Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Una dintre întrebările rămase fără un răspuns clar la douăzeci de ani de la Revoluţie este dacă la Timişoara, în zilele premergătoare revoltei începute la 16 decembrie, au fost sau nu aduşi civili şi soldaţi folosiţi pentru "calmarea" timişorenilor din alte localităţi sau din alte ţări. Jurnalul Naţional a intrat în posesia unui document autentic, ale cărui pagini dezvăluie fără loc de speculaţie câte trenuri "speciale" au intrat în Gara de Nord din Timişoara şi cine era în aceste trenuri.
După două decenii, procurorii care anchetează evenimentele de la Timişoara au extrem de puţine date concrete despre mişcările românilor şi ale străinilor care au fost prezenţi la Timişoara încă dinainte de ziua de 16 decembrie 1989. Acestea în condiţiile în care traficul rutier era strict monitorizat atât la graniţele de vest, cât mai ales la intrările în Timişoara, păzite şi monitorizate atât de trupe ale Armatei, cât şi de ale Securităţii. Zborurile, foarte puţine în acea perioadă, erau la rândul lor extrem de uşor de controlat şi de luat în evidenţă. Nici numărul "turiştilor" veniţi pe calea aerului nu a fost confirmat vreodată oficial de vreo comisie de anchetă.
MIŞCĂRI DE TREN, SUPLIMENTĂRI DE VAGOANE
Jurnalul Naţional posedă, în exclusivitate, registrul original al mersului trenurilor în Gara de Nord din Timişoara, un document care prezintă exact mişcarea trenurilor, suplimentarea vagoanelor, locurile de oprire unde au fost îmbarcate trupe şi unde au fost ele cantonate la Timişoara, precum şi cine au fost comandanţii militari care au dirijat aceste trenuri chiar din cabina locomotivei, de unde dădeau ordine mecanicilor de tren unde să oprească pentru a lua sau a debarca oameni.
Sursa acestui document este un fost anagjat al CFR, ulterior pensionat, care imediat după 28 decembrie 1989 a luat acest document şi l-a ţinut ascuns timp de douăzeci de ani. "A fost un mare risc să iau şi să ascund acest jurnal. Ştiam că trebuie să îl iau, pentru că şi la noi la compartimentul de mişcare la CFR şi la aeroport apăruseră şefi, dar şi civili pe care nu îi cunoşteam, care au scotocit peste tot şi au luat toate dovezile privind mişcările din interiorul ţării, cât şi pe cele care veneau spre România", ne-a declarat cel care a ţinut ascuns timp de douăzeci de ani acest registru.
Documentul original, aflat în posesia Jurnalului Naţional, infirmă multe dintre declaraţiile unor revoluţionari, dar şi ale unor militari care au participat la evenimente.
TEORIA AGENŢILOR UNGURI ŞI RUŞI
Teoria controversată a teroriştilor unguri şi ruşi prezenţi la Timişoara în decembrie 1989 are partizani din ambele tabere. Revoluţionarul Imre Borbely afirmă că el chiar a văzut mai mulţi indivizi în centrul Timişoarei, care vorbeau limba rusă şi după îmbrăcăminte nu păreau a fi localnici. Imre Borbely s-a născut la 22 septembrie 1948 în Timişoara, de religie catolică, cercetător la "Solventul" Timişoara (1989), deputat UDMR de Harghita între 1992 şi 1996 (după cum mi-a declarat, a ales să candideze în Harghita datorită concepţiilor sale "autonomiste"), absolvent al şcolii de politologie de la Budapesta (după ce, intrând în conflict cu Bela Marko, nu a mai fost deputat), expert politic angajat în echipa deputatului UDMR de Timiş Tibor Toro (2001).
"Cred că planul de înlăturare a lui Ceauşescu a fost pus la cale cu mult timp înainte de anumite elite care erau apropiate KGB-ului. Cred că ruşii au fost aici, lucru pe care îl ştiu din proprie experienţă. În seara de 17 decembrie 1989 mă aflam pe străzi, iar în Piaţa Mărăşti au oprit două maşini din care s-au dat jos mai mulţi bărbaţi care au început să vorbească între ei în limba rusă. I-am auzit cu urechile mele. Nu arătau a turişti, ci a personal militar îmbrăcat în haine civile. Cred că erau doar observatori, nu cred că au intervenit direct. Dar, observând ce se întâmplă în Timişoara, aceşti oameni ar fi putut interveni în Bucureşti la un nivel mult mai înalt", ne-a declarat revoluţionarul Imre Borbely.
