Martin Sodomka, de la inginer, la scriitor de cărţi pentru copii

Oare cum se construieşte un automobil? Doi prieteni, şobolanul Arnie şi vrăbioiul Bill, îi învaţă pe cei mici care sunt piesele din care e compusă o maşină. Povestea a fost imaginată de scriitorul ceh Martin Sodomka. Autorul este la origine grafic designer, dar şi-a dorit să le ofere copiilor nişte poveşti tehnice. Lectura acestei cărţi îi va ajuta sa înţeleagă mecanica motoarelor, a ambreiajelor, a frânelor şi a multor alte componente auto. Autorul ceh a mai scris cărţi pentru copii despre avioane, motociclete şi case şi a vizitat România pentru a promova cartea „Cum să construieşti un automobil”.

Am răsfoit noua carte pentru copii „Cum să construieşti un automobil” şi sunt foarte curioasă cum aţi început să scrieţi aceste cărţi pentru copii?

Întâmplarea care stă la baza acestei cărţi este destul de complicată. Iniţial am lucrat ca grafician, făceam coperţi de cărţi. A fost o perioadă în care nu mai primeam comenzi şi atunci i-am spus unui prieten care avea o editură dacă nu ar vrea să colaborăm împreună şi eu să-i fac coperţile pentru cărţile pe care le editează. El mi-a răspuns că nu are nevoie de un grafician, ci de un ilustrator. Exact în aceeaşi perioadă, printr-un concurs de împrejurări, aveam în garaj o maşină din 1963 care era demontată. Atunci i-am propus să scriu şi să ilustrez o carte despre cum este compusă o maşină, carte care să fie adresată copiilor. Iar el a fost de acord. Am folosit pentru a scrie această carte experienţa unor prieteni de-ai mei care se ocupau de montarea maşinilor. Apoi prietenul meu cu editura s-a răzgândit şi nu a mai vrut povestea, aşa că mi-am propus să scriu şi să public singur această carte. Această decizie mi-a permis să scriu şi să ilustrez cartea cum îmi doream fără să fac niciun fel de compromisuri. În felul acesta am scris şi ilustrat o carte care a devenit bestseller în Cehia şi care a fost tradusă în 18 limbi. Consider că este o carte de succesc.

Cât de greu este să vă adresaţi copiilor, celor mici? Trebuie ceva special acolo să intraţi în sufletul lor.

Nu pot să vă răspund la această întrebare. Nu ştiu dacă a scrie o carte pentru copii necesită ceva special, pentru că eu scriu numai cărţi adresate copiilor. Nu am un punct de referinţă, un punct de comparaţie.

Ştiu că aţi scris şi cum se construieşte un avion, o motocicletă, o casă. Poate la maşini ne mai pricepem, la case, dar la cartea cu avionul cum aţi procedat?

Toate cărţile din colecţie se bazează pe propria mea experienţă. Cel mai greu a fost să scriu acea carte despre avioane pentru că, deşi avioanele m-au pasionat de mic copil, nu pot să spun că mă pricep foarte bine la avioane şi a trebuit să colaborez cu un prieten care este constructor de avioane. Cartea care se ocupă de motociclete izvorăşte din propria experienţă pentru că am o motocicletă în garaj pe care am demontat-o în bucăţi, le-am înşirat pe masă şi au fost sursă de inspiraţie pentru carte.

Bănuiesc că vă întâlniţi şi cu cei mici mai ales atunci când lansaţi aceste cărţi. Vin la dvs, vă spun ceva, ce fel de mesaje primiţi de la ei, de la părinţi?

În prima jumătate de an după ce a apărut cartea nu am avut nicio întâlnire cu copiii, dar apoi am început să am astfel de întâlniri tot mai des şi sunt foarte amuzante şi interesante pentru mine.

Cum vă alegeţi personajele? Avem aici o vrăbiuţă, un broscoi, un şobolan. Cum v-au venit în minte?

Am vrut ca personajele acestei cărţi să fie un fel de huligani aşa că am ales nişte tipuri de animale care locuiesc la periferia regnului animal.

Ce ne mai pregătiţi pe viitor? Ce fel de cărţi?

A apărut deja în Cehia şi în alte ţări o carte care nu face parte din această colecţie şi are personaje reale. Este o poveste despre cum a fost construită calea ferată, iar acţiunea se petrece în Imperiul Austro-Ungar. Acum lucrez la o carte despre fizica cuantică.

Tot pentru copii?

Da.

Pentru ce vârste sunt aceste cărţi?

Sunt destinate copiilor între 6 şi 8 ani. Iar noua carte pe care o scriu este adresată copiilor mai mari de 10 ani.

Spuneţi-mi ceva despre ritualul dumneavoastră de scriere şi de desen în acelaşi timp. Trebuie să fie un anumit moment al zilei, trebuie să fie linişte, ce vă inspiră?

Textele le scriu dimineaţa. Pentru că au nevoie de cea mai mare inspiraţie. Alături de texte desenez primele schiţe tot în cursul dimineţii. După fiecare primă pagină pe care o scriu, desenez, iar după-amiaza mă ocup de cizelarea, de perfecţionarea textelor şi a desenelor. Iar seara lucrez cu muzică şi mai modific desenele.

De unde vine inspiraţia?

Stau în atelierul meu sau în birou şi aştept un moment de inspiraţie care vine de la sine. E din subconştient. Pentru mine ca inginer poate să fie ceva ciudat, însă e ca un fel de inspiraţie, să nu spun divină, inconşientă, pe care o primesc, o percep şi nu fac altceva decât să o transpun pe hârtie.

Cărţile s-au bucurat de succes în mai multe ţări. E o presiune ca următoarea să fie mai bună, la fel de bine primită?

Din fericire nimeni nu mi-a spus că vrea o carte mai bună. Poate sunt care gândesc asta, dar nu mi-a zis nimeni asta. Am făcut tot ce mi-a stat în putere. Lucrez foarte mult la un text. Îl redactez, îl prelucrez de foarte multe ori încât se întâmplă ca anumite pagini să le prelucrez mai bine de jumătate de an.

Am putea spune că e doar o carte pentru copii, ce e mare lucru, în nicio săptămână e gata.

Stilul meu de lucru este următorul: scriu textul, am deja formatul în care ar trebui să apară în carte, după care îl prelucrez, îl adaptez şi îl reduc tot mai mult, iar acest procedeu este foarte eficace.