La Craiova, pub-urile irlandeze apar mai repede ca ciupercile dupa ploaie. Costi Raducanoiu, fostul zmeu al Baniei, a ajuns patron de bar.

Pentru locuitorii comunei Leu din judetul Dolj, inaugurarea unei carciumi a reprezentat un moment festiv. Primarul nu a putut rata evenimentul, asa ca a simtit nevoia sa taie panglica cu diagonala tricolora de gat.

 

Distractie si povestiri ca la olteni nu mai gasesti nicaieri in lumea asta. In toate astea, un rol foarte important il are bautura. Locuitorii din Oltenia sunt asemuiti din punct de vedere al petrecerilor cu irlandezii.

 

LA TARA. Primarul comunei doljene Leu a dovedit ca birtul este una din institutiile de baza ale satului de azi. Cu o luna in urma, el si-a pus diagonala tricolora peste camasa si a taiat, la propriu, panglica celei mai noi carciumi de la el din localitate, botezata "La Maru". Solemnitatea, neobisnuita in cazul unei carciumi, are insa o explicatie. "Maru e varul meu primar", a explicat primarul Andrei Onea. "Eu i-am zis sa-i spuna carciumii Rustic, dar varu-meu n-a vrut. Era si normal sa nu vrea. La tara, toate carciumile sunt rustice", a mai explicat primarul, inainte de a inaugura oficial localul.

 

PAGUBIT. Nu toti patronii de baruri au insa norocul de a beneficia de pe urma autoritatilor locale. De exemplu, Nicu Chirita, zis Sacaz, este proprietarul unei terase de pe Bulevardul Unirii din Craiova si are mari dureri de cap din cauza initiativei primarului Solomon de a renova centrul orasului. De cand au inceput lucrarile, bulevardul e inchis circulatiei, iar prin dreptul terasei nu mai trece nici un potential musteriu. "De cand au inceput lucrarile nu mai vine nimeni! Ce sa faca, sa stea in praf si uruit de excavator?", se plange patronul. Un consilier local a incercat sa-i explice ca paguba va fi acoperita cu varf si indesat dupa ce va fi renovat bulevardul. "Pai, daca eu nu mananc patru-cinci luni, cu ce ma mai scot? Ma scot altii din groapa", s-a revoltat Chirita. Pana atunci, insa, Sacaz, lautar celebru inainte de ’89, are o activitate care ii permite sa vada numai partea plina a paharului: "Imi beau stocul de marfa si ma uit toata ziulica pe strada principala, la muncitorii care imi demoleaza vadul comercial".

 

PATRON. Costi spune ca la el in bar se bea din pasiune

 

VIP. Prin Banie, cele mai cautate localuri sunt pub-urile irlandeze. Berea curge in valuri dupa fiecare meci al Universitatii, dar oltenii au grija sa isi gaseasca prilej de bauta aproape in fiecare seara. Un local cu acest specific si-a deschis si Costi Raducanoiu. Omul a devenit celebru dupa scandalurile din urma cu aproape zece ani, pe care le-a provocat prin Craiova. Cel care a avut de patimit a fost tatal sau, care a pierdut postul de prefect al judetului Dolj. "Probabil ca nu in multe locuri din tara mi-ar fi mers la fel de bine cu o carciuma de tip irlandez, dar oltenii stiu sa se bucure de beneficiile alcoolului", spune fostul zmeu al Baniei.

 

ATMOSFERA. "La mine in bar se bea din pasiune, nu din viciu", povesteste patronul, care se raporteaza atat la experienta musteriilor, cat si din propriul sau exemplu. Tot de la irlandezi a preluat si obiceiul acoperirii peretilor cu poze facute la betie. "Am inceput cu cateva filme facute la inaugurarea barului. Dupa care s-au tot inmultit, pana am umplut peretii", explica el. Principiul sau este "Jos maneaua, sus alcoolul". In carciuma se asculta mult rock, dar, dupa ce clientii au tras suficient de mult la masea, se poate ajunge la Gabi Lunca sau la Romica Puceanu.

