Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Din acest moment, analiza Cazului 1393 ramane la mana specialistilor. Noi am prezentat in prima zi faptele asa cum rezultau din cercetarea penala si din judecata.
Am semnalat neconcordantele, slabiciunile si lipsurile acestui proces, asa cum ne-au fost dictate de bunul-simt si de experienta gazetareasca. In a doua zi v-am relatat probele si indiciile descoperite de noi in ancheta jurnalistica desfasurata pe parcursul a trei luni. Ati cunoscut astfel noi depozitii si probe, care nu au fost administrate pe parcursul judecatii, pentru simplul motiv ca anchetatorii nu s-au obosit sa le caute. Nu erau greu de gasit, de buna seama, atata vreme cat noi, fara experienta si animati doar de pasiune pentru adevar, am facut-o, lipsiti de mijloacele oferite de puterea administrativa si cea judecatoreasca.
Facem o pauza in a va prezenta roadele muncii de gazetari, pentru a va lasa sa cititi interpretarile, analizele si chiar verdictele pe care le-au dat, in acest caz, maestri ai Dreptului Penal. Sunt noua la numar cei carora le-am cerut sa studieze dosarul "Cazului 1393". Raspunsurile lor arata ca, fara a fi platiti, cei noua, foarte bine cotati practicieni, au acordat zile intregi din timpul lor, multa energie si pasiune pentru a da un verdict cat mai corect. Au facut-o din respect pentru ideea si munca noastra, din respect pentru prestigiul Jurnalului National si pentru calitatea cititorilor nostri, din dragoste pentru adevar.
Unii vor spune despre ei: "Au vrut sa-si faca reclama". In timp, veti cunoaste identitatea tuturor celor noua membri ai juriului si va fi clar pentru oricine ca sunt personalitati care nu mai au de mult nevoie de reclama. Veti vedea ca opiniile lor sunt diverse, ca prezinta chiar contradictii. Asta este stiinta Dreptului: o stiinta in care adevarul iese la lumina prin confruntarea argumentelor contrare.
Astazi cititi analiza lui Toma Dragomir. Maine veti citi verdictul maestrului Viorel Spanu.
Membrii juriului nu au avut cunostinta de rezultatele investigatiilor noastre jurnalistice. Acestea sunt probe extrajudiciare si in baza lor nu poate fi pronuntata o sentinta. Ei au judecat, asa cum se cuvine, doar pe baza probelor administrate in procesul "Cazului 1393". Titlurile, supratitlurile si intertitlurile apartin redactiei.
AVOCAT TOMA DRAGOMIR | ||
- Ion Iliescu, contra lui Adrian Costea, la Paris. - G-ral. Victor A. Stanculescu, la Curtea Suprema de Justitie. - G-ral Cornel Otelea, la Curtea Suprema de Justitie. - George Paunescu, la Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie. - Costel Constantin, la Curtea Suprema de Justitie. |
Privind dosarul pus in discutie de Jurnalul National, prin prisma celor aratate mai sus, trebuie sa spun ca pe mine nu m-a convins nici sentinta pronuntata de Tribunalul Galati si mentinuta de Curtea de Apel Galati si de Inalta Curte si nici modul in care Parchetul a efectuat urmarirea penala in cauza. Ca sa fiu mai explicit, dupa studiul atent al intregului dosar nu am ramas cu convingerea ca cei judecati si condamnati sunt intr-adevar vinovati, fapta putand fi savarsita tot atat de bine de alte doua persoane, folosite ca martori.
Exista in aceasta cauza unele fapte care nu pot fi puse la indoiala, retinute ca atare de Parchet si instanta, dupa cum exista alte fapte - din pacate, cruciale - asupra carora planeaza un dubiu greu de patruns fara o investigatie deosebit de minutioasa, care, din pacate, nu s-a efectuat.