În exclusivitate pentru Jurnalul Naţional, Radu Tinu, în 1989 adjunct al şefului Direcţiei de Informaţii a Securităţii din judeţul Timiş, consideră, la rândul său, că au existat elemente externe care s-au implicat în evenimentele din România. "Eu mă ocupam de spionajul extern, de relaţia cu ungurii, cu nemţii şi îi supravegheam pe străini, în special grupările teroriste arabe.
Semne au existat încă din primăvara lui 1989, atunci când ungurii, în Ungaria, i-au reabilitat atunci pe Horty, dacă nu mă înşel, pe Imre Nagy şi faptul că toţi transfugii care treceau frontiera în Ungaria nu mai erau daţi înapoi conform normelor şi convenţiilor de frontieră, ci erau duşi într-un loc de detenţie special, într-un lagăr de tranzit şi din care aveam informaţii certe că acolo se fac, se pregătesc acţiuni antiromâneşti... Aşa s-a şi întâmplat şi, după cum ne-a prevenit comandantrul nostru, generalul Iulian Vlad, activităţile de "cunoaştere" ale serviciilor ruseşti şi occidentale s-au intensificat.
Mai mult, la 15 decembrie la Timişoara a venit ofiţerul CIA de la ambasada americană de la Bucureşti, secretarul doi al ambasadei, împreună cu un ataşat de presă de la Ambasada Marii Britanii şi au încercat să ajungă la casa lui Tökes. La data de 17 au sosit de la Bucureşti la Timişoara procurorul general-adjunct al României, un adjunct al şefului Poliţiei pe ţară şi un general de la Securitate. Au venit cu trenul, cu un tren special, un vagon motor de la CFR cu care se circula special.
Nu au venit singuri, a venit fiecare cu câte o echipă de analiză a situaţiei. Al nostru de la Securitate a venit cu oameni care ştiau limba germană, maghiară, idiş, arabă, engleză, franceză, pentru a putea traduce tot ce se acumulase ca dovezi în noaptea aceea. S-au găsit la cei reţinuţi lanţuri, cuţite, răngi, bâte şi alte obiecte de luptă. Veniseră pregătiţi. Aduci aşa ceva cu tine doar când vii să te baţi", a declarat Radu Tinu.
"MERSUL TRENURILOR" ÎN GARA DE NORD DIN TIMIŞOARA
Dacă în cazul strănilor veniţi cu maşina, în special "turiştii" ruşi care au intrat cu maşini marca Lada, există multe declaraţii de martor ocular, dar nici un act oficial, în cazul trenurilor care au intrat în decembrie 1989 în Timişoara, faptele consemnate în registrul deţinut de Jurnalul Naţional nu pot fi contestate. Procurorii au ca probe principale elemente furnizate de armată prin intermediul însemnărilor din "Jurnalul de luptă", depus la dosarul Revoluţiei de la Timişoara, aflat în prezent la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Notiţele cadrelor MApN aruncă însă vina asupra trupelor de Securitate şi a "elementelor teroriste".
OFIŢERI DE SECURITATE INFILTRAŢI PRINTRE MANIFESTANŢI
O primă ipoteză, potrivit înscrisurilor, susţine că trupe de Securitate, Miliţia, Securitatea în civil şi Trupele USLA ar fi acţionat, alături de militari, pentru oprirea manifestaţiilor din decembrie 1989. Jurnalul mai arată că regimul s-ar fi folosit de ofiţeri de securitate şi de trupe speciale, infiltraţi printre manifestanţi. Scopul din umbră - acela de "a arunca vina pe seama armatei". Teoria conspiraţiei, paranoia şi o stare generală de confuzie.
Acestea sunt concluziile raportului înaintat Parlamentului României de Ministerul Apărării Naţionale în 1990 şi care constituie partea cea mai importantă a Jurnalului depus la instanţa supremă. Potrivit acestuia, o bună parte din tot ce s-a întâmplat în acele zile la Timişoara ar fi fost cauzată de "includerea în mai multe locuri fierbinţi a unităţilor militare în cadrul unor dispozitive mixte, împreună cu forţele de ordine (trupe de securitate, miliţie, USLA, grăniceri), specializate în acţiuni represive, de forţă şi prin infiltrarea printre rândurile manifestanţilor a unor persoane aparţinând Securităţii".
ELEMENTE TERORISTE ASERVITE INTERESELOR CAPITALISTE
O altă ipoteză, mult mai credibilă, este susţinută chiar de însemnările din registrul mersului trenurilor din Gara de Nord din Timişoara. O altă teorie expusă în Jurnalul depus la dosar prezintă evenimentele din decembrie 1989 de la Timişoara prin prisma "elementelor teroriste aservite intereselor ţărilor capitaliste" care ar fi acţionat din umbră.