 

Teoria sa e ca adevaratul betivan e un om puternic, nu unul slab. "Bautura trebuie respectata, e important sa asortezi alcoolul cu taclalele, nu sa bei asa, fara nici un rost", sustine Raducanoiu, care crede ca de la betivi ai multe de invatat. De la unul din ei a aflat ca bautura e ca sportul. Daca nu te tii de ea nu faci performanta. Un betiv de varsta a doua, aflat in mijlocul unei dispute cu nevasta, i-a marturisit ca abia asteapta sa il lase potenta, ca sa se poata dedica integral bauturii.

 

TABLOURI. "Am clientii mei, vechi de ani de zile. De exemplu, un prieten avocat, Mateuca, vine si imi cere bere in leasing de cand a aparut leasingul auto. Mai obisnuieste sa bea pe aici un popa fara parohie, Ionut, care, de fiecare data cand se imbata, cheama lautarii. Intr-un an s-au imbatat la un chef cu fata unui colonel de politie si i-au furat omului costumul de gala. Popa s-a imbracat in costum si a inceput sa opreasca soferii pe strada, ca sa le dea de baut. Mai vin pe-aici si cativa actori, dar astia delireaza mult cand se imbata, ca asa e firea de artist. Pe unul din ei, Stratan, l-am gasit dimineata dormind pe pragul usii, astepta sa se deschida barul. Mai e o fata, absolventa de litere, care, dupa o anumita ora, incepe sa vorbeasca numai in neologisme, incat nu mai pricepe nimeni nimic din ce spune. Am patimit mult cu un colonel de armata iesit la pensie, care, cand se pilea, incepea sa gesticuleze si sa se rasteasca de parca era in fata trupetilor. Profesori vin multi, dar am observat ca ei sunt mai morocanosi la betie", mai povesteste patronul pub-ului irlandez.

 

RUSTIC "Maru e varul meu primar. Eu i-am zis sa-i spuna carciumii Rustic, dar varu-meu n-a vrut. Era si normal sa nu vrea. La tara, toate carciumile sunt rustice" Andrei Onea - primar   STOCUL "De cand au inceput lucrarile nu mai vine nimeni. Ce sa faca, sa stea in praf si uruit de excavator? Pai, daca eu nu mananc patru-cinci luni, cu ce ma mai scot? Ma scot altii din groapa. Imi beau stocul de marfa si ma uit toata ziulica pe strada principala, la muncitorii care imi demoleaza vadul comercial" Nicu Chirita - zis Sacaz, patron

LEASING "Bautura trebuie respectata, e important sa asortezi alcoolul cu taclalele, nu sa bei asa, fara nici un rost. Am clientii mei, vechi de ani de zile. De exemplu, un prieten avocat, Mateuca, vine si imi cere bere in leasing de cand a aparut leasingul auto. Mai obisnuieste sa bea pe aici un popa fara parohie, Ionut, care, de fiecare data cand se imbata, cheama lautarii. Intr-un an s-au imbatat la un chef cu fata unui colonel de politie si i-au furat omului costumul de gala. Popa s-a imbracat in costum si a inceput sa opreasca soferii pe strada, ca sa le dea de baut" Costi Raducanoiu - patron

 

Prin Darabani

ORAS MORT. In Darabani au ramas doar betivii fara parale

Din faima de odinioara, Darabaniul nu se mai poate lauda acum cu nimic. Dupa ce evreii au fost alungati din oras, locuitorii au cazut in letargie, tineretul a luat drumul orasului. Au ramas oamenii care nu mai au acum nici o speranta. Au figuri posomorate, aprope nimic nu le mai trezeste interesul.

 

Desi e dupa-amiaza, orasul e aproape pustiu. Ici-colo, vezi pe cate cineva umbland parca fara rost; trotuarele sunt sparte si pline de noroi, numai drumul judetean care traverseaza localitatea este asfaltat.

 

In prima crasma in care intru gasesc doi oameni. Unul isi termina repede berea si pleaca. Celalalt se uita la un film. Bea suta de votca si mai comanda una. "Nu sunteti de aici?", ma intreaba. Ii raspund afirmativ. "Nu prea aveti ce sa vedeti aici", spune, dupa care da peste cap votca si pleaca clatinandu-se. Sunt multe crasme in Darabani, spun unii ca peste 60. Nu toti beau aici. Nu au bani. Barmanii stiu asta. "Ce sa-i faci, e amarat", spune o vanzatoare.

