Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
20 martie 1987
La prima ora a diminetii, ma prezint la Facultatea de Medicina Veterinara, unde profesorul Stancu, cu care m-am imprietenit, il opereaza pe dobermanul nostru, Virgil, la urechi, aducandu-i-le la dimensiunea standard. Scena e dramatica.
Pe Cheiul Dambovitei miroase a urechi de caine, arse cu un aparat de pirogravat, cu care se realizeaza procedura, dupa croirea cartilagiilor, cu ajutorul unei prese pline de suruburi. Bietul caine Virgil, injectat cu tranchilizante si xilina, abia mai are puterea sa zvacneasca.
In stare de inconstienta, cu urechile bandajate, animalul revine acasa, deplans de cei care l-au insotit, eu, soferul Gica Ionescu si Viki.
O problema existentiala a lui Eugen Simion
Astazi, A.P. rezolva o problema existentiala foarte importanta a profesorului Eugen Simion. E vorba de transferul in Bucuresti al fiicei criticului, pe care tata il obtine de la inspectorul Jinga. La telefon, cand afla vestea, domnul Simion nu crede ca e adevarat. Este.
Vizita fulger marca Stefan Andrei
Seara, pe neasteptate, vine in vizita Stefan Andrei. In cateva minute se aduna (anuntate la telefon de mine) si alte cunostinte bune: Mircea Angelescu, doctorul Florin Bratila, doctorul Radu Ozun. Stefan Andrei se simte bine, bea un strop de vin alb, fumeaza Dunhill. Vorbeste la telefon cu bioenergeticianul Valeriu Popa, pe care il sperie, in gluma, ca Partidul cunoaste pretextul pe care domnul Popa il foloseste, atunci cand iese cu catelul sau negru, in Parcul Parasutistilor, cand, de fapt, iese pentru a face sedinte de diagnosticari bioenergetice si pentru a recomanda tratamente naturiste.
Doctorul Radu Ozun apreciaza, ca intotdeauna, Zghihara de Husi, dar nu bea, pentru ca-l va conduce acasa, cu masina, pe Stefan Andrei. Ministrul de Externe al celei mai bune perioade a diplomatiei romanesti (formula lui A.P.) e ingandurat, ca intotdeauna, inaintea marilor Plenare ale PCR. Spera, ca si A.P., in usurari, desi se teme ca drumul spre o tot mai accentuata austeritate politico-economica este inevitabil, in conjunctura imbatranirii actuale a liderului de la Bucuresti. Dar, asa cum ne-a obisnuit, cu ironia sa amara, Stefan Andrei, dupa ce prezinta traiectoria spre prapastie, considera ca, daca asa s-a hotarat, 'e mai bine asa'.
O noua minune a lui Valeriu Popa
Tratamentul naturist pe care-l urmeaza bunicul meu, dupa planul lui Valeriu Popa, da roade exceptionale. Constantin Paunescu nu numai ca nu a murit, la termenul maximal pe care comisia Ministerului Sanatatii l-a dat ca sigur, dar se simte tot mai bine, se revigoreaza pe zi ce trece si nu mai are decat o urma din uriasa tumoare de 14 centimetri care ii acoperea, acum cateva saptamani, capul de pancreas.
21 martie 1987
Un violonist in padure
Acum doi ani incepea ultimul mare turneu al Cenaclului 'Flacara', inainte de desfiintare. In acea zi, de 21 martie 1985, trupa Totusi, pe care o conduc, se despartea de marele solist vocal Cristian Minculescu, care activase, efectiv, alaturi de mine (chitara solo), de sora mea, Ioana (bassista), de Nicolae Dinescu (baterist) si Dan Carabas (la a doua chitara), incepand cu 3 ianuarie 1984. O data cu 21 martie 1985, venea in trupa vocalistul Danut Popescu, zis Vazduh. Putin mai tarziu, pe 28 martie, Ioana parasea trupa, lasand loc bassistului Horatiu Rad, care mai cantase la grupurile Voltaj si Mircea Florian (din Transilvania).
Cu bassistul Horatiu Rad s-a intamplat un lucru foarte amuzant in timpul primului si singurului turneu la care a participat alaturi de noi. Era 18 aprilie 1985. Cenaclul 'Flacara' sustinuse un concert la Reghin. Noaptea, dupa spectacol, ne indreptam spre Targu-Mures. Prima masina a caravanei era autoturismul in care se afla tata, impreuna cu mine si cu soferul Ticu Stanescu. In spate, autocarul cu membrii Cenaclului. La jumatatea drumului dintre cele doua localitati, nea Ticu i-a spus lui A.P. ca baiatul blond, nou-venit in echipa (Horatiu), a injurat-o de mama pe vanzatoarea de la bufetul salii, care l-a rugat sa ii aduca inapoi sticlele goale de suc dupa ce le consuma. Horatiu, cu o trufie pe care A.P. n-a acceptat-o niciodata la colaboratorii sai, i-a zis femeii ca ea trebuie sa le adune, ca asta e treaba ei, ca doar n-o sa-i faca artistii treaba, plus alte vorbe ginecologice, pe care hartia nu le suporta. 'Asa a facut?' – a intrebat A.P. 'Opreste masina!'
Am oprit, am asteptat cateva minute autocarul din spate si A.P. a urcat pe prima treapta a masinii mari, facand membrilor Cenaclului comunicari importante: 1) In Cenaclul 'Flacara' nu sunt tolerate trufia si lipsa de respect fata de amarati, pentru ca lor le dedicam intreaga noastra activitate; 2) Avand in vedere ca Horatiu Rad a incalcat acest principiu, este exclus pe loc din Cenaclu.
