Alice în Ţara Minunilor

Acelaşi tărâm fantastic pe care vi l-aţi imaginat în copilărie, citind cartea lui Lewis Carroll, poate fi vizitat acum dacă alegeţi să păşiţi în sala Teatrului Ţăn­dărică, acolo unde „Alice” a fost pusă în scenă de cea care-i poartă nu­me­le, Alice Barb.

Un tărâm cu adevărat minunat unde copiii se pot întâlni cu Alice, Pălărierul cel Nebun, cu pisica de Cheshire (care poate să apară şi să dispară când vrea), Iepurele de Martie, Regina Neagră (cea care stăpâneşte ţara printr-un regim de teroare), Valetul de Cupă, Iepurele Alb, Şoricica, Şoricelul, Domnul Omidă, pasărea Dodo (care visează să ajungă balerină la Operetă), dar şi cu un roi de fluturi minunaţi.

„Alice în Ţara Minunilor” este cel mai nou spectacol al Teatrului Ţăndărică, pe care îl conduce Călin Mocanu, şi care a avut avanpremiera chiar de ziua celei care a semnat regia, Alice Barb, la 14 februarie. Aceasta i-a îndrumat pe actorii teatrului pe calea construirii rolurilor trecând prin etapa lecturii şi continuând cu întâlnirea cu păpuşile, care de data aceasta au luat naştere în atelierele de creaţie ale teatrului. Peste 30 de păpuşi uriaşe aduc la viaţă lumea lui Alice şi a Ţării Minunilor, o lume din mătase albă, organza, dantele, tafta şi stofă. O lume care fas­cinează încă atât copiii, cât şi oamenii mari, o lume pe care totuşi prea puţini o cunosc. Poate că Ţara Mi­nunilor descoperită de Alice seamănă întrucâtva cu lumea celor de la Teatrul Ţăndărică, acei oameni şi minunile lor de suflete, care se hrănesc şi respiră odată cu păpuşile, din momentul rea­li­zării până când acestea ajung la scenă, în faţa spectatorilor.

Munca lor poate fi greu înţeleasă, dar este una vo­ca­ţională, nu o poate face oricine. „Am făcut întreaga ilustraţie muzicală a spectacolului pe teme din «Anotimpurile» de Vivaldi”, spune Alice Barb. „Am spus că, în vis, Alice parcurge cele patru anotimpuri. Într-un vis care ţine patru minute de fapt, ea trăieşte cât într-un an, cât în patru anotimpuri. Mi s-a părut normal să-l aduc pe scenă şi pe Vivaldi. Iubesc toate personajele din spectacol pentru că mi-au propus să intru într-o lume magică pe care şi eu, şi soţul meu (George Ivaşcu – n.r.) o adorăm. Fiind amândoi Vărsători, născuţi la o zi diferenţă, credem foarte mult în magie.

Coincidenţa a făcut ca amândoi să ne serbăm zilele de naştere având spectacole. Credem în magia poveştilor, credem că oamenii au în continuare nevoie de poveşti. Acest lucru l-am înţeles din copilărie, din familia mea. Ni se citeau poveşti, iar părinţii mei ne-au încurajat pe mine şi pe fratele meu toată viaţa să visăm, e ceva ce ţine de educaţie. Să visăm şi să ne luptăm pentru ca visurile noastre să devină realitate. Lumea păpuşilor este o lume specială, magică, plină de tandreţe, de gingăşie.

Am avut norocul să lucrez la Teatrul Ţăndărică alături de o adevărată echipă în care m-am simţit sincer ca-ntr-o familie. Pot să spun că am visat împreună. Am intrat împreună pe tărâmul Ţării Minunilor şi a fost frumos.

Dincolo de faptul că suntem amândoi Vărsători, deci visători, pe mine şi pe George că ne leagă credinţa că teatrul este un loc al magiei. O oră sau două de visare, de evadare din cotidian în care să dai frâu liber ima­ginaţiei. Lumea nou creată să fie mai frumoasă decât cea existentă. Oricum, teatrul poate face mereu o invitaţie spre frumos. Premiera va fi undeva în martie. Avanpremiera am petrecut-o împreună cu fluturii din distribuţie şi cine vine la spectacol va înţelege de ce spun echipa mea de fluturi. La miezul nopţii, după ce George a venit de la spectacolul pe care l-a avut la Metropolis, «Nevestele vesele din Windsor», ne-am sărbătorit împreună zilele de naştere îngemănate. Aşa facem de 22 de ani de când suntem împreună”.