 

Ochesc un alt local. Trei tineri imi atrag atentia prin veselia care ii domina. "Ati venit sa filmati aici, la nunta?", ma intreaba. "Aici nu vine nimeni niciodata, nu ii intereseaza cum o ducem. Suntem vai de capul nostru", da verdictul cel din fata mea.

 

Intre un magazin alimentar si micuta autogara, una langa alta, trei bodegi. Barmanitele, rezemate de usa, isi asteapta clientii. Doi insi, deja afumati, nimeresc intr-una dintre ele. Dupa ce bea o bere, unul pleaca. "Auzi", reuseste celalalt sa ingaime chelneritei, "sa-i spui sa-si plateasca berea". "Nu ma lua cu din astea, ca nu am chef de panarama. Doua beri si o tigara, 32.000, ai sa le platesti tu", i-o tranteste vanzatoarea. "Da’ce, tu ai adus berea", incearca sa glumeasca clientul. Pana la urma plateste berea, tigara e din partea casei. (Razvan Constantin)

 

O dimineata la "Submarinul Galben"

BEATLES. S-ar fi oprit oare John Lennon la aceasta terasa?

Au trecut zece minute peste ora noua dimineata, dar terasa unei crasme din centrul Iasiului nu duce lipsa de clienti. Musteriii fideli ii spun "Submarinul Galben", de la gardutul din metal si de la copertina din plastic vopsite in galben. "Submarin, pentru ca, dupa ce pleci de aici, esti cufundat in lumea ta, de la ciocanele... ", explica unul dintre barbatii de la o masa. Cu cotul sprijinit pe masa din plastic rosu isi plimba ochii deasupra paharului cu vodca.

 

PRIETEN. Valerian are in jur de 50 de ani si de mai bine de 30 de ani munceste. Este lacatus mecanic. A terminat tura la ora 7:00 si a venit direct la Submarin. S-a intalnit cu prietenul sau de pahar, Vasile. "Mai adu 50", striga la barman. Scoate un pachet mototolit de Winchester. Se uita lung si numara: "Doua, trei, cinci. Atat mai am pe azi". I-au mai ramas 30.000 lei, din care 10.000 trebuie sa-i opreasca pentru maxi-taxi. "L-am votat pe Basescu si la ce bun? Mi s-o parut ca o sa fie mai bine, dar nu s-o tinut de cuvant cu ce o zis in campanie. Traim pentru scumpiri la gaz, curent, impozite... poate traieste bine el si astia din Guvern." Pe terasa apare nea Misu, un barbat de circa 50 de ani. Ridica mana si intreaba: "Mai beti un rand cu mine?". Primeste raspuns afirmativ, se asaza tacticos pe scaun si cere o bere. "S-au scumpit toate si acuma bem mai putin. Asa cat sa ne mentinem in forma", se plange nea Misu. A fost electrician. "Dupa ce reparam instalatia ma servea omu’ cu ce avea prin casa", se justifica barbatul.

 

Vine la Submarin aproape in fiecare zi sa mai schimbe cate o vorba si sa-si stinga setea. Baiatul de la bar stie cu precizie ora la care apare musteriul care ii mai cere bautura pe datorie: "Vine, dupa ora 9:00 vine. Sta pana pe la 11:00 si pleaca, dupa care mai trece spre seara". Barbatul se uita iscoditor la barman si da din cap pentru confirmare. Isi aminteste apoi cum l-a mustruluit nevasta acum 37 de ani, cand s-a intors acasa fara papuci in picioare. "Nu am fost eu vinovat! Bautura!", se apara nea Misu. A avut o lucrare la o casa din Copou si, dupa ce a terminat lucrul, a exagerat cu vinul. "Am baut cam patru litri si nu mai tin minte cum am ajuns acasa. A doua zi nu mai aveam pantofii si m-o certat baba... Ii cam rea de gura, da-i buna la suflet", povesteste ieseanul.

 

Ceasul arata 10 si 13 minute. Valerian se ridica; peste 15 minute are maxi-taxi spre casa. Ii saluta din mers pe Vasile si pe nea Misu. "Mergi sanatos!", ii raspund cei doi. Intre timp, terasa carciumii s-a umplut. Cele sapte mese sunt ocupate de aproape aceiasi clienti, ca in fiecare zi. Barmanul isi freaca mainile multumit. (Mirela Cimpoi)

 

Petrecerea continua!

