x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Muzica Marijuana: "Am luptat pentru numele meu"

Marijuana: "Am luptat pentru numele meu"

de Dana Cobuz    |    06 Mar 2011   •   18:26
Marijuana: "Am luptat pentru numele meu"
Sursa foto: Karina Knapeck/Jurnalul Naţional

Târziu a înţeles Dana Marijuana de ce desena mereu copacul cu o ramură tăiată. Era simbolul renaşterii. Despre renaştere, după 10 ani de Purgatoriu, ne vorbeşte Marijuana (Dana Coteanu), aflată în pragul relansării sale artistice.

● Jurnalul Naţional: - Numele tău a rămas prezent în actualitate, dar câţi ani ai lipsit din showbiz?
Dana Marijuana: - Cred că mai mult de 10 ani. Nu a  fost voinţa mea. Despărţirea de La Familia a provocat această "dispariţie”. Chiar dacă a durat cam mult, am vrut să demonstrez că pot reuşi şi singură, că nu sunt un nimeni şi un nimic, aşa cum au tot vorbit ei...

● - Însă în această absenţă ai făcut şi un lucru bun: ai devenit mamă...
- Da. Mi-am dorit acest lucru şi sunt foarte fericită că am un copil, deşi am trecut prin multe ca să-l fac. A venit ca o mângâiere, după moartea mamei mele.

● - Prin ce ai trecut în ultimii 10 ani?
- Prin foarte multe lucruri grele. M-am gândit să fac un filmuleţ pe care să-l pun pe blogul meu, în care să explic ce s-a întâmplat în aceşti ani. În primul rând, au fost nişte lupte spirituale prin care am trecut şi consider că aşa a trebuit să fie. Să vă spun ceva: la testul psihologic pentru a face şcoala de şoferi, am fost pusă să desenez un copac. L-am făcut fără o creangă, aşa cum mi-a plăcut încă din copilărie să desenez copacul. Psihologul mi-a explicat că simbolul ramurii retezate înseamnă că voi avea o renaştere. Aşa a fost. A trebuit să călătoresc un pic pentru a mă descoperi pe mine însămi, dar poate şi pentru a-i putea ajuta pe ceilalţi.

● - Te-ai gândit vreodată să renunţi la muzică?
- Nici o clipă. Ştiam că asta vreau să fac, iar Dumnezeu mi-a ascultat rugăciunile şi mi-a scos în cale oamenii care m-au ajutat să revin în branşă. Inclusiv această poveste o voi scrie şi o voi pune în albumul nou. Întâmplările şi furtunile de sentimente, stările prin care am trecut le voi povesti în noul album. Explic toate aceste lucruri în versuri,  luând în calcul atât propria persoană, cât şi restul lumii. Este imposibil să nu mai existe oameni ca tine...

● - Cum este omul ca tine?
- Complex. Un om foarte credincios. Un om care şi-a ales calea spre cunoaştere şi spre divinitate. Încerc să le arăt oamenilor că Dumnezeu există cu adevărat. Am fost credincioasă de mică, dar nu am fost învăţată să merg des la biserică, nu sunt o fanatică. Dar sunt convinsă că Dumnezeu există. Am şi o mică poveste care arată acest lucru: aflându-mă la mare şi plângând după iubitul meu de atunci, i-am cerut Celui de Sus ca măcar El să-mi arate că mă iubeşte. Nu am făcut doi paşi şi mi-a apărut în faţa ochilor, pe nisip, o piatră în formă de inimă. De atunci, am adunat din diverse locuri din ţară multe astfel de pietre-inimi. Nu le-am căutat niciodată, pur şi simplu mi-au ieşit în cale sau simţeam că mă atrag şi mergeam spre locul în care se aflau. Le ţin pe toate acasă, într-o cutie de bijuterii. Sunt foarte valoroase pentru mine.

● - Sunt "semne”?
- Da, clar! Dar pentru că mi-ai adus aminte astfel şi de piesa "Semne”, pot spune că eu şi băiatul despre care vorbesc în cântec am avut parte de multe "semne”, dar iubirea a fost aşa de mare încât probabil că a deranjat echilibrul lumii. Atunci am intrat amândoi în spital.

● - Ce urmează după "Semne”?
- "Colţ de Rai”. Este scrisă din inima mea şi vorbeşte despre cel mai important lucru pentru mine, iubirea. Nu vorbesc numai despre dragostea faţă de cineva, ci şi despre iubirea faţă de ţară. Intenţionăm să filmăm videoclipul în această primăvară şi să arătăm şi ceva din ce are ţara noastră mai frumos.

● - Cum simţi că te-a primit publicul după atâta absenţă?
- Foarte bine, cel puţin din ce văd pe Internet, pe blogul meu, pe stradă. Mă bucur să aflu că oamenii care au crezut în mine nu au fost dezamăgiţi.

● - Îţi vei păstra numele de scenă?
- Da, chiar dacă publicul va descoperi acum o altă latură a mea. Mi s-a pus numele Marijuana pentru că sunt o fată foarte zâmbăreaţă, am un suflet foarte luminos. Am luptat pentru acest nume şi îl voi păstra, deşi oamenilor le este greu să-l pronunţe, marijuana fiind o substanţă ilegală. Marijuana este numele meu de artist şi l-am înregistrat ca marcă artistică.

● - Ai trecut printr-o perioadă tulbure, în care numele de scenă nu ţi-a ajutat reputaţiei...
- Ani de zile, presa a bătut apa în piuă: "e drogată, e drogată!” Într-adevăr, multă vreme am avut o stare de parcă aş fi fost drogată, dar asta era din cauza medicamentaţiei pe care o luam, prescrisă de doctorul meu. Eram ca o legumă, de aceea nici nu mă miră vorbele lumii. Dar unul nu a venit să mă întrebe pe mine, pe doctorul meu "Ce e cu fata asta? De ce e aşa?”

● - Ce te-a ghidat în tot acest timp?
- Mama mi-a spus ca atunci când nu ştiu ce decizie să iau, să-mi ascult inima. Şi aşa am făcut. Iubirea e fost calea mea.

×
Subiecte în articol: arte muzica