Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
ÎN AŞTEPTAREA PRIMULUI SUPERBOWL ROMÅNESC
Lumea îi priveşte suspicios când se antrenează şi le aruncă în treacăt câte o înjurătură: "Bagabonţii dracului... Pierdeţi vremea mascaţi ca dracii, în loc să vă căutaţi de muncă!". Iar "bagabonţii", 30 la număr, fac pe dracu’n patru să organizeze primul meci oficial de fotbal american la poalele Carpaţilor, ducând mai departe nebunia italianului care în 2006 a moşit primul club din România.
Lumea îi priveşte suspicios când se antrenează şi le aruncă în treacăt câte o înjurătură: "Bagabonţii dracului... Pierdeţi vremea mascaţi ca dracii, în loc să vă căutaţi de muncă!". Iar "bagabonţii", 30 la număr, fac pe dracu’n patru să organizeze primul meci oficial de fotbal american la poalele Carpaţilor, ducând mai departe nebunia italianului care în 2006 a moşit primul club din România.
Editorialele zilei:
● Marius Tucă: Mărţişoare, mărţişoare ● Ion Cristoiu: S-a furat Reactorul ● Tudor Octavian: Urmaşii ● Dan Constantin: Maria, la Turism! Ioana, la Justiţie! ● Valentin Stan: Revoluţia, Vorba, Delfinii şi Peronul! ● Dan Dumitrescu: Parşiva egalitate dintre izbândă şi osândă
A adormit uitându-se la televizor. Era un film ieftin. Nu îl privea. Gândea la ziua când va practica sportul care îi place: fotbalul american... Pe Stadionul "Naţional", echipa lui, Bucharest Warriors, joacă finala. 50.000 de suporteri aşteaptă cu sufletul la gură să vadă cine iese campion naţional. Primul campion din istorie: "războinicii" din Bucureşti sau "rechinii" din Constanţa? Se trezi ud, transpirat. În realitate, în România, fotbalul american nu plecase la drum...
Omul şi-a făcut siesta de dimineaţă, s-a îmbrăcat şi a plecat la cursuri. Drumul spre facultate i-a fost marcat de visul de peste noapte. De Bucharest Warriors, echipa cu care visase să devină campion. După ore stă cu colegii la o bere. Undeva prin "Regie". Le povesteşte visul. Le povesteşte dorinţa de a juca un sport considerat o enigmă în România. Pun la bătaie un plan. Să transpună visul în realitate. La început au fost vreo 15. Apoi au mai venit şi alţii. Acum se mândresc, Warriors este gata să se ia la trântă cu rivalii din România.
PRIMII PAŞI. Lumea râde când aude cu ce se ocupă aceşti băieţi. Ba îi priveşte suspicios când se antrenează şi le mai aruncă o înjurătură printre dinţi: "Bagabonţii dracului... Pierdeţi vremea mascaţi ca dracii, în loc vă căutaţi de muncă!". Pe ei nu-i interesează. "Habar nu aveam cu se mănâncă acest sport. Cu toate acestea ne-am apucat să îl practicăm. 15 inşi am plecat la drum. Acum suntem 30. Sper să reuşim să ne organizăm mai bine şi, în viitorul apropiat, să putem disputa un meci oficial de fotbal american în România", spune Mihai Dinescu, unul dintre fondatorii primului club de fotbal american din România. Ideea de a face fotbal american, un sport excentric printre români, pare a fi niţel mai veche. De altfel, la nivel naţional, Bucharest Warriors se contrează cu Constanţa Sharks asupra "echipei care s-a înfiinţat prima în România". Conform "rechinilor" de la malul mării, ei ar fi primii care au avut această iniţiativă, în octombrie 2006, atunci când Gianluca Sordi, un italian stabilit în România, a pus bazele primului club de profil de pe aici. La nivel naţional, lucrurile sunt destul de alambicate. Neexistând o Federaţie, nimeni nu poate spune cu exactitate câte echipe s-au înfiinţat: destul de alambicate. Neexistând o Federaţie, nimeni nu poate spune cu exactitate câte echipe s- "Din ce cunoaştem noi, mai există un club la Oradea, Stars. În rest ar mai fi mişcări timide de constituire a unor cluburi la Tg. Mureş, Vaslui şi Timişoara", ne explică unul dintre fotbaliştii de la Warriors.
