Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Piesa de teatru jucata in limba ebraica cu subtitrarea in limba romana afisata pe scena! In anul sarbatoririi lui Caragiale, acest eveniment inedit reprezinta un omagiu venit din partea unei trupe formate din tineri actori israelieni necunoscatori ai limbii romane. Ineditul evenimentului a constat in proiectarea traducerii in timpul derularii piesei. Primul spectacol al trupei "Karov' din Tel Aviv a avut loc recent in capitala Moldovei. Traducerea, adaptarea si regia ineditei montari sunt semnate de Nicu Nitai, directorul teatrului din capitala Israelului, un evreu roman ce a plecat din tara inca din anii comunismului. Reprezentatia de la Iasi a constituit o prima etapa din cadrul unui turneu ce cuprinde si capitala. La Bucuresti, trupa romanului Nitai va putea fi urmarita pe scena Teatrului evreiesc de stat (29 mai), apoi la Teatrul Nottara (30 mai).
Caragiale, bine primit de israelieni
Piesa s-a bucurat insa de succes si in Israel, Caragiale fiind bine primit de tinerii israelieni. Pentru evolutia din Romania cei noua tineri actori au invatat si cateva cuvinte romanesti. "Caragiale este un autor pur roman. De aceea, pentru spectatorii romani am facut mici modificari. Actorii vor pronunta numele personajelor in limba romana: Cracanel, Bibicu, Mita Baston, Catindatul, pentru ca exista si un comic de limbaj la Caragiale', ne-a spus Nicu Nitai.
Cu parul valvoi, usor incalcit si barba patriarhala la care nu renunta de decenii intregi, Nitai spune ca a coborat in "cuibul inceputului teatrului evreiesc liric' ("Pomul Verde' din Iasi, sub conducerea lui Avram Goldfaden a fost primul teatru in limba idis din lume – n.red.) ca printul pe un cal alb'. Nitai s-a nascut la Bucuresti dar a avut stranse legaturi cu capitala Moldovei in tinerete. "Mama mea este nascuta la Husi, insa veneam deseori la Iasi'. Vorbind despre Caragiale, Nitai se inflacareaza ca un adevarat "patriot'. "Ironia sI tristetea lui Caragiale m-au cucerit inca de la inceput. Este considerat unul dintre precursorii teatrului modern. Eugen Ionescu, celebru autor francez de origine romana il proclama ca principala sursa de inspiratie.
Insa Caragiale este un autor trist', spune Nitai. Pentru a exemplifica, scoate din servieta o scrisoare de-a dramaturgului si citeste: randuri pline de tristete. Caragiale in perioada sa plina de lipsuri. O depesa in care roaga cu staruinta o persoana importanta sa-I imprumute cu ceva bani. Asta dupa ce Caragiale descrie situatia limita in care se afla: fara bani, fara lemne, cu alimentele pe sponci. "Piesa reprezinta o adaptare speciala: Didina nu apare in primul act, insa spectacolul este unul viu, realizat intr-o perspectiva noua, apropiata de tineri. Prin activitatea mea in Israel eu incerc sa fac cunoscuta literatura dramatica romana', spune Nitai care are o afinitate speciala si pentru autori romani contemporani, cum ar fi de exemplu Matei Visniec. Prin ceea ce face, regizorul evreu de origine romana realizeaza o punte intre cele doua tari.
In culisele teatrului Karov, la Iasi
La cei 80 de ani ai sai Nitai este inca strans legat de realitatile romanesti. Aminteste de Marcel Anghelescu, profesorul sau de la Institutul de teatru absolvit in Romania inainte de a pleca in Israel, de Ion Lucian, primul sau regizor, pe cand Nicu Nitai juca ca actor. Si nu uita sa vorbeasca si despre prietenia stransa ce il leaga de Radu Beligan.
Cu eleganta si blandete da indicatii tinerilor actori. La repetitii gesticuleaza cu gesture maiestuoase, ca un adevarat dirijor liric. Intervine cu o sugestie in ce priveste decorurile. Se cufunda apoi in intunericul din sala pentru a-si pune la punct planurile. Apoi rasare furtunos aproape de scena, discutand in idis cu tinerii actori.
Acestia au un comportament boem tradand fibra artistica ce ii caracterizeaza. Inainte de repetitii se lungesc pe scena nematurata punand capul pe gentile in care suna cate un mobil sau clipoceste o sticluta cu apa plata.
I-am insotit pe tinerii actorii si in momentele de inaintea repetitiei. S-au cazat la un motel situat in afara orasului. Din pacate, personalul de deservire de acolo nu era obisnuit cu clientI avand obiceiuri religioase. Mancarea cusher a creat cele mai mari probleme. Interpretul lui Iordache, un veteran actor israelian emigrat din Ungaria, Samuel Wolf, se mandreste cu faptul ca a jucat in cateva piese ale lui Eugen Ionesco, printre care "Rinocerii'. Pescuieste din ciorba de pui bucatile solide. "Nu mananc sorbitura', explica el in engleza. Alt actor israelian mai tanar, are o problema: nu stie daca piureul pranzului romanesc contine sau nu untul ne-vegetarian. La difuzorul restaurantului se aud acordurile moldoveanului de peste Prut Ion Suruceanu. Actorilor mai in varsta li se pare ca se aseamana cu vechi piese evreiesti.
"Saracie pe gratis in secolul XX'
Cu gandul la premiera, Nicu Nitai n-are timp sa savureze din goana masinii obiectivele culturale ale Iasiului. "Am mai fost cu ani in urma la Sibiu, la Bucuresti. Acum cinci ani la Iasi, teatrul era in reparatii'. Preocupat cu repetitiile, refuza apoi orice dialog cu reporterul. "Pana la spectacol nu mai iau nici o pauza'. Nicu Nitai are talent si ca scenarist, nu numai ca actor sau regizor. Sensibil ca orice artist, a creat in mod special o introducere la piesa lui Caragiale. Un cuplet intitulat, Secolul XX, pe care il citeste: "Secolul douazeci a inceput cu mari sperante. Pentru o viata buna si libertate-n veci. Pe aripi de placeri, muzica si romante. Secolul XX, un zero oval si mare ca o coada a numarului doi. Ne-a daruit muritorilor in viata cadouri pentru generatii intregi. Si aproape toate in dublu, in doi.
Doua razboaie mondiale. Si doua bombe atomice, in cer si in subterane. Saracie pe gratis si bogatie de toale…In ritm si gust dulceag de joc "La belle époque', carnaval euforic, fara incetare. In Parisul cel micut, Bucurestiul saracut, carnavalul a inflorit si la periferie cu costume ieftine. Masti de doua parale. Iubiri, sex si tradari fatale. Viata e un carnaval in veci. Carnavalul e viata adevarata. Asa a inceput odata secolul XX. In Paris, in Bucuresti, in spatiu si-n lume. In sali de teatru si-n sali de spital. Secolul XX, cu muzica si glume. Si gust de carnaval. Carnaval, carnaval'.