Astfel, analiza felului în care s-au desfăşurat evenimentele de la 16 şi 17 decembrie merge spre concluzia că la Timişoara "au acţionat elemente de diversiune şi terorism". Ipoteza este susţinută de o serie de povestiri desprinse din haosul acelor zile, precum cea în care mii de persoane din Gărzile Patriotice din Olt şi Dolj ar fi ajuns cu trenul în gara Timişoara. Acestea "au fost aduse la cererea Partidului pentru a reprima «manifestările agresive» ale unor grupuri de cetăţeni din Timişoara".
Unul dintre martorii la evenimente, plutonierul-major Bulgescu Stelian, raporta că luptătorii care au coborât din trenuri au fraternizat cu manifestanţii şi s-au deplasat împreună spre Piaţa Operei, infiltrându-se ulterior printre aceştia.
CIVILI ÎNARMAŢI CU BÂTE
Angajatul CFR care a ţinut ascuns acest registru timp de douăzeci de ani a confirmat aducerea la Timişoara a unor grupe de civili înarmaţi cu bâte pentru a-i "potoli" pe protestatarii timişoreni. "În zilele acelea am rămas în staţie, nu am mai mers acasă. Încă de la data de 15 primeam prin dispecerat restricţii de viteză pentru majoritatea trenurilor precum şi atenţionări să se circule cu deosebită atenţie. Personal cred că se temeau că ori protestatarii, dar mai degrabă alte persoane ar fi sabotat liniile de cale dinspre Drobeta Turnu-Severin încoace.
Restricţia de viteză a fost impusă şi pentru ca, în cazul în care un grup ar fi încercat să blocheze vreun tren, acesta să poată frâna şi să nu omoare oameni, lucru care ar fi agravat şi mai mult situaţia", ne-a declarat ceferistul.
Afirmaţiile fostului ofiţer de Securitate Radu Tinu privind sosirea la Timişoara a procurorului general-adjunct al României, a unui adjunct al şefului Poliţiei pe ţară şi a unui general de la Securitate cu un tren special sunt cofirmate de registrul de mers al trenurilor. Astfel, în seara zilei de 16 decembrie, în intervalul orar 20:40-22:20 a ajuns la Timişoara trenul rapid R 15/II. "Se introduce în circulaţie R15/II automotor, din Bucureşti cu singură oprire la Timişoara Nord, unde va fi garat la linia 1 peron, asistat de şeful staţiei", apare menţionat în registrul CFR.
Acesta este trenul special cu care au sosit primii oficiali trimişi de Nicolae Ceauşescu la Timişoara.
"Nu îmi amintesc exact la 16 decembrie, dar în dimineaţa de 17 decembrie ţin minte că am văzut din turnul de observaţie cum din mai multe trenuri care veneau din direcţia sud au coborât câteva sute de oameni civili, înarmaţi cu bâte. Nu au spart nimic şi nu au strigat nimic prin gară. Au fost aşteptaţi pe peron de grupuri de două-trei persoane în civil. Ulterior mi-am dat seama că aceştia erau bătăuşii aduşi de la Craiova şi din alte părţi. Când am ajuns în oraş i-am văzut din nou pe unii dintre ei. Nu au bătut pe nimeni. Păreau obosiţi şi îşi căutau de mâncare", ne-a mai declarat angajatul CFR.
La 17 decembrie au început să apară dispoziţii menite să împiedice eventualii "navetişti" care ar fi vrut să se mişte dintr-o parte în alta a oraşului. Cum bulevardele erau supravegheate şi circulau multe maşini de miliţie, dar şi civile, a apărut ideea că protestatarii ar putea folosi trenurile pentru a se deplasa dinspre Gara de Nord spre Gara de Est, pentru a scăpa de eventuale controale. De aceea, la 17 decembrie dimineaţa, la ora 02:20 se dă dispoziţia: "Începând cu această oră până la noi dispoziţii se închide accidental linia curentă Timişoara Nord - Timişoara Est, fără scoaterea de sub tensiune, până la noi dispoziţii".
Ulterior, linia a fost redeschisă circulaţiei "cu viteza maximă de 10 km/h şi cu atenţie deosebită la şină". Tot în aceeaşi zi, la ora 12:50, un tren misterios, "suplimentul 16 II cu autorizaţie specială pleacă din gara Timişoara Nord cu destinaţie necunoscută şi cu o singură oprire la Lugoj".
Au fost sau nu au fost străini?
Un "tablou" al străinilor prezenţi la Timişoara în acea perioadă a fost realizat de cercetătorul independent Marius Mioc.
Victor Stănculescu, proaspăt numit ministru al Apărării Naţionale, răspunzând întrebării puse de Sergiu Andon: "Puteţi confirma prezenţa unor mercenari în zilele exercitării acţiunilor teroriste?". "Nu, nu pot, nu avem date în acest sens", răspunde Stănculescu.