IMPORT MOLDOVENESC. Roman Şeremeţ este un tânăr moldovean. Venit aici o dată cu obţinerea cetăţeniei române, Roman a descoperit grupul "Warriors". Li s-a alăturat. Era singurul care avusese contact cu sportul care a ajuns să zăpăcească minţile a zeci de milioane de americani. "Ultimii ani de liceu i-am făcut în SUA. Am beneficiat de un program care includea schimburi de experienţă. Am învăţat şi practicat acest sport la o echipă de liceu din Oklahoma. Apoi l-am practicat la Chişinău, la Barberians", spune Şeremeţ. Odată intrat în grup, basarabeanul şi-a luat rolul în serios şi a început să-i antreneze pe bucureşteni. A avut şi noroc. "Am avut şi un american în echipă. Un angajat al Ambasadei SUA la Bucureşti. Ne-a ajutat mult. Acum şi-a terminat misiunea şi s-a întors acasă." O altă prezenţă exotică în echipă o reprezintă un gabonez, Alex. Progresele sunt destul de greu de realizat. "Oamenii ne înjură. Pentru că văd în acest sport doar violenţă. Cred că ardem gazul de pomană. În aceste condiţii este greu să găsim jucători." Apoi mai este problema lipsei unui campionat, a bazelor de pregătire. "Noi ne pregătim pe acest teren din «Regie». Nu avem vestiare, nu avem nimic. Cu toate acestea suntem decişi să facem pasul cel mare şi să disputăm primul meci oficial de fotbal american în România", explică unul dintre cei cinci antrenori secunzi ai echipei. Componenţii Warriors, priviţi dintr-o parte, par desprinşi dintr-o trupă de circ. Băieţi de la 60 la 130 de kilograme se îngrămădesc în caramboluri ciudate, în bătălia pentru balonul oval. Pentru unii dintrei ei, echipamentul pare prea greu. Prea mare povara cerută de această disciplină. În fond, până să se apuce de aşa ceva, practicau rugby, karate sau... golitul halbelor de bere.
BANII. Contra 300-550 de euro, practicanţii de fotbal american din Bucureşti şi-au cumpărat din Germania echipamentul adecvat: ghete de joc, colanţi cu burete, tricouri, pieptare şi căşti de protecţie. De ceva timp au primit chiar şi o ofertă de joc. "Cavaliers Istanbul au aflat de noi şi ne-au propus un meci. Am rămas plăcut impresionaţi să aflăm că în Turcia există un campionat regulat, cu 18 echipe. Ei se află în turneu, în Balcani. Şi cei de la Chişinău doresc să joace cu noi", spun componenţii echipei. Cu toate acestea, ei ar vrea să joace cu cei din Constanţa, dar... "nu prea au jucători". Nici bucureştenii nu stau prea bine. Le lipsesc graşii, "adică cei cei cinci jucători de 130-150 de kilograme, care să formeze linia ofensivă". Mai presus de toate le lipsesc banii. Cei necesari pentru a organiza competiţia visată. În fapt, nici nu s-au gândit la costuri, la ceea ce presupune o competiţie. Privindu-i, te întorci în timp, la început de secol XX. Când o mână de puştani se întâlnea pe o tarla şi încingea cu pasiune un joc drăcesc. Din el avea să se nască fotbalul. Cel european.
PS. Antrenamentul s-a încheiat. Sportivul nostru pleacă acasă. Fericit. Că practică sportul care îi place. Ajuns în cameră, se întinde în pat şi pune cornul în pernă. Îl ia somnul şi visează. Se făcea că într-o noapte ploioasă, după un meci imprevizibil, Indianapolis Colts, conduşi de pe margine de coach-ul Tony Dungy şi în teren de quarterback-ul Peyton Manning, au reuşit să câştige primul SuperBowl din istorie, învingând cu 29-17 Chicago Bears. Retrăia istoria metru cu metru, pas cu pas, fază cu fază. Fără să ştie, transpirase de emoţie. Se făcu dimineaţă. Eroul nostru deschide ochii, îi spală cu apă şi îşi şopteşte privindu-se în oglindă: "Peste puţin timp voi disputa finala primului SuperBowl românesc. Promit asta!".
Omul şi-a făcut siesta de dimineaţă, s-a îmbrăcat şi a plecat la cursuri. Drumul spre facultate i-a fost marcat de visul de peste noapte. De Bucharest Warriors, echipa cu care visase să devină campion. După ore stă cu colegii la o bere. Undeva prin "Regie". Le povesteşte visul. Le povesteşte dorinţa de a juca un sport considerat o enigmă în România. Pun la bătaie un plan. Să transpună visul în realitate. La început au fost vreo 15. Apoi au mai venit şi alţii. Acum se mândresc, Warriors este gata să se ia la trântă cu rivalii din România.