INDEMN. "Hai sa machim", parca spune piticul din fata unei terase buzoiene

Campania Romania manga se incheie astazi, dupa doua saptamani in care, in paginile Jurnalului National, ati putut citi reportaje cu romani veseli sau tristi, destepti sau mai putin iuti de minte, optimisti, realisti sau pesimisti, de prin toate colturile tarii, uniti insa de "fratia" terasei, a bodegii, a filozofiei de tejghea si a metafizicii ciocanelului de tuica. Timp de doua saptamani am incercat sa aducem in prim-planul publicistic romanesc o dimensiune cat se poate de reala a societatii romanesti. Pentru ca romanul care se asaza dimineata la terasa, inainte de a intra in fabrica, sa "consume" o votca, o berica sau un vermut este mai real decat politicienii pe care-i vedem zilnic la televizor. Navetistul care trage la masea prin mizerele gari ale patriei, asteptand trenul, personalul in care ingheata iarna si se sufoca vara, privindu-si filmul tulbure al vietii cu regretul ca odata, in tinerete, ar fi putut sa se urce intr-un rapid sau accelerat, acest navetist este mult mai viu decat orice vedeta damboviteana.

 

IMPRUMUTURI. Verbul "a bea" este mostenit din latinescul "bibere". Se pare insa ca un singur cuvant nu ne-a fost de ajuns pentru a exprima o activitate cat se poate de banala; altfel cum ne-am putea explica paleta de verbe, expresii si locutiuni care exprima acest stramosesc hobby? De-a lungul istoriei, noi insine am imprumutat si nascocit altele. Asadar, romanii machesc, drojdesc, sprituiesc, chefuiesc, sarbatoresc, tucsuiesc, trag la masea, drincuiesc, o iau pe ulei, se imbalsameaza, se chiaunesc, se fac pulbere, se demoralizeaza, se teleghideaza, se matolesc, se cherchelesc, se pilesc, se turmenteaza, se betivanesc, se trotileaza, se fac lei, se fac pulbere, se fac cui, iau ceva la bord, sorb, rad, isi ineaca focul, isi ung gatlejul, o fac lata sau beau de sting. Astia suntem pana la un anumit punct. N-are rost sa ne pacalim. Nu toate personajele prezentate in aceasta campanie sunt alcoolici, nu toti au, cum s-ar zice, "o problema". Unii au probleme, este adevarat, si pentru ei ar trebui sa existe mai multe solutii, mai multa implicare si mai putina zeflemea. Cei mai multi sunt chefliii mioritici, veseli, inofensivi, bautorii "pe caiet" si poetii aburiti ai oraselelor duminicale.

 

Am putea observa cateva atitudini ale romanilor fata de conationalii lor consumatori de alcool. Prima este fata de alcoolicii cronici, atitudine care este inca, slava Domnului!, de dezaprobare, de condamnare. O alta atitudine este cea fata de cei care intra mai degraba in categoria "cheflii". Pe ei ii privim de cele mai multe ori cu zambetul pe buze, ingaduitori: "Lasa-i, domnule, sa bea si ei o bere! Ce-ai vrea, sa stea toata ziua incruntati? O viata avem!" etc. O alta atitudine, poate cea mai grava, este indiferenta. Ne place sau nu, traim si in tara lui Caragiale, nu numai a romanticului Eminescu, iar bautura n-are nici un farmec fara dezbaterea "cestiunilor arzatoare". Facem slalom printre berarii si terase. Se bea la scara blocului, la marginea padurii, in fata non-stopului din coltul strazii, in caruta, la nunti, botezuri si inmormantari, langa micii de pe gratar, dupa esecuri si bucurii, dupa infrangeri si victorii, langa cazanul de tuica si la Golden Blitz.

 

Campania "Romania manga" se incheie astazi, dar viata merge inainte. E vremea spritului de vara, a berii acidulate si a coctailurilor cu umbreluta. La ceas de seara, terasele patriei sunt neincapatoare, gratarele sfaraie linistitor. Petrecerea continua! (Catalin Pruteanu