("După 20 de ore", în Adevărul din 18 februarie 1990)
Dragomir Horomnea: "Nimeni n-ar putea crede că inculpaţii de astăzi n-ar folosi în sprijinul lor tocmai rezultatele pozitive ale unor astfel de investigaţii convergente despre agenţii străini. Cu atât mai încărcată în semnificaţii şi nuanţe este deci revelaţia asupra acestei activităţi susţinute, ultraspecializate, exprimate în instanţă: «Nu au fost depistaţi nici un fel de instigatori autohtoni în rândul populaţiei». Reproducem o întrebare a preşedintelui completului de judecată: «Dar de ce n-au fost depistaţi? Pentru că n-aţi fost dumneavoastră competenţi?». Răspunsul a fost clar: «Cred că n-au existat nici agenţi şi nici instigatori»".("Procesul de la Timişoara", în Adevărul din 9 martie 1990)
Liviu Vălenaş: "În perioada imediată falimentarului Congres al XVI-lea, peste 2.000 de «turişti» maghiari şi 800 de sovietici intrau în România. Majoritatea erau agenţi KGB. La Timişoara, în perioada 16-23 decembrie 1989, sunt prezenţi doar ziarişti de la TASS, care anunţau presei mondiale asasinarea a 5.000 de cetăţeni paşnici (în realitate au murit 122 de persoane). Şeful contrainformaţiilor, colonelul Filip Teodorescu (un nume de serviciu), se pare că a arestat câţiva agenţi străini la Timişoara, cărora ulterior le dă drumul".
(Baricada nr. 22/1990)
Aurel Perva, Carol Roman: "Într-un amplu documentar publicat în ziarul francez Le Point şi avându-i ca autori pe Olivier Weber şi Radu Portocală, aceştia semnalează prezenţa la Timişoara a unor agenţi străini, dintre care unii ar fi fost arestaţi de colonelul de contrainformaţii Filip Teodorescu".
("Misterele revoluţiei române", Casa de editare "Răscruci de milenii" SRL, pagina 57)
I. Raicu: "Câteva mii de agenţi infiltraţi de Budapesta (şi de Moscova) au împins la moarte - personal chiar cred că i-au împuşcat cu mâna proprie - pe câteva zeci de români nevinovaţi".
("Procesul lui Filip Teodorescu şi neorevizionismului maghiar" în ziarul Azi, din 30 august 1990)
Revista Democraţia (redactor-şef Eugen Florescu - fost consilier al lui Ceauşescu), într-un text nesemnat, publicat în numărul 36/24 septembrie 1990, afirma că cei care au tras în demonstranţii timişoreni sunt "turişti" din Ungaria "care încep - pe fondul sonor al salvelor trase în aer - să împuşte şi să înjunghie din spate manifestanţii în mijlocul cărora se aflau şi pe care îi incitau".
Pentru lămurirare a problemei presupusei invazii de turişti străini ne-am adresat fostului Oficiu Judeţean de Turism Timiş, acum Societatea Comercială Banatul SA. Iată răspunsul primit:
SOCIETATEA COMERCIALĂ "BANATUL" SA T I M I ŞO A R A
Nr. 4802 din 4.06.1991
Către ASOCIAŢIA "17 Decembrie" TIMIŞOARA
Urmare solicitării dumneavoastră, vă facem cunoscute raportările operative pe lunile noiembrie şi decembrie 1989 privind cazarea turiştilor străini din hotelurile din municipiul Timişoara.
Redăm mai jos situaţia sus-menţionată:
DIRECTOR ec. Dorin Munteanu (3)
De asemenea, am cerut date similare de la hotelul "Pecotim" (acum SC "Ariveti" SA), care nu apartinea OJT-ului. Iată răspunsul:
SC "ARIVETI-PECOTIM" SA
TIMIŞOARA, DOROBANŢILOR 94-98
CĂTRE ASOCIAŢIA "17 DECEMBRIE 1989"
Urmare solicitării dv., vă facem cunoscute raportările operative pe lunile noiembrie-decembrie 1989 şi 1988, privind cazarea turiştilor străini din hotel "Ariveti-Pecotim".
Redăm mai jos situaţia sus-menţionată:
Nu am observat în timpul revoluţiei numărul turiştilor străini în creştere.
23.04.1993 Lechin Jova
DIR. EXECUTIV HOTEL ARIVETI-PECOTIM
Aşadar, în total au fost cazaţi în hotelurile timişorene 1.638 de turişti străini în decembrie 1989, faţă de 2.190 în noiembrie 1989. Informaţiile despre un număr neobişnuit de mare de turişti străini în timpul revoluţiei nu se verifică.
(statistica OJT-ului a apărut în Renaşterea Bănăţeană din 21 iunie 1991)
