Ce pretenţii putem avea să schimbăm ceva, dacă nu ne implicăm?

Asteptam de mult momentul in care romanii vor reactiona la aroganta, nesimtirea si tupeul celor care conduc aceasta tara, asa ca am iesit in Piata Universitatii inca din prima zi de proteste. Nu m-au speriat nici violentele care au avut loc, nici gazele lacrimogene, nici dubele de jandarmi sau amenzile luate abuziv de unii dintre protestatari, deoarece stiam ca nu fac nimic gresit sau ilegal, doar imi exprimam pasnic dorinta de a trai intr-o tara democratica, libera, nu intr-o dictatura impusa de un presedinte incompetent, care pe mine personal nu ma reprezinta.

Nu am iesit in Piata din cauza austeritatii sau pentru ca nu am altceva mai bun de facut, am iesit din principiu si din demnitate. Vin in Piata Universitatii fiindca nu pot sa stau si sa nu ma implic, vreau sa fiu in centrul evenimentelor, pentru ca imi pasa de oameni, imi pasa de animale, imi pasa de viata, imi pasa de viitorul nostru. Ce pretentii putem avea sa schimbam ceva, daca nu ne implicam? Lumea nu se schimba din fata ecranului tv sau al monitorului calculatorului. Ca sa stii, trebuie sa fii acolo, sa simti pulsul, sa simti schimbarea. Tinerii sunt o mare forta, nu avem voie sa stam deoparte!
Cu toate ca sunt putin dezamagita de indiferenta si de lipsa de reactie a unora dintre romani, cei pe care ii intalnesc in fiecare seara in Piata imi dau energia de care am nevoie pentru a reveni si in seara urmatoare, dar si speranta ca Romania poate deveni tara din care sa nu imi doresc sa plec.

De-a lungul timpului, am avut posibilitatea de a vizita cateva tari colege de UE atinse si ele inevitabil poate chiar mai rau de nemiloas criza si, in afara de nenumaratele diferente binecunoscute (salarii, nivel de trai, conditii de munca etc.), cea mai ingrijoratoare mi s-a parut totusi atitudinea oamenilor de toate felurile, de toate varstele. Daca prin absurd ar fi trebuit sa ma intorc acasa pe jos, as fi stiut ca am intrat in Romania dupa fetele triste, lipsite de speranta ale concetatenilor mei. Acesta este marele scop al luptei noastre, de a-i face pe cei care ne vor conduce sa le redea romanilor increderea! Atunci cand nu vom mai vedea pe strazi oameni "cenusii", impovarati de griji, ci chipuri luminoase, atunci cand nu vom mai auzi oameni blestemand si proferand injurii, ci tineri si varstnici razand si plini de viata, atunci efortul nostru nu va fi in zadar!