Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Norbert Trandafir nu e un tip obisnuit. La cei 24 de ani ai sai, nu stie ce inseamna sa iti pierzi noptile prin baruri. Iti dai seama ca e altfel, cand ii vezi bratele si umerii lati care ii tradeaza orele lungi de antrenamente. Nu, nu este fotbalist, nici baschetbalist, e doar… inotator. Campionul inotatorilor, de fapt, multiplu campion national, campion mondial la juniori si, recent, medaliat cu bronz la Campionatele Europene de Natatie de la Debrecen. Acasa, la Tirgu-Mures, Norbert locuieste cu parintii, intr-o casa colorata cu etaj.
Sus, intr-o camera luminoasa, isi tine comorile, medaliile si legitimatiile de la concursurile importante, inchise intr-o caseta de sticla. Norbi, cum ii spun prietenii, este un campion modest. Nu ii place sa se laude cu performantele sale, chiar daca este unul dintre cei mai buni inotatori pe care i-a avut vreodata Romania. In aproape 20 de ani de inot, a obtinut peste 60 titluri de campion al Romaniei, a stabilit 14 noi recorduri nationale si a cucerit peste 130 medalii, din care peste 30 in competitiile internationale. Are atatea medalii si cupe, incat nu ii ajung peretii sa le expuna.
A inceput sa inoate la cinci ani, cand parintii l-au "aruncat' in bazinul din oras. "M-au dus parintii sa invat sa inot. N-a iesit din prima, a iesit din a doua. Profesorii au zis ca am talent, sa raman, si am ramas', isi aminteste Norbert amuzat. De atunci, bazinul i-a devenit a doua casa, iar de la noua ani au inceput sa apara performantele. Au aparut titlurile nationale, apoi cele internationale.
Trei luni in pat, din cauza unui accident
In 2006, Norbert se pregatea pentru campionatele mondiale. Era deja campion european la juniori si era marea speranta, cand un sofer neatent a fost pe punctul de a-i pune capat carierei. "Am avut un accident de motocicleta, am stat atunci trei luni in pat. Veneam de la bazin, de la antrenament, un taximetrist nu mi-a dat prioritate, a intrat in mine si a fugit apoi de la locul accidentului. Am avut toate degetele praf, oase rupte, eram praf. Nu am avut viteza, acesta a fost norocul meu, abia pornisem, aveam 20-30 la ora. Daca nu m-a vazut sau nu a vrut sa ma vada, nu stiu, nici nu conteaza. Recuperarea a fost brusca. Accidentul s-a intamplat in septembrie, iar eu aveam in martie mondiale. Trebuia sa fiu acolo, neaparat. Am stat trei luni, dupa aceea am intrat in apa, asa cum am fost. Nu aveam ce sa fac, puneam punga pe picior, peste dureri am trecut, ce era sa fac. De atunci nu am mai mers cu motocicleta. Nu merita, ca sa stau iar trei luni din vina altuia, nu merita. Poti sa pierzi olimpiada, poti sa pierzi orice, pentru un nebun care nu se uita'.
Ghinionul l-a urmarit si la europene
Inainte de Campionatele Europene din mai, Norbert a fost pus din nou in fata unei incercari. "Ca sa fie bine, cu doua saptamani inainte mi-am rupt piciorul. Adica degetul de la picior. Am eu un talent de-acesta mai special', glumeste Norbert. "Nu pot sa zic ca am fost in forma maxima, din cauza piciorului, pentru ca nu am putut sa fac starturi. Noi ne tinem de degete la blockstart. Am avut noroc ca mi-a trecut, nu m-a durut, la concurs am putut sa inot normal, acesta a fost norocul, dar eu zic ca se putea mai bine, daca nu aveam piciorul rupt. Acum ma mai doare din cand in cand, dar asta e. Am zis ca si daca imi taie piciorul, tot ma duc'.
In bazin, Norbert a uitat de toate si a inotat cat a putut de bine: "Castiga cine inoata de trei ori bine, la calificari, semifinale, finale. Daca de doua ori dobori un record mondial si a treia oara nu faci cel mai bun timp, nu esti campion mondial. Asta e mai greu la inot, ca trebuie sa inoti de trei ori bine ca sa ajungi pe podium, iar diferentele sunt la sutime. Nu s-a mers foarte, foarte tare, se vede ca suntem inainte de olimpiada cu o luna si ceva, dar oricum au fost campioni olimpici, campioni mondiali. Nu se menajeaza dar nu sunt in forma mare. La olimpiada s-ar putea sa mearga cu o zecime, doua mai bine. Nu poti sa ai doua trei forme maxime in doua luni. Cei mai multi au venit la antrenament. La noi e mai greu pentru ca te lupti cu timpul. Daca nu isi faci timpul, nu mergi la concursuri. Degeaba esti campion mondial. De exemplu Bernard (Alain Bernard, locul II la Campionatele Europene – n. red.) nu are barem de olimpiada, nu o sa mearga la olimpiada si este campion olimpic si vicecampion european. O sa mearga cu stafeta, dar la probe individuale nu stiu daca o sa participe'.
Nu s-a gandit ca va ajunge pe podium, obiectivul lui era sa ajunga in finala: "Este de nedescris. Mai ales daca esti langa un nume ca si Bernard sau Filippo, care sunt totusi unii dintre cei mai mari din inotul mondial. E ceva deosebit. Cred ca trebuie sa fii acolo, ca sa intelegi ce simt, nu pot sa descriu'.
