Maria, regina României - Povestea vieţii mele (53)

'Sultanul insusi era de fata, si micul teatru era foarte frumos, dar scamatoria, daca nu e desavarsita, te cam plictiseste dupa doua ore. Totusi, artistul era in serviciul special al sultanului.
E francez si marturisesc ca am invatat mai multe taine ale scamatoriei in acele doua ore decat in toata viata mea. Aveam locuri intr-un balcon deasupra artistului, ceea ce nu prea era cinstit, caci vedeam aproape tot ce facea. Si la urma, veni iar ceasul culcarii.

Vineri este duminica turcilor si, asadar, e o zi mare in Constantinopol. Sultanul merge la moschee cu mare alai la amiaza. Vazuram de minune totul. Printre armata insirata de-a lungul strazilor, cu ofiterii superiori si cele mai inalte personalitati oficiale pasind in mers grabit inaintarea trasurii lui, sultanul se indreapta spre moscheea care se afla langa palat. Peste tot pe unde trecea, soldatii prezentau arma si strigau: 'Padishah choke Yashar', ceea ce inseamna: 'Multi ani traiasca sultanul!'.

Dupa ce se inchina aproape vreo jumatate de ora, se intoarse la palat intr-o trasurica inhamata la un ponei, pe care-l mana el insusi si apoi, de la o fereastra a palatului, primi salutul trupelor, care defilara in fata lui. Vazuram trecand vreo opt mii de soldati si, cu toate ca nu sunt prea bine echipati, sunt fara indoiala voinici; condusi de ofiteri buni, ar fi in stare de orice isprava. Sunt bine mustruluiti si soldatii, si ofiterii, deoarece de multi ani o seama de ofiteri germani au fost in serviciul sultanului si au contribuit mult la progresul armatei, atat in destoinicie, cat si in infatisate.

Dupa aceea, ducele merse la sultan si-i prezinta felicitarile sale pentru implinirea a 12 ani de la urcarea sa pe tron.
Lucru ciudat era si aniversarea ducelui care implinea 30 de ani de serviciu naval; astfel se facu un schimb de felicitari si, dupa aceea, sulta­nul se apropie de Keppel si de mine si vorbi cu noi si ne stranse mana, lucru ce se face destul de rar.
Prin mijlocirea talmaciului, multumii Majestatii Sale pentru bunatatea si gazduirea sa si ii prezentai felicitari. Un om mic si neinsemnat, cu infatisare de evreu si cu nas lung, cumplit de urat.

In acea seara a fost o luminatie deosebit de frumoasa. Am pranzit la ambasada, la Therapia, la vreo 10 km departe de Bosfor, un pranz grozav de lung, urmat de o mare receptie a tot ce e mai frumos si mai la moda in Constantinopol. La moda in adevar, dar frumos, nu prea. Doamna Nelidov, sotia ambasadorului Rusiei, e inspaimantator de urata. Mi se pare chiar ca e una din cele mai urate femei ce am vazut vreodata.

Sambata era vorba sa ni se ofere o petrecere in gradina, la care ducele trebuia sa faca onorurile, si apoi inca un pranz de gala, in palatul sultanului, dar din fericire pentru doi, (dar nu pentru el, bietul om) ii veni in gand unui var al sultanului sa moara tocmai atunci – si astfel scaparam.

Am vizitat Tezaurul, care e ceva minunat si contine niste jiuvaere nemaipomenite, insa, ca orice lucru turcesc, e foarte rau oranduit si asa de putin luminat, incat abia e cu putinta sa vezi ceva.
Am fost la palatul Dolma Bazce, unde se afla sali nespus de frumoase. Este una in mijloc, numita Sala Tronului, care e o adevarata minune.

Saptamana viitoare e asteptat marele duce Sergiu cu mare ducesa, precum si marele duce Paul; si ei vor locui in acest palat. E nespus de frumos si toata partea de afara e de marmora.
Echipa jucatorilor de criket a castigat match-ul; in general, toata Curatorial a fost foarte reusita.

Sultanul nu se lasa pana nu ne decora pe toti si ne umplu de daruri. Ne trimise tuturor tigari si miei si legume pentru vapor.
Mie mi-a dat o tabachera foarte frumoasa de aur, cu diamnate, pe care am sa v-o arat cand voi veni. Astept cu mare nerabdare luna viitoare, cand Surprise va fi iarasi cateva zile locuit de dumneavoastra; asa nadajduiesc.

Acum, la revedere, pornim indata spre Lemnos si alte meleaguri, unde nu se pot primi, nici tri­mite scrisori.
Salut cu drag printesele si, in special, pe printesa Sandra, pentru a 10-a aniversare a ei.
Al d-voastra, cu sincera prietenie,
Maurice A. Bourke'

Royal Palace, Madrid
Duminica, 17 iunie 1888

'Scumpa printesa Marie,

A fost foarte dragut din partea d-voastra ca mi-ati raspuns atat de curand si imi pare foarte bine ca va place sa primiti scrisori de la mine. Sper ca pachetul de Nougat n-a avut gust de chibrituri. Acum trebuie sa va dau amanunte despre Madrid.
Regina nu era deloc bine cand am sosit martea trecuta; dar nu era nimic decat un usor acces de fri­guri pricinuite de caldura de a gasi Valencia, dupa ce a plecat din Barcelona. Pana joi se facuse bine de tot.

Cu totii am muncit fara ragaz de cand suntem aici. E aici si infanta Isabela, sora defunctului rege, care locuieste in palat. E foarte placuta si buna, dar e atat de voinica, incat niciodata nu oboseste. Rezultatul vi-l puteti usor inchipui, caci nimeni n-ar crede ca e cu putinta sa vada cineva atatea lucruri intr-un timp atat de scurt.
Stiti cat de neobosita e si ducesa, ca nu e chip s-o ostenesti. Imi vine sa cred ca infanta auzise despre aceasta si ca a fost un fel de intrecere intre ele, ca sa se vada care se da invinsa mai intai; dar trebuie sa va spun ca nici infanta n-a izbutit sa-i vie de hac mamei d-voastra.'

Continuarea in numarul urmator