Din prima categorie face parte, in primul rand, prezenta victimei Lechea Ion pe digul de langa un canal de irigatii din apropierea satului Tamaoani, in seara zilei de 12 decembrie 2000. Acesta, aflat in stare de ebrietate, sorbea dintr-o sticla cu vin si chiuia. In al doilea rand, este stabilit ca, atrasi de zgomotul facut de victima, tinerii ciobani Spanu Catalin si Hagiu Nelu au mers sa vada ce se intampla si l-au gasit pe Lechea Ion, cu care nu au discutat prea mult, deoarece acesta i-a alungat, amenintand-i cu o bata. Acesta le-a spus totusi ca are la el 2.000.000 de lei. Tot fara indoiala se poate retine ca cei doi ciobani s-au inapoiat in sat si i-au relatat patronului lor, Enache Vicu, cele vazute pe dig. Pana la aceasta secventa, toate declaratiile de la parchet ale celor implicati se confirma intre ele, Enache Vic neinfirmand nimic din cele declarate de cei doi salariati ai sai.
Atitudini contradictorii
De aici mai departe insa, persoanele implicate se situeaza pe pozitii diametral opuse, iar declaratiile lor devin total contradictorii. Astfel, in vreme ce Enache Vicu declara ca, dupa ce cei doi ciobani i-au povestit ce au vazut pe dig, i-a trimis sa se culce, iar el a ramas in casa, la televizor, Spanu si Hagiu relateaza ca cei doi, impreuna cu Enache Vicu au plecat spre dig, sa-l gaseasca pe Lechea Ion si sa-i ia banii. Mai sustin cei doi ca, atunci cand au gasit victima, aceasta era agresata de numitul Chicioroaga Vasile, care o lovea in spate cu o bata, si ca imediat Enache Vicu s-a apropiat si a lovit si el victima cu pumnul in ureche. Apoi Spanu i-a aplicat si el doi pumni in gura, provocand caderea la pamant a celui agresat. Dupa aceea cei doi ciobani au plecat, cu victima ramanand Enache Vicu si Chicioroaga Vasile, care au aruncat-o in canalul de irigatii.
Chicioroaga Vasile a sustinut in mod constant ca nu a fost pe dig in seara respectiva si ca poate dovedi ca se afla la sora sa din Galati. Iata deci doua grupuri de persoane implicate, cu interese si declaratii total contradictorii.
Trebuie sa retinem ca, in vreme ce Encahe si Chicioroaga neaga prezenta lor la locul crimei si nu pot, astfel, da nici un fel de relatii cu privire la cele petrecute acolo, ceilalti doi, adica Spanu si Hagiu, recunosc ca au fost prezenti si se intrec chiar in amanunte, care uneori se contrazic intre ele.
Astfel, in prima sa declaratie din 18 decembrie 2000, Spanu arata ca, atunci cand au gasit victima, aceasta era singura, nici o alta persoana nemaifiind in apropiere.
La aceeasi data, mai da o declaratie - acum in prezenta avocatului - in care sustine ca, atunci cand au ajuns langa victima, aceasta era lovita cu bata de catre Chicioroaga. La randul sau, Hagiu Nelu, in prima declaratie de la parchet, sustine ca el a fugit singur de la locul faptei imediat ce Spanu a lovit victima cu pumnul, iar in cea de-a doua declaratie, ca a plecat impreuna cu Spanu.
Sustinerile lui Enache Vicu sunt partial confirmate de concubina acestuia, care declara ca i-a auzit pe Spanu si pe Hagiu povestindu-i lui Enache despre prezenta pe dig a victimei, si pe acesta din urma care i-a intrebat ce treaba au ei si i-a indemnat sa mearga sa se culce.
Sustinerile lui Chicioroaga Vasile sunt confirmate de martorii Balan Ileana (sora inculpatului) si Balan Gheorghe (cumnat), care arata ca inculpatul a stat la ei acasa, in Galati, in zilele de 12 si 13 decembrie 2000, de Florea Gherghina, care arata ca l-a vazut pe inculpat in casa la sora sa in dimineata zilei de 12 decembrie, si de Ciocarzan Marin, care arata ca in 12 decembrie, ora 16:00, cand el a plecat de la sotii Balan, inculpatul a ramas in casa acestora.
