Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
20 noiembrie 1882
S-a patinat dar pe lacul mic. Gheata a rezistat cu bine si cateva frumoase curajoase au plutit fara zgomot precum lebedele. Maine – inaugurarea lacului mare. Soarele este stralucitor, cerul, de un albastru cristalin, aerul, transparent si pur, este glacial; este tot ce trebuie pentru a asigura un bun patinaj.
Verdi a reaparut pe afis, miercuri, cu 'Hernani'. De data aceasta succesul a fost extraordinar. Artistii erau in voce si foarte bine dispusi. Eu sunt si voi fi intotdeauna impartial in aprecierile mele, in ciuda strigatelor si tulburarilor persoanelor interesate. Daca uneori am fost cam indulgent nu am niciun motiv sa fiu intotdeauna.
Adevarul raneste, dar este totusi adevarul si orice ar spune unii sau altii, anumite defecte ale cantaretilor au fost corijate ca urmare a observatiilor mele. Nu voi tine cont nici de propunerile directe, nici de doleantele indirecte. O repet, maniera mea de a observa va ramane impartiala. Cu atat mai rau pentru cei care nu vor sa profite de sfaturile bune pe care le-as putea da. Premiera 'Hernani' a fost, pe ansamblu, foarte slaba. Nu s-a facut decat o repetitie pentru aceasta opera. Este regretabil. Pentru ce sa fie publicul vinovat ca s-a aratat nemultumit? El nu tine sa stie micile mistere ale culiselor. Muzica vaporoasa, muzica expres va deraia intotdeauna si va provoca fara incetare accidente. A doua reprezentare a 'Hernani' a mers mai bine, iar eu o constat cu placere. Iata o proba de impartialitate evidenta.
Rolul donei Sol a fost de la un capat la altul un triumf pentru domnisoara Gabi. Rar a fost mai inspirata frumoasa prima dona. A avut pasaje de o sensibilitate distinsa si de o gratie emotionanta. Vocea ei are incisivitate si forta; mai putin lucrata in notele medii, ea s-a ridicat foarte pura si bine timbrata in note inalte. Cavatina primului act in care ea trebuie sa-si exprime toata dragostea pentru bandit a fost bine executata. Au izbucnit aplauze frenetice. In finalul in care Hernani o salveaza din bratele regelui, domnisoara Gabi a avut elanuri de voce superba. Succesul a crescut la fiecare act si in acest faimos trio, publicul electrizat de muzica si de cantecul actorilor n-a ezitat cu bravo-urile si rechemarile.
Domnul Petrovici era ca pestele-n apa. Rolul lui Hernani, unul dintre cele mai frumoase pentru tenor, va fi dus spre perfectiune. Vocea sa frumoasa poate sa se desfasoare in voie. Furia, dragostea, razbunarea sunt tot atatea note pe care le poate reda ca un maestru. In primul act a cantat frumos romanta; a fost perfect in duo-ul de dragoste si in sextuorul balansamentului in la a reusit. Domnul Pogliani este cel mai bun Carol Quintul pe care l-am vazut vreodata. El canta romanta celui de-al doilea act cu o asemenea amploare, cu o verva si energie atat de uimitoare, ca se poate spune fara nicio exagerare despre el ca este unul dintre talentele trupei.
Spune in romanta 'Vino cu mine!' cu o dulceata si o gratie care i-au adus numeroase aplauze. Monologul de la mormant este de efect. Domnul Pinto a compus personajul sau, don Ruys de Sylva, cu un amestec de distinctie, penibil si mandrie impletita cu naturalete si gust perfect al nuantelor pe care el il aduce in toate rolurile lui. Toate aceste parti au fost aplaudate. In actul al III-lea care este frumos de la inceput pana la sfarsit s-a bisat sextuorul, magnifica bucata de ansamblu in care vocile sunt dispuse intr-o maniera grandioasa si magistrala.
Domnul Pinto si domnul Petrovici au terminat aceasta piesa cu nemuritorul trio, stralucitor ridicat de domnisoara Gabi. Suflul grandorii care anima partitura s-a comunicat artistilor si salii care au rivalizat in cantec si aplauze. Executia a fost perfecta si actorii si muzicienii au fost la inaltimea acestei opere in care muzica, se spune, este demna de un poem. Sala operei este plina. Privelistea este incantatoare. Il las pe cititor sa aprecieze: in avanscena din stanga o salut pe contesa de Wesdeflen. Toaleta din satin negru brodat cu jais; corsaj cuirasa, maneci stramte mulate pe un brat sculptural. Printesa Urusoff in toaleta in vechiul stil, corsaj Ana de Austria din satin auriu si catifea rubinie.
