De ce au vârstnicii ameţeli şi paşi nesiguri

Cei peste care s-au aşezat mulţi ani au paşii grei şi nesiguri, se vaită de ameţeli, au nevoie de braţul unei alte persoane pentru a le face mai sigur mersul. Dar şi cei mai tineri trec, uneori, prin neplăcutele situaţii de a simţi cum se învârte totul în jur şi chiar de a se roti chiar ei, precum un titirez. Medicii numesc aceste neplăceri vertije, iar profesorul Dorin Sarafoleanu ne explică şi cum apar ele.

Florin Condurăţeanu: - Domnule profesor Dorin Sarafoleanu, dumneavoastră, întemeietor de şcoală în ORL, limpeziţi situaţia pentru cei care, la ameţeli, imediat se sperie: „Am boala Menier!”.

Prof. dr. Dorin Sarafoleanu: - În primul rând, trebuie să se ştie că doar 15% din vertije se încadrează clasa sindromul Menier, un vertij complet, însoţit de fenomene neuro-vegetative, greaţă, transpiraţii, intoleranţă la lumină. Sindromul Menier durează 6-12 ore, urmat de un somn lung, pofund. Restul de 85% nu sunt vertije Menier, ci vertije paroxistice benigne, vertije poziţionale, care dispar spontan după 30-40 de secunde. Vertijul cu rotirea lucrurilor din jur şi senzaţia de învârtire chiar a subiectului, cu senzaţia de prăbuşire în abis, cu ameţeli se datorează unor perturbări ale lichidului limfatic din labirintul urechii medii.

F. C.: - Ce alte semne apar în acest vertij, mai complicat, Menier?

Prof. dr. D. Sarafoleanu: - Pacientul cu sindrom Menier stă cu piciorul de pe partea urechii afectate mai în lateral, nu poate merge drept cu ochii închişi, are mişcări haotice, urmează un traseu amintind de o stea, are acele tulburări neuro-vegetative, globii oculari se mişcă rapid în lateral. După încetare, dispar şi ţiuiturile, înfundarea din urechi. În vertijul paroxistic benign, obişnuit, durând doar 30 de secunde, nu există greaţă, transpiraţii, mişcarea globilor oculari.

F. C.: - Unii, care au fost trataţi acum o vreme de sindrom Menier, s-au plâns că li s-au administrat medicamente de calmare a urechii generatoare de vertij şi, ca o consecinţă nedorită, li s-a „încetinit” şi funcţionarea celeilalte urechi, care fusese în regulă...

Prof. dr. D. Sarafoleanu: - Se făceau injecţii şi perfuzii cu medicamente neuroleptice, de decuplare de la vărsături, transpiraţii şi fenomenele neuro-vegetative. Se apela şi la diuretice, pentru împuţinarea lichidului, inclusiv din labirint. Administrarea lungă a acestor medicamente le producea pacienţilor o stare prelungită de ameţeală. Acum, medicamentele acestea de liniştire se dau doar 3 zile. Se recomandă întreruperea fumatului, alcoolului, cafelei, mai puţină sare şi condimente. În vertijul paroxistic benign obişnuit, schimbarea poziţiei capului duce la întreruperea vertijului. De aceea medicul ORL-ist aşează pacientul pe o parte şi apoi îi schimbă bursc poziţia capului şi corpului pe partea cealaltă. Se reaşează, astfel, otoliţii în lichidul limfatic din labirint. După 2 şedinţe de acest fel, pacientul învaţă să-şi facă singur aceste schimbări de poziţie, acasă, împotriva vertijului poziţional benign.

F. C.: - Ce se întâmplă în labirintul urechii medii, încât se declanşează aceste vertije?

Prof. dr. D. Sarafoleanu: - În endolimfa din labirint, plutesc nişte pietricele, nişte cristale, otoliţii, care ating crestele din labirint şi trimit la creier semnale privind echilibrul. Cu timpul, datorită modificărilor de metabolisme, obezităţii, sedentarismului, modificării vâscozităţii şi compoziţiei limfei, otoliţii încep să plutească haotic, ating crestele dezordonat şi se perturbă echilibrul, apar vertijele. Schimbarea poziţiei capului rearanjează pietricelele acestea şi dispar vertijele.

Păstrarea echilibrului, ca şi restabilirea lui, are următorul mecanism: spre creier pleacă semnale că s-a pierdut echilibrul şi creierul comandă muşchilor să restabilească poziţia de echilibru. La oamenii în vârstă,  nu mai sunt proaspete componentele urechii, ca şi acuitatea vizuală, muşchii, articulaţiile, scheletul. De aceea, vârstnicii au ameţeli şi paşi nesiguri.