Parchetul trebuia sa explice
In fata acestor probe, parchetul efectueaza confruntari intre Spanu si Hagiu, pe de o parte, si Enache si Chicioroaga, pe de alta parte. De remarcat ca, in confruntarea sa cu Chicioroaga, Spanu recunoaste ca a lovit victima atat cu pumnul in gura, cat si cu picioarele dupa ce aceasta a cazut la pamant. Si Hagiu, in confruntarea cu Chicioroaga, arata ca Spanu a lovit victima atat cu pumnul, cat si cu picioarele.
De asemenea, inculpatii Enache si Chicioroaga au fost supusi testului cu detectorul de minciuni, acesta evidentiind un comportament simulat. In baza probelor enumerate mai sus, s-a emis actul de sesizare a instantei, fiind trimisi in judecata Enache Vicu, Chicioroaga Vasile si Spanu Catalin.
Spuneam la inceputul acestei prezentari ca modul in care parchetul a efectuat urmarirea penala nu ne-a convins.
Voi argumenta aratand ca, in functie de probele existente in dosarul de urmarire penala, puteau fi acuzati de uciderea lui Lechea Ion fie Enache si Chicioroaga, daca se aveau in vedere in exclusivitate declaratiile lui Spanu si Hagiu, fie acestia din urma, daca se retineau recunoasterile lor partiale si probele in aparare administrate de primii. Alegerea oricarei dintre aceste variante obliga organul de urmarire penala sa explice, in cuprinsul actului de acuzare, ce anume l-a determinat sa aleaga varianta respectiva si, mai ales, sa justifice si inlaturarea probelor administrate in sustinerea celeilalte variante.
"Noptile in care doarme linistit"
Am gasit aceste explicatii in rechizitoriul intocmit de Parchetul de pe langa Tribunalul Galati si trebuie sa recunosc ca ele sunt de-a dreptul naucitoare. Stiti de ce sunt considerati vinovati Enache si Chicioroaga? Ei bine, pentru ca "Inculpatul Spanu Catalin si martorul Hagiu Nelu au sustinut in mod constant vinovatia celorlalti doi inculpati si si-au mentinut pozitia cu ocazia confruntarilor efectuate in cauza". Si stiti de ce au fost inlaturate declaratiile martorilor care indicau prezenta lui Chicioroaga la domiciliul din Galati al surorii sale in seara savarsirii omorului? Ei bine, pentru ca sunt partinitoare, fiind date in special de rudele inculpatului, si pentru ca sunt infirmate de sustinerile lui Spanu si Hagiu.
Imi vine greu sa cred intr-o astfel de motivare si il invidiez din inima pe redactorul rechizitoriului pentru noptile in care doarme linistit.
Eu cred ca, inainte de a se grabi sa traga concluzii de felul celor de mai sus si inainte de a redacta actul de acuzare, organul de urmarire penala era obligat, in baza art. 4 din codul de procedura penala, sa mai administreze cateva probe si anume:
- Audierea martorului Lefter Fanel, despre care, in cadrul confruntarii cu Enache Vicu, Spanu Catalin declarase ca a fost de fata atunci cand in dimineata zilei de 13 decembrie 2000 - Enache a povestit cum a aruncat victima in canal impreuna cu Chicioroaga. Aceasta audiere ar fi putut clarifica atat problema sinceritatii lui Spanu, cat si cea a participarii la omor a lui Enache.
- Supunerea testului cu detectorul de minciuni a lui Spanu si Hagiu, pentru edificarea in privinta contradictiilor din declaratiile acestora.
Sunt sigur ca, o data cu administrarea acestor probe, parchetul putea fie sa argumenteze mai convingator rechizitoriul in varianta actuala, fie sa traga cu totul alte concluzii cu privire la vinovatia celor implicati. Inainte de a termina acest capitol al urmaririi penale, as dori sa arat, pe scurt, si cum s-a respectat la parchet dreptul constitutional la aparare al inculpatilor.
Astfel, la data de 18 decembrie 2000, cand inculpatii Spanu Catalin (care sustine ca l-a vazut pe Enache Vicu ucigandu-l pe Lechea Ion) si Enache Vicu (care sustine ca nu a participat la omor) au dat primele lor declaratii, ei au fost asistati de aceeasi avocata. La data de 29 mai 2001, cand i se prezinta materialul lui Spanu Catalin, el este asistat de aceeasi avocata care, la data de 29 martie 2001, il asistase tot la prezentarea materialului pe Chicioroaga Vasile.