PRIMII PAŞI. Lumea râde când aude cu ce se ocupă aceşti băieţi. Ba îi priveşte suspicios când se antrenează şi le mai aruncă o înjurătură printre dinţi: "Bagabonţii dracului... Pierdeţi vremea mascaţi ca dracii, în loc vă căutaţi de muncă!". Pe ei nu-i interesează. "Habar nu aveam cu se mănâncă acest sport. Cu toate acestea ne-am apucat să îl practicăm. 15 inşi am plecat la drum. Acum suntem 30. Sper să reuşim să ne organizăm mai bine şi, în viitorul apropiat, să putem disputa un meci oficial de fotbal american în România", spune Mihai Dinescu, unul dintre fondatorii primului club de fotbal american din România. Ideea de a face fotbal american, un sport excentric printre români, pare a fi niţel mai veche. De altfel, la nivel naţional, Bucharest Warriors se contrează cu Constanţa Sharks asupra "echipei care s-a înfiinţat prima în România". Conform "rechinilor" de la malul mării, ei ar fi primii care au avut această iniţiativă, în octombrie 2006, atunci când Gianluca Sordi, un italian stabilit în România, a pus bazele primului club de profil de pe aici. La nivel naţional, lucrurile sunt destul de alambicate. Neexistând o Federaţie, nimeni nu poate spune cu exactitate câte echipe s-au înfiinţat: destul de alambicate. Neexistând o Federaţie, nimeni nu poate spune cu exactitate câte echipe s- "Din ce cunoaştem noi, mai există un club la Oradea, Stars. În rest ar mai fi mişcări timide de constituire a unor cluburi la Tg. Mureş, Vaslui şi Timişoara", ne explică unul dintre fotbaliştii de la Warriors. IMPORT MOLDOVENESC. Roman Şeremeţ este un tânăr moldovean. Venit aici o dată cu obţinerea cetăţeniei române, Roman a descoperit grupul "Warriors". Li s-a alăturat. Era singurul care avusese contact cu sportul care a ajuns să zăpăcească minţile a zeci de milioane de americani. "Ultimii ani de liceu i-am făcut în SUA. Am beneficiat de un program care includea schimburi de experienţă. Am învăţat şi practicat acest sport la o echipă de liceu din Oklahoma. Apoi l-am practicat la Chişinău, la Barberians", spune Şeremeţ. Odată intrat în grup, basarabeanul şi-a luat rolul în serios şi a început să-i antreneze pe bucureşteni. A avut şi noroc. "Am avut şi un american în echipă. Un angajat al Ambasadei SUA la Bucureşti. Ne-a ajutat mult. Acum şi-a terminat misiunea şi s-a întors acasă." O altă prezenţă exotică în echipă o reprezintă un gabonez, Alex. Progresele sunt destul de greu de realizat. "Oamenii ne înjură. Pentru că văd în acest sport doar violenţă. Cred că ardem gazul de pomană. În aceste condiţii este greu să găsim jucători." Apoi mai este problema lipsei unui campionat, a bazelor de pregătire. "Noi ne pregătim pe acest teren din «Regie». Nu avem vestiare, nu avem nimic. Cu toate acestea suntem decişi să facem pasul cel mare şi să disputăm primul meci oficial de fotbal american în România", explică unul dintre cei cinci antrenori secunzi ai echipei. Componenţii Warriors, priviţi dintr-o parte, par desprinşi dintr-o trupă de circ. Băieţi de la 60 la 130 de kilograme se îngrămădesc în caramboluri ciudate, în bătălia pentru balonul oval. Pentru unii dintrei ei, echipamentul pare prea greu. Prea mare povara cerută de această disciplină. În fond, până să se apuce de aşa ceva, practicau rugby, karate sau... golitul halbelor de bere.
BANII. Contra 300-550 de euro, practicanţii de fotbal american din Bucureşti şi-au cumpărat din Germania echipamentul adecvat: ghete de joc, colanţi cu burete, tricouri, pieptare şi căşti de protecţie. De ceva timp au primit chiar şi o ofertă de joc. "Cavaliers Istanbul au aflat de noi şi ne-au propus un meci. Am rămas plăcut impresionaţi să aflăm că în Turcia există un campionat regulat, cu 18 echipe. Ei se află în turneu, în Balcani. Şi cei de la Chişinău doresc să joace cu noi", spun componenţii echipei. Cu toate acestea, ei ar vrea să joace cu cei din Constanţa, dar... "nu prea au jucători". Nici bucureştenii nu stau prea bine. Le lipsesc graşii, "adică cei cei cinci jucători de 130-150 de kilograme, care să formeze linia ofensivă". Mai presus de toate le lipsesc banii. Cei necesari pentru a organiza competiţia visată. În fapt, nici nu s-au gândit la costuri, la ceea ce presupune o competiţie. Privindu-i, te întorci în timp, la început de secol XX. Când o mână de puştani se întâlnea pe o tarla şi încingea cu pasiune un joc drăcesc. Din el avea să se nască fotbalul. Cel european.PS. Antrenamentul s-a încheiat. Sportivul nostru pleacă acasă. Fericit. Că practică sportul care îi place. Ajuns în cameră, se întinde în pat şi pune cornul în pernă. Îl ia somnul şi visează. Se făcea că într-o noapte ploioasă, după un meci imprevizibil, Indianapolis Colts, conduşi de pe margine de coach-ul Tony Dungy şi în teren de quarterback-ul Peyton Manning, au reuşit să câştige primul SuperBowl din istorie, învingând cu 29-17 Chicago Bears. Retrăia istoria metru cu metru, pas cu pas, fază cu fază. Fără să ştie, transpirase de emoţie. Se făcu dimineaţă. Eroul nostru deschide ochii, îi spală cu apă şi îşi şopteşte privindu-se în oglindă: "Peste puţin timp voi disputa finala primului SuperBowl românesc. Promit asta!".
Cititi si:
