedit a fi mult prea optimiste.

Vlad-Mircea Ionescu, Administrator de Risc, Certinvest