"Ce l-a putut sfatui?"
De asemenea, desi procesul-verbal de prezentare a materialului catre Encahe Vicu mentioneaza prezenta avocatului, semnatura acestuia lipseste de pe actul respectiv. Cititorii neavizati trebuie sa retina ca prezentarea materialului este un act procesual deosebit de important al urmaririi penale. Aceasta constituie momentul in care inculpatul ia cunostinta de incadrarea juridica a faptei care i se imputa si de intregul material probator care sta la baza acuzarii, are posibilitatea sa ceara noi probe si sa faca declaratii suplimentare. Iata de ce prezenta avocatului este obligatorie prin lege, acesta trebuind sa-si sfatuiasca clientul cu probitate si profesionalism asupra atitudinii care urmeaza s-o adopte. Ori, revenind la cauza noastra, ma intreb ce l-a putut sfatui avocata pe Spanu, la 2 mai, dupa ce cu doua luni inainte il sfatuise pe Chicioroaga cum sa combata sustinerile lui Spanu.
Instanta investita cu judecarea cauzei avea posibilitatea ca, printr-o cercetare judecatoreasca minutioasa, sa umple golurile lasate de urmarirea penala, sa stabileasca adevarul si sa pronunte o solutie care sa convinga ca actul de justitie a fost dus la indeplinire.
Din pacate, nici aceasta faza a procesului nu a adus nimic nou, ea parand mai mult o formalitate menita sa confirme rechizitoriul, si nicidecum o activitate de administrare de probe si de apreciere a acestora fara nici o legatura cu concluziile urmaririi penale.
Este de retinut ca instanta de fond a permis ca la primele cinci termene de judecata inculpatii Spanu si Chicioroaga sa fie asistati de acelasi avocat, desi, cum am mai aratat, interesele lor erau radical contradictorii.
Mai este de retinut ca, la termenul din 12 noiembrie 2001, inculpatul Spanu Catalin retracteaza toate declaratiile date la urmarirea penala si arata ca numai el si cu Hagiu au mers dupa victima, ca el a lovit-o de la spate cu bata in cap, iar Hagiu i-a aplicat lovituri cu picioarele, ca nu a putut sa-i ia banii deoarece, in urma loviturilor primite, victima a cazut in canal. Mai arata ca a declarat mincinos despre Chicioroaga si Enache, deoarece primul avea oricum probleme cu politia, iar al doilea avea bani si putea scapa.
Pusa in fata acestei declaratii, instanta era obligata sa dispuna astfel:
- Daca considera credibila si suficienta declaratia, trebuie sa constate ca temeiurile care au determinat arestarea lui Enache si a lui Chicioroaga au incetat si sa dispuna, prin incheiere, punerea de indata in libertate a acestora, conform art. 160 (2) din codul de proc. penala.
- Daca considera ca aceasta declaratie implica administrarea unor noi probe (de exemplu detectorul de minciuni sau reaudierea unor martori), care in fata instantei s-ar face cu mare intarziere, trebuia sa procedeze conform art. 333 (1) din codul de procedura penala si sa se desesizeze restituind dosarul procurorului. Este interesant ca nici parchetul si nici apararea nu au ridicat aceasta problema si nici instanta, din oficiu, nu s-a sesizat in vreun fel, iar judecata a continuat ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic. Mai mult chiar, la termenul din 13 martie 2002, cand s-a judecat fondul cauzei, instanta a pus in discutie, din oficiu, schimbarea incadrarii juridice pentru Spanu Catalin din tentativa la talharie si complicitate la omor deosebit de grav, in lipsa de ajutor. Adica, dupa o matura si indelungata chibzuinta, instanta a ajuns la concluzia ca lovirea bestiala a unui om in scopul de a-l jefui si, in cele din urma, uciderea acestuia, recunoscuta in cursul cercetarii judecatoresti, reprezinta doar o lipsire de ajutor si nicidecum talharie si omor.
