Premianta işi caută casa la Bucureşti

După ce a fost premiantă ani la rănd in Moldova, Liliana Catansus şi-a incercat norocul, inscriindu-se anul trecut pe listele de studiu in Romănia. A reuşit să obţină o bursă şi un loc la liceul bulgar din Bucureşti. Singură, in ţară străină, cu toate greutăţile peste care a trebuit să treacă, la sfărşitul primului an şcolar in Romănia, a primit coroniţa invingătorilor. Liliana a luat premiul I şi asta i-a dat speranţe. "Nu mă dau bătută, chiar dacă acum nu sunt acasă. Vreau să-mi fac un viitor. In Moldova nu avem prea multe posibilităţi, iar şcoala din Romănia este mult mai bună", spune Liliana.


UNDE ESTE ACASĂ? Am vizitat-o pe Liliana Catansus, in satul Delacău din Raionul Anenii Noi. In această vacanţă de vară şi-a văzut pentru prima oară familia reintregită după opt ani. Părinţii Lilianei au trăit la Tiraspol pănă in 1992, cănd au fost forţaţi să plece. Ar fi vrut să rămănă in oraşul in care işi făcuseră un rost, dar nu s-a putut. "Am venit la Chişinău să cerem ajutor, ca refugiaţi, dar nu s-a uitat nimeni la noi. A trebuit să ne descurcăm singuri, cum am putut. Tot ce agonisiserăm am lăsat acolo cănd am plecat", ne-a spus tatăl Lilianei, Ion Catansus, sau Vanea, aşa cum ii spun prietenii. Familia s-a mutat in Republica Moldova, in satul Delacău, pe malul Nistrului. De unde se mai uită din cănd in cănd spre "acasă". Spre locul de unde au fost alungaţi şi unde nu vor mai ajunge niciodată. Sora mai mică a Lilianei, Veronica, s-a născut in Basarabia la puţin timp după ce familia a fost deportată. Acum are 14 ani. Fata nu şi-a recunoscut tatăl intors acasă la inceputul acestei veri. El a fost plecat la muncă, din Germania, unde a fost nevoit să rămănă opt ani ca să le poată asigura un trai decent fetelor şi soţiei. Acum au pus căt de căt pe picioare gospodăria, dar tot nu şi-au găsit locul. Vor să plece mai departe. Intăi spre Romănia, unde speră să-şi poată educa fetele la şcoli mai bune decăt in Moldova. Apoi in Germania, unde au găsit altă civilizaţie de la care speră să le ofere acea viaţă liniştită pe care au căutat-o de la inceput. In Moldova ar sta, dar nu au cum să se intreţină. "Aş fi stat să muncesc aici, să fiu aproape de femeie şi de fete, dar cu 300 de lei pe lună, căt aş fi luat, nu le-aş fi făcut nimic. 300 de lei am dat acuma cănd am plătit lumina. Ce să fac aici?", se-ntreba mai mult retoric Ion Catansus.


SPERANŢE ŞI IMOBILIARE. Vara aceasta a fost una dintre cele mai liniştite pentru ei toţi. Liliana a terminat clasa a noua cu premiul I, tatăl ei s-a intors acasă. Mama sa, Marina Catansus, se simte mai bine după ce a avut probleme de sănătate in ultimii ani. Işi vor face şi primul concediu impreună, pe litoral, acolo unde Vanea n-a ajuns niciodată. Iar planurile lor de viitor sunt legate acum de Romănia, de la care aşteaptă salvarea. Ar vrea să obţină cetăţenia romănă, pentru care vor depune actele şi vor avea de aşteptat cinci ani. Dar s-au inarmat toţi cu răbdare, sperănd că măcar viitorul va fi mai bun. "Acum incercăm să ne mutăm la Bucureşti, pănă termină fetele şcoala. Sperăm să găsim ceva de inchiriat. Pe cea mică nici nu pot să o-nscriu la şcoală dacă nu avem mutaţie aici, iar preţurile sunt foarte mari. O să ne fie greu, pentru că munceşte doar soţul in perioada asta, pănă plecăm definitiv in Germania", spune Marina Catansus, mama fetelor, cu speranţă, dar şi cu teama de un viitor nesigur. Drumul lor nu se opreşte aici, chiar dacă pe drumuri sunt de mai bine de zece ani.


PRIMELE IMPRESII. Liliana s-a adaptat destul de uşor la şcoala din Bucureşti. Este foarte ambiţioasă, munceşte foarte mult şi e foarte comunicativă. "Ea se imprieteneşte cu toată lumea. Zămbeşte tot timpul. Şi e un fel de avocat al tuturor", ne-a mărturisit una dintre profesoarele sale de la Liceul Hristo Botev. Eugenia Hanganu, venită tot din Republica Moldova, i-a devenit cea mai bună prietenă. Liliana a incurajat-o de fiecare dată cănd a găsit-o plăngănd şi a ajutat-o să treacă peste greutăţi. Elevii basarabeni s-au simţit din prima zi izolaţi de restul colegilor şi au fost nevoiţi să se lupte o perioadă cu prejudecăţile unora. "Nu toţi sunt aşa. Depinde, cred, şi de educaţia pe care o primesc acasă. Avem şi colegi foarte buni, iar profesorii ne-au sprijinit de la inceput", ne-a spus Liliana, cu o maturitate care ii caracterizează pe mulţi dintre cei care vin la vărste fragede să-şi caute norocul aici. Dacă Eugenia este "plăngăcioasa grupului", aşa cum o caracterizează, cu simpatie, celelalte fete, Liliana este "avocata" şi "mereu zămbitoarea", care ia cuvăntul şi găseşte soluţii. "Am plăns şi eu de multe ori. Unii vorbesc cu răutate şi nu ne simţim nici noi bine. Spun că suntem comunişti, că suntem favorizaţi, că vorbim cu accent, că suntem tocilari. Cred că fiecare dintre noi a plăns."


COPIII LUPTĂTORI. Incă de la cele mai fragede vărste, basarabenii ştiu că viaţa lor depinde de o luptă crăncenă cu sistemul. Unii au noroc de profesori buni, care le insuflă idei novatoare. "Profesorii de istorie sunt curajoşi şi vor să ne inveţe adevărul despre ţara noastră. Eu am avut şi o invăţătoare foarte bună, care ne-a arătat de la inceput ce inseamnă să fii romăn", spune tot Liliana. La Liceul Bulgar Hristo Botev invaţă 15 elevi din Republica Moldova, in două clase, incepănd de anul trecut. Iar numărul lor va creşte in anii următori, deoarece li s-au pus la dispoziţie mai multe locuri celor care candidează pentru o bursă de studiu in Romănia. "Ne-am dus la Iaşi şi am scris opţiunile pentru liceu. Erau 850 de locuri. Am vrut să vin aici pentru că se fac studii in adevăratul sens al cuvăntului. Avem şansa de a ne face un viitor mai bun şi de a deveni cineva", mai spune Liliana.