Ross Welford: Un scriitor ajutat de șomaj

Şomajul l-a împins pe britanicul Ross Welford să se apuce de scris. A lucrat în televiziune însă nu mai primea proiectele de care avea nevoie. Și-a folosit timpul liber ca să scrie un roman pentru copii. Nu şi-a dorit neapărat să devină scriitor pentru copii însă ideea lui a prins roade. Cartea a fost cumpărată imediat de editori care i-au cerut să scrie mai multe poveşti. Toate au fost un succes.

Vă aflaţi în România să promovaţi romanul “Călătoria în timp în compania unui hamster”. De ce un hamster? De ce călătoria în timp?

Ross Welford: De ce oricare dintre ele? Povestea este despre un băiat care descoperă o maşină a timpului care a aparţinut tatălui său care a murit. Plus instrucţiuni despre cum să folosească maşina timpului să se ducă înapoi în 1984, să împiedice accidentul care l-a ucis pe tatăl său. Mi-a venit ideea asta, am zis că e drăguţ, dar puştiul are nevoie de un tovarăş. Am vrut să fie un animal. Un câine ar fi fost previzibil şi ar fi fost prea mare pentru că maşina timpului este foarte mică. Ar fi fost prea mare pentru un câine. Şi m-am gândit că e nevoie de un animal care se poate pune în buzunar. Toţi oamenii iubesc hamsterii.

Mie îmi plac pisicile.

Ross Welford: O pisică ar fi mers, dar nu cu hamster.

Călătoria în timp este un subiect dificil. Întotdeauna mă induce în eroare. Cum lucraţi cu acest subiect?

Ross Welford: Mi-a fost cel mai greu cu acest aspect când a trebuit să scriu credibil, chiar dacă ştim că nu este posibilă călătoria în timp. Îmi pare rău.

Încă.

Ross Welford: Exact. Am vrut să fie plauzibilă aşa că am făcut multă documentare. O să găsiţi un pic de ştiinţă în carte, dacă vă place. Dacă nu, săriţi peste acele părţi. Nu mă supăr. Nu o să ştiu.

Acesta este primul roman. Ce v-a determinat să scrieţi pentru copii?

Ross Welford: Şomajul. Lucram în televiziune, în Marea Britanie. Este distractiv, după cum ştii, dar am avut o perioadă când nu primeam proiectele de care aveam nevoie ca să fiu ocupat. În una dintre acele perioade de şomaj m-am gândit să folosesc acest timp să văd dacă pot scrie o carte. Asta a fost.

Vă e dor de tabăra mea, de televiziune?

Ross Welford: Mi-a fost puţin la început. Scrisul este un proces singuratic. Tot ce fac, toată ziua, este să merg la mine în birou şi petrec timp cu prietenii mei imaginari şi mă gândesc la modalităţi să fiu necruţător cu ei şi să-i pun în pericol. E foarte singuratic. Pe când în televiziune ai prieteni, ai colegi, oameni cu care să mergi la o bere după muncă. Nu mai am aceste lucruri. Mi-a fost dor la început, dar acum vin în redacţii, mă uit în jur şi spun Slavă Domnului că nu mai lucrez aici. 

De ce cărţi pentru copii? De ce nu pentru adulţi?

Ross Welford: Nu ştiu, sincer. Am avut o idee pentru o poveste care era potrivită pentru copii dar nu am avut o dorinţă anume să scriu pentru copii. Am vrut să scriu această poveste. După ce a fost cumpărată de edituri, m-au întrebat dacă pot să mai scriu una. Am minţit şi am spus că da, nicio problemă. Din greşeală, am devenit un scriitor pentru copii. După ce am scris două cărţi, au mai vrut şi am ajuns aici.

Este greu să scrieţi pentru copii, să vă adresaţi minţilor lor curioase?

Ross Welford: Cred că e greu să scrii pentru oricine. Nu cred că e mai greu să scrii pentru copii decât pentru alt public. Sunt anumite reguli pe care trebuie să le respecţi. Orice ai scrie, povestea trebuie să fie închegată, personajele trebuie să fie interesante şi distractive, cred că este la fel. Nu am cu ce să compar, pentru că nu am scris alt gen de cărţi.

Luaţi în considerare să scrieţi şi alt gen?

Ross Welford: Da, poate. Sunt fericit unde sunt în acest moment cu ce scriu acum.

A fost greu să publicaţi primul roman?

Ross Welford: Călătoria mea ca autor a fost mult mai uşoară faţă de a altora. Cred că suntem obişnuiţi în cultura noastră să auzim povestea scriitorului care munceşte mult şi trimite mansucrise pentru ani şi ani. Îmi pare rău să o spun, nu a fost aşa şi pentru mine. Am scris această carte, a fost preluată imediat şi oamenilor le-a plăcut. Aşa că le cer scuze colegilor autori, dar călătoria mea nu a fost aşa grea.

Aveţi vreun sfat pentru autorii tineri care nu au curajul să-şi publice munca?

Ross Welford: Cred că este dificil pentru un autor tânăr să fie publicat, dar nu imposibil. Până nu ajungi la o anumită maturitate a limbajului, cred că va fi greu. Dacă eşti tânăr şi vrei să fii scriitor, trebuie să înveţi câteva metode de autodisciplină în procesul de scriere. Una dintre ele este să-ţi termini cartea. Trebuie să-ţi termini cartea. Nu e de ajuns să scrii şi să rămâi blocat, să te apuci de altă carte, să rămâi blocat şi tot aşa. Trebuie să ajungi la final. După ce ai ajuns la final, ştii ce s-a întâmplat. Poţi merge înapoi şi poţi repara acele părţi. Nimeni nu o să cumpere o carte neterminată.

Aveţi un ritual când scrieţi? Ascultaţi muzică?

