Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
30 octombrie 1882
S-ar spune ca exista cu adevarat o stare de spleen. Este curios, dar lumea se imbolnaveste. Nu mai exista antren; exista lehamite, lumea se misca mecanic. De ce oare? Peste tot unde va duceti veti gasi o lume obosita si stresata. Seara nu se mai fac reuniuni, cu exceptia cluburilor, si, daca lumea se duce inca la teatru, este din inertie. Stalurile sunt foarte frumoase; lojile sunt impodobite dar este frig. Chiar viata publica resimte si ea aceasta apatie. Nu se mai cineaza; restaurantele sunt inchise. Dupa miezul noptii numai exista sali luminate. Iarna nu se anunta deloc sclipitoare. Cu exceptia joilor de la doamna Irina Sutu, eu nu vad nimic care sa iasa din aceasta rutina.
Patinajul va fi poate marele invingator al acestei maladii de plictiseala. El va dizolva gheata spleen-ului general. Timpul este de asemenea rau. Ploua cu galeata si strada este atat de murdara ca nu poti risca sa mergi la plimbare.
La sala Bossel, concertul Tersak este un fiasco. Fusese atat de putina lume incat regele flautului a fost extrem de dezamagit.
La teatrul romanesc, spectacolul era mai atragator. 'Fiul Coraliei' merge mai bine. Doamna E. Popescu nu aminteste deloc de doamna Parca, ca trasaturi, dar a imprumutat inspirat anumite miscari. Dictia ei este intotdeauna frumoasa, ceea ce lipseste tuturor actritelor noastre care vorbesc in tonuri diferite, cu voci de studente si tonalitati acre. In ultimul act, doamna E. Popescu a avut mult succes. Doamna Sarandi este insasi veselia; este la capatul trenului piesei. Este o excelenta artista si daca teatrul romanesc are cateva succese, ea contribuie la ele in mare parte. D. Manolescu a intrat perfect in rolul sau in care a pus multa pasiune.
Cheia serii a fost un intrigant care a facut sa rada toata sala. In aceasta piesa au fost cele mai bune artiste, care au jucat-o la perfectie. Domnul Iulian, eroul central, a fost superb. L-am remarcat pe domnul Mateescu care n-are nevoie de elogii. Domnul Nottara de asemenea s-a achitat foarte bine de un rol care nu este creat pentru el. Doamna Sarandi a fost comica.
Un punct bun pentru doamna Mateescu care promite mult. Sala este frumos impodobita. Multa lume – l-a parter. In loji cateva persoana cunoscute: doamna Candiano, incadrand chipul sau intr-o diadema de galbeni, toaleta alba cu albastru; doamna A. Petrovici cu palarie de ducesa de-un albastru azur, impanata ca o muschetara; doua dragute tinere, doi veritabili boboci de trandafiri, unul alb, celalalt trandafiriu, cu parul de aur si de esenta de abanos: domnisoarele Sion, gratioase ca paralutele etc.
Iesirea este angoasanta. Ploua torential si nu sunt trasuri. Ah! Ce picioare frumoase au fost udate.
Duminica trecuta – repriza cavalerilor; manejul domnului A. Blaremberg a reusit complet. O multime nebuna – calareti si spectatori. In ciuda timpului urat toata junimea eleganta a venit la acest turneu. Ne-am amuzat... atata ca toate locurile au fost rezervate pentru toate urmatoarele duminici – repriza pentru dame are loc joia si duminica, la orele 10 spre pranz.
Se pleaca in fiecare zi in strainatate. In aceasta dimineata capitanul Nicolae Lahovary a parasit Bucurestiul pentru a pleca sa-si revada fiul la Paris. In cateva zile domnul si doamna Vladimir Ghica vor pleca de asemenea.
Spectacolul de teatru si inepuizabila lui remodelare
La sfarsitul secolul al XIX-lea teatrul isi schimba nu doar forma de expresie, ci chiar esenta lui structurala. Remodelandu-se, scuturandu-se de imobilismul traditional, teatrul devine o forma de comunicare, afiliate unei noi estetici. Privit ca o binefacere a modernitatii europene, teatrul in Mica Romanie constituia nu numai ocazia unei petreceri agreabile a timpului, ci si un prilej de rendez-vous, unde damele si tinerii isi etalau bijuteriile, toaletele si conversatia, dupa ultima moda de la Paris sau Viena.
Au existat si voci critice care se situau in contra directiei socializante a reprezentatiei teatrale. Unul dintre intelectualii romani din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, Dr. Ig. Weinberg, se pronunta fara echivoc: 'teatrul serveste mai mult ca loc de intalnire cu cunoscutii sau la expunerea unei noi toalete briliante, sau pentru a face s-alerge ca un foc din loje in loje anecdotele galante, si la nevoie, sa se arunce in parter si in multe exemplare, poezii satirice scandaloase. in timpul jocului, in loji se vorbeste neintrerupt; numai cateodata s-aude cate un ras, cand actorul reciteaza vreo fraza care «bate-n echivoc sau in frivol»…'.
Sub presiunea influentei occidentale, in spatiul romanesc s-a acordat mai multa atentie invatamantului, mai precis accesului femeilor la studiu, iar rezultatele acestui interes se traduc si in prezenta acestora intre consumatorii de cultura. Observator al mentalitatilor romanesti in schimbare, Ulyse de Marsillac observa prezenta aerului parizian in public, al femeilor si al tinerilor, alaturi de cel vetust, vizibil in vechile obiceiuri vestimentare: 'Spectacolul scenei era tot atat de curios ca cel de pe scena. Se vedeau cucoane si domni, imbracati dupa moda pariziana de maine, langa batrani boieri cu barba lunga, cu islic inalt pe cap, investmantati intr-o giubea larga de pambriu cu brau de casmir si cizme galbene, apoi ofiteri purtand uniforma ruseasca aproape aidoma, apoi arnauti cu fustaneaua in o mie de falduri, apoi cateva boieroaice batrane, credincioase fesului'. (Lucian Pricop)
• Traducere din limba franceza de Lucian Pricop
• Continuarea in numarul viitor
