x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special „Mai bine muncă, decât închisoare!”

„Mai bine muncă, decât închisoare!”

de Carmen Preotesoiu    |    20 Feb 2012   •   21:00
„Mai bine muncă, decât închisoare!”

In linistea incaperii mari se aude doar zgo­motul bormasinii. Pe o masa lun­ga sunt asezate cateva containere din plastic. Unul este destinat firelor din cu­pru, altul suruburilor si tot asa, pana ce fiecare bucatica dintr-un an­sam­blu isi gaseste locul, odata dez­mem­brat. Lui Gheorghita, la inceput, toata munca de reciclare i-a parut a fi mai mult o curiozitate decat o res­pon­sabilitate.

Dupa 58 de zile petrecute in arest, din cauza naravurilor proas­te, a trebuit sa se dezvete si de fu­rat masini si de spart locuinte. A zis bogdaproste cand a auzit sentinta ju­decatorului pentru 'furt calificat pe timp de noapte cu litera i': suspen­dare sub supraveghere cu 150 de zile de munca in folosul comunitatii. S-a gandit el ca poate scapa si de pedeapsa asta, 'ca pe la primarii o zi faci trea­ba, 10 stai', dar odata ajuns la Ate­lierul de munca in folosul comu­ni­tatii, a vazut ca lucrul le este su­pra­ve­gheat, ca cele 4 ore pe zi sau maxim 7, cat prevede legea, nu se transforma niciodata in mai putin. 'Nu o sa mai fur. La penitenciarul Jilava, cand luam apa de la robinet, ziceai ca vine direct din balta, cu viermi in ea. Am fost si taximetrist, in Germania am lucrat cu materiale din ghips. As vrea sa imi fac firma mea', spune tanarul de 27 de ani, cu numai 5 clase la activ, multumit ca in felul acesta a scapat de cel putin 3 ani de inchisoare.

Asemenea lui, inca 4 persoane cer­tate cu legea au fost obligate de ju­decator sa munceasca in atelierul din Bucuresti, deschis in decembrie. 'Ma­gistratii stiu ca munca asta poate aduce beneficii societatii si de obicei dau maximum 250 de ore de efec­tuat. Prea multe i-ar speria pe cei sanc­tionati. Am observat ca in Bra­sov, de exemplu, judecatorii isi in­dreap­ta foarte des privirea catre ate­lie­rul infiintat acolo in 2009 si recurg cu incredere la efectuarea de ore de munca in folosul comunitatii.

Daca la inceput am avut 7 astfel de oameni in atelier, acum sunt peste 50', spune Ioan Durnescu, lector dr. la Faculta­tea de Asistenta Sociala, Universita­tea Bucuresti, si motorul partene­riatului dintre Ministerul Justitiei, prin Directia de Probatiune, si o fundatie elvetiana. In urma lui au rezultat cele doua ateliere de lucru din tara. 'Prin aceasta activitate ii determinam sa fie mai responsabili, stim exact ce au mun­cit si cat au muncit, iar la final le in­tocmim o fisa de caracterizare', com­pleteaza Ga­briel Oancea, sef Ser­vi­ciu Pro­ba­tiune, Tribunalul Bucuresti.

Bogdan este cel mai rapid dintre toti. Ajunge sa dezasambleze un apa­rat si in 10 minute. Are 28 de ani si 6 ani la rand s-a drogat cu heroina, 'din cauza anturajului'. Viata grea pe care a dus-o, munca de la 13 ani l-au inas­prit. Pentru doi saci de cupru furati, zice el, si din cauza nenumaratelor ama­nari, a stat la inchisoare un an si ju­matate, pana ce judecatorii au dat sen­tinta: 150 de ore in folosul comu­ni­tatii. Pe jumatate deja le-a ispravit. Vine la atelier o saptamana da, una nu, pentru ca, de cand a prins drag de mu­n­ca in constructii, de-acolo isi cas­tiga traiul.

S-a obisnuit cu programul, cu analizele pe care trebuie me­reu sa si le faca pentru a demonstra ca nu mai ia droguri, cu noua viata pe care simte ca a inceput-o. Pragul ate­lie­rului a fost trecut si de femei. 'Una a renuntat', ne spune Cristina Chiri­lov, sefa centrului de lucru. 'Sunt mai re­­ticente, altele au probleme de fami­lie, se confrunta cu violenta barba­tu­lui, au copii de crescut si nu prea dau pe aici. Cazul se intoarce in in­­stan­­ta. Ceea ce facem aici este o in­cercare de a schimba lucrurile in bine. Decat sa stea in inchisoare si sa isi faca planuri cum sa mai jefuiasca pe ci­neva, e mult mai bine sa mun­ceas­ca.'

'Singura problema a modelului imprumutat din Elvetia', dupa cum spune Ioan Durnescu, 'este lipsa de reciclatori. In Romania sunt foarte putini. Noi reciclam doar electrocasnicele si electronicele, ei recicleaza mult mai multe produse. Un avantaj cert este ca aici, realizandu-se totul manual, nu exista poluare si nici consum de energie.' Cristina Chirilov viseaza ca pe viitor firele de cupru sau elementele unei tastaturi sa se poata transforma in gablonturi. Bogdan rade cand aude de ideea nastrusnica. Deocamdata, el stie doar atat: 'Pentru mine, ce fac acum este o experienta din care am ce sa invat. Si oa­me­nii astia cu care dau noroc di­mi­nea­ta, chiar cu seful de Pro­ba­tiune, imi dau curaj si speranta ca totusi, nu sunt un om pierdut!'

×
Subiecte în articol: special