Ross Welford: Încerc să evit acest lucru. Sunt oameni care spun că Vai, trebuie să am cana mea norocoasă. Pot scrie doar atunci. Am încercat să evit pentru că sunt scuze pe care scriitorii le folosesc ca să nu scrie. Nu am putut scrie azi pentru că nu am avut stiloul meu special. E doar o scuză. Pune-ţi fundul pe scaun şi scrie.

Succesul te schimbă în întregime?

Ross Welford: Întrebi persoana greşită. Nu ştiu. Mi-a deschis oportunităţi să călătoresc, e o încântare pentru mine să vin în România. Corint Junior, editura care mi-a publicat cartea, are şi alte cărţi ca ale mele pe care le promovează şi este minunat să fac parte din acest proces. E o onoare să fiu ales de astfel de companii care mi-au văzut munca şi se gândesc că ar merge în traducere, ar merge în română, o să funcţioneze pentru publicul nostru.

Noi aici în România ne plângem că cei mici nu citesc aşa mult. Cum e în Marea Britanie?

Ross Welford: Cred că ne facem multe griji. Nu cunosc piaţa din România, dar ştiu că în UK cărţile pentru copiii înainte de adolescenţă merg foarte bine. După ce copiii ajung la 13-14 ani, primesc telefoanele mobile şi de aici cititul devine mai rar. În UK şi în State şi cred că şi în alte părţi ale Europei, cărţile pentru copii merg bine şi trebuie să-i încurajăm pe copii să exploreze cărţi noi ca să-şi menţină obiceiul de a citi. Sunt vinovat şi eu. Uneori îmi petrec timpul în tren cu o carte lângă mine şi tot ce fac este să scriu e-mailuri şi să scriu pe Twitter iar cartea ţipă să o citesc. Sunt la fel de vinovat.

Ce părere aveţi despre e-books, audiobooks?

Ross Welford: Nu-mi pasă. Audiobooks, cărţi, nu-mi pasă ce citeşti. Eu sunt plătit oricum. Audiobooks sunt minunate. Şi cele după cărţile mele sunt făcute foarte bine. Sunt jucate de actori care sunt foarte buni. Audiobooks sunt o metodă fantastică de a descoperi o poveste.

Ce citiţi în mod normal? Aveţi autori preferaţi?

Ross Welford: Nu prea citesc cărţi pentru copii. Primesc multe cărţi pentru copii de citit şi pot spune asta aici, pentru că nimeni din UK nu citeşte, dar multe dintre ele nu-mi plac. Acum citesc o pagină sau două şi spun Nu-mi place. Altele mă prind şi îmi plac foarte mult. Când scriu, mi-e greu să citesc ficţiune. Mă distrage. E ca şi cum altă voce ar intra în capul meu când eu încerc să scriu. Aşa că citesc multă non-ficţiune. Când nu scriu, încerc să recuperez cărţile pe care ar fi trebuit să le citesc, care mi-au fost trimise.

Cât timp durează să scrieţi un roman?

Ross Welford: Cam un an. Nu fac multă documentare. Inventez cam tot. Tocmai termin următorul roman.

Faceţi multe schimbări?

Ross Welford: Da, fac multe. Finalul de la “Călătorie în timp în compania unui hamster” este diferit acum faţă de manuscrisul trimis la editură. Avea un final nefericit dar care avea un sens. Editorul meu a spus că îl publică aşa dar că voi vinde mai multe copii dacă îi dau un final fericit. Şi m-am gândit, i-am dat alt final, el a spus nu, iar am scris alt final şi Slavă Domnului că a insistat pentru că finalul de acum este cel mai bun pe care l-am făcut. Te lasă cu un zâmbet mare pe faţă şi nu l-aş fi realizat dacă nu era editorul meu.

Că tot vorbim de finaluri, scrie pe site-ul dumneavoastră că vă place Game of Thrones. Sunteţi mulţumit de final?

Ross Welford: Nu o să mă plâng despre finalul altcuiva, dar a fost în regulă. Cu siguranţă nu am semnat o petiţie să se refacă finalul, e ridicol. E în regulă.

Trebuie să aşteptăm cărţile.

Ross Welford: Da, este încurajator faptul că dacă George RR Martin termină cărţile, vom vedea că romanele sunt mult mai bune decât filmele. Aşa că va face un mare favor industriei editoriale. Şi toţi vor spune Hei, cărţile sunt mult mai bune.

Care sunt următoarele proiecte?

Ross Welford: Am terminat a cincea carte. Da, aveţi de recuperat aici în România. Corint Junior le-a cumpărat pe toate. Am terminat manuscrisul cărţii numărul 5 care se numeşte “Puştiul care a venit din spaţiu”. Titlul se poate schimba, dar ideea principală nu. E despre un copil care vine din spaţiu.

E un extraterestru?

Ross Welford: Da. Atât îţi pot spune.

Vă place să întâlniţi copiii?

Ross Welford: Da, am făcut asta şi în România. Editorii m-au dus la o şcoală bilingvă. M-au iertat că româna mea începe şi se termină cu bună ziua. Am făcut o prezentare în engleză, fac magie, am slide-uri despre cum scriu cărţile, inventăm o poveste împreună şi m-am distrat mult. E mai distractiv decât scrisul în sine.

Bănuiesc că primiţi multe mesaje de la părinţi, de la copii. Ce vă spun?

Ross Welford: Sunt foarte drăguţi. Uneori primesc scrisori de la o clasă întreagă care mi-a citit cartea şi se vede că au copiat unii de la alţii pentru că au aceleaşi pasaje. Le răspund mereu. Primesc scrisori şi de la adulţi care îmi citesc cărţile pentru că nu sunt puerile. Şi adulţii le plac.