Generalul Manu, in negru; doamna Lili Balaceanu, intarziata din vilegiatura, foarte frumoasa, toata in satin alb, stalactite din jais si buchete de trandafiri pe umar. Mai departe, doamna Eliza Milo, frumusete a scolii spaniole, invesmantata in negru, coafura de madona luminata de doi ochi imensi din care tasneau lumini; doamna Maria Creteanu intr-un val de dantele negre, un buchet de violete prinse 'à l’assasin', diamante in par. Doamna Diculescu, in gri cu reflexe de argint; doamna Hübsch, un cap de Titian, printesa stirbei, in negru, in pletele sale aurite o intreaga constelatie de diamante; doamna Elena Barcanescu, trandafiri pusi in spaniola, satin si jais negru. Doamna si domnisoara Warnav, in alb; domnisoara Berlescu, domnisoara Atanasiu, doamna Bratianu.
La dreapta, in avanscena, un frumos buchet de flori: domnisoarele Zalewsky si domnisoara Otetelesanu sub o ploaie de trandafiri; doamna Nenciu, in ametist, gat Maria Antoaneta, in tul alb, par pudrat, briliante in urechi si in jurul gatului.
Doamna Adolf Cantacuzino, o lebada in alb, corsaj moscovit de zapada impodobit cu puf; doamna Alexandru Darvary, in albastru, flori regale 'à la Dubarry'. Doamna Grigore Alexandrescu care, se spune, va relua incantatoarele sale miercuri; domnisoarele Costaforu, doua spice de grau intr-un nor negru; doamna Stolojan, domnisoara Constant, domnisoara Maria Catargi, doamna Elena Nicolescu, doamna Emil Cazimir, doamna Elena Sutu, doamna Irina Sutu, domnisoarele Pascal, doamna Zossima etc.
Stalurile si parterul – ticsite.
Dupa teatru, mare adunare la Capsa. Ca de obicei, s-a facut coada, au fost chiar unii care au ramas la usa.
Flolo, Cap de Mort, Rata, Claymoor si multi altii
Cafeneaua Capsa a trecut prin multiple transformari functionale, dar si de public afiliat. In prima perioada, 'corifeii junetii aurii', dupa cum ii numeste Gheorghe Crutescu, erau: diplomatul-dramaturg Floflo (pseudonimul lui Alexandru Florescu), diplomatul Tantin (Constantin Balaceanu), Rata (Iancu Cretzeanu), Cap de Mort (Soutzo) sau Claymoor (Misu Vacarescu). Nelipsiti de la masa si dezbaterea politico-mondena – asa cum ni-i insira Constantin Bacalbasa si George Costescu – erau si scriitorii si gazetarii militanti: Nicu Filipescu, directorul-proprietar al ziarului 'Epoca'; George Em. Lahovary, director-proprietar al ziarului 'L’Indépendance Roumaine'; Nica Valentineanu, fost prieten apropiat al lui Alexandru Ion Cuza si director al ziarului 'Reforma'; pe Nae T. Orasanu – Nichipercea, directorul unor gazete de satira politica; Victor Ionescu (fratele lui Tache Ionescu), director-proprietar al ziarului 'Actiunea' insotit mereu de 'impetuosul' Costica Nicolau; Costaforu si Grigore Ventura insotit mereu de cainele Leandru; Timeleon Pisani si Ghita Radulescu – Arhibald de la 'Epoca'; Dumitru Olanescu – Ascanio, traducatorul lui Horatiu; scriitorul, romantic prin gesturi, Duiliu Zamfirescu; D. Rosetti – Max; Constantin Stamatin – Nazone, directorul hebdomadarului satirico-politic 'Tocila', insotit de plasticianul Constantin Jiquidi; fratii Constantin, Ion si Tony Bacalbasa 'minunatul trio al gazetarilor politici mai tineri si din care cel din urma a fost colaborator si al lui Caragiale la redactarea «Moftului roman»'. (Lucian Pricop)
• traducere din limba franceza de Lucian Pricop
• continuarea in numarul viitor