In cele din urma, inculpatii au fost condamnati asa cum s-a cerut prin actul de acuzare, mai putin Spanu, caruia i s-a retinut tentativa la talharie si lasarea fara ajutor.
Apelul si recursul nu au adus nimic nou in cauza, de remarcat fiind doar totala lipsa de interes fata de probele in aparare si omiterea cu desavarsire a situatiei create prin recunoasterea faptei de Spanu in fata instantei de fond.
Din expunerea facuta mai sus, ati inteles ca am mari retineri cu privire la condamnarea numitilor Enache Vicu si Chicioroaga Vasile, pe care o privesc ca o posibila eroare judiciara. Din pacate, in prezent nu exista nici o cale de indreptare a unor astfel de erori, greselile organelor de urmarire penala si comoditatile unor judecatori fiind platite cu ani grei de detentie de oameni cu vinovatie incerta.
RECURS |
Desi blamat ca institutie provenind din anii comunismului, consider ca in actuala etapa de functionare a justitiei romane se impune revenirea la recursul extraordinar care, lasat la dispozitia ministrului Justitiei, a procurorului general si a presedintelui Inaltei Curti de Casatie si Justitie, si folosit numai in favoarea inculpatilor, ar putea constitui o supapa de siguranta in aplicarea corecta a legii. Aceasta institutie, ca instrument de supraveghere a legalitatii si temeiniciei hotararilor pronuntate si ramase definitive ar constitui garantia ca erorile judiciare in materie penala pot fi oricand remediate, cu referire mai ales la oamenii nevoiasi care nu pot beneficia in timpul judecatii de aparatori alesi. Consider, de asemenea, ca se impune o schimbare de mentalitate a tuturor participantilor la realizarea actului de justitie, in sensul ca acestia trebuie sa inteleaga ca prezumtia de nevinovatie nu este doar o declaratie de intentii, ci un principiu care trebuie respectat cu strictete, ca dubiul ii profita intotdeauna inculpatului, ca rol activ inseamna nu doar citirea atenta a rechizitoriului, ci administrarea, poate obositoare, de probe si iar probe pana cand adevarul apare de necontestat, ca a solutiona un apel sau un recurs nu inseamna numai confirmarea hotararii atacate, ci si verificarea atenta a probelor dosarului respectiv. |
APARARE |
Cat priveste apararea din oficiu, este cert ca in dosarul supus discutiei aceasta a fost deficitara. Institutia aparatorului din oficiu este, insa, strict necesara, mai ales intr-o tara in care mai mult de zece milioane de oameni traiesc sub limita saraciei. Iata de ce Baroul Bucuresti manifesta o preocupare cu totul deosebita pentru aceasta activitate, pe care o coordoneaza printr-un departament special. Mentionez ca, in cursul anului 2005, acest departament a beneficiat de serviciile a peste 400 de avocati pe care i-a repartizat diverselor autoritati si instante, in functie de pregatirea si experienta lor. Majoritatea acestor avocati a desfasurat si desfasoara o activitate corecta si profund profesionala in apararea intereselor clientilor lor. In scopul perfectionarii apararii din oficiu, Consiliul Baroului Bucuresti intentioneaza sa supuna adunarii generale a avocatilor o propunere de modificare a legii, in sensul ca acestia sa poata opta pentru a fi, timp de un an, numai aparatori din oficiu. In acest fel, li se vor asigura atat venituri corespunzatoare, cat si timpul necesar studierii cauzelor repartizate si prezentarii in conditii optime in fata instantelor de judecata. Iata cum posibila eroare judiciara, adusa de Jurnalul National in fata cititorilor, ridica probleme care vizeaza toate institutiile ce-si desfasoara activitatea in infaptuirea justitiei. Vreau sa mentionez, insa, ca astfel de solutii cu caracter ambiguu reprezinta o minoritate fata de numarul de solutii pronuntate de instantele noastre. Pentru a reduce si mai mult aceste rebuturi juridice nu trebuie decat ca puterea judecatoreasca sa aplice cu sfintenie legile existente, cu referire la dreptul penal si cel procesual penal, iar corpul legiuitor sa le lase neschimbate macar un mandat. |