"Am fost in Ungaria la antrenamente un an, pe banii mei'
Spre deosebire de fotbalisti, inotatorii nu primesc sprijin pana la obtinerea unei performante internationale. Participarea si cazarea la competitiile internationale sunt asigurate de Federatia Romana de Natatie si Pentatlon Modern, atunci cand sunt fonduri. Restul cheltuielilor sunt suportate de club sau de sportiv. "E greu cu sponsorii, pentru ca legea in tara noastra e asa cum e, nu te favorizeaza cu nimic, daca te sponsorizeaza cineva, te sponsorizeaza din buzunarul lui, pentru ca prin lege poate sa dea 2s, o firma mare nu se ocupa cu asa ceva, iar una mica nu are de unde sa dea'. Norbert a avut noroc cu parintii, iar tatal sau, fost fotbalist, i-a inteles daruirea pentru sport. "La Tirgu-Mures nu aveam cu cine sa ma antrenez, nu aveam conditii, nu aveam salariu, ma tineau parintii. Un costum de inot, de exemplu, costa 400 de euro.
Sunt niste cheltuieli foarte mari. La mancare, nu mananci ca orice om, trebuie sa mananci separat, mai mult, mai altfel, vitamine, costa. Si aici nu m-a ajutat nimeni. Aveam un club care imi spunea ca nu sunt bani. Nu aveam ce sa fac, trebuia sa plec. La Bacau, unde sunt legitimat, am cazare, am masa, am conditii bune de inot. Aici inotam printre copii'.
La Tirgu-Mures, Norbert nu s-a bucurat de sprijinul mai marilor din sport. Era legitimat la Clubul Sportiv Universitar sub culorile caruia a obtinut o performanta inalta. "Am fost vicecampion mondial, nu mi-au dat nimic, nici sa zica, hai o premiere, ceva'. "Cel putin sa fi dat mana cu tine… Si asta era ceva. Sa zica domle, pentru facultatea de medicina ai inotat, felicitari. Nici atat. Ce sa mai zic, nu are rost', isi aminteste cu tristete tatal lui Norbert.
Acum, dupa rezultatul de la Campionatele Europene, Consiliul Local Tirgu-Mures a aprobat o suma de 15.000 de lei, care urmeaza sa-i fie acordata in zilele urmatoare.
Cheltuielile cu pregatirea sunt suportate in mare parte din buzunarul sportivului. A stat doi ani in Ungaria, unde s-a antrenat pe banii lui. Acum, Norbert prefera sa se antreneze la Bacau, in conditii bune: "Acolo au unul dintre cele mai bune bazine din tara. E acoperit, e de opt culoare, e de 50. Acum s-a renovat, a fost inchis vreo cinci ani. Comparativ cu ce e de exemplu in Ungaria, e zero. In comparatie cu ce e in Romania, e cel mai bun. Am culoarul meu, pot sa intru cand vreau, sa stau cat vreau, este sauna, sala de forta. Dimineata antrenament, de la 8 la 11, 12, depinde. Dupa masa ma duc acasa sa ma odihnesc, de la 17 se reiau antrenamentele pana la 19-20, acasa, somn. Nu ai timp de altceva'.
Performantele se obtin numai prin disciplina personala, iar Norbert este atent cu orice aspect al vietii sale: "La vitaminizare, trebuie avuta foarte mare grija. Este o lista cu ce ai voie, restul nu. Cei de la doping pot veni oricand, si noaptea la 12 daca iti bat la usa tu trebuie sa le deschizi sa dai proba. Inainte de europene, cu doua-trei saptamani au venit, nici nu stiam ca o sa vina. Buna ziua, suntem de la doping. Au fost si aici, acasa, nu spun nimic, iti bat la usa, am venit. In ceea ce priveste regimul alimentar, nu am avut probleme cu kilogramele. Mananc putina carne, multe fibre, mananc foarte controlat si echilibrat, fara prajeli'.
Viata de campion, cu sacrificiul personal
"Zile libere dupa campionate? Depinde de concurs si depinde de perioada, de exemplu acum am avut o zi, doua, pentru ca se apropie olimpiada. Adica nu pot sa spun ca sunt zile libere, dar merg la bazin doar o data pe zi. Trebuie sa te duci, ca altfel pierzi simtul apei si trebuie sa o iei de la inceput. Dupa olimpiada, probabil o sa am mai mult. Eu de patru ani nu am mai avut vacanta mai lunga de doua saptamani si deja simt nevoia sa ma duc si eu pe undeva. In cele mai multe cazuri am fost la mare, dar nu iti permiti sa mergi departe, sa pierzi vremea pe drum.
Prietenii, ce sa zic, ma inteleg, sper, ca asta e viata mea, acesta e scopul meu, nu pot sa renunt la inot pentru prieteni. Daca imi sunt prieteni, ma asteapta. Relatii… greu. O data aici, o data dincolo, nici pentru mine nu e bine, nici pentru ea nu e bine'.
Perspectivele nu sunt nici ele prea roz, insa Norbert nu vrea sa se gandeasca la ce va face dupa ce va renunta la inot. "Perspective? Gaura neagra. Ori te faci antrenor, ori iti faci clubul tau, dar cei mai multi se satura de apa si nu mai vor sa vada apa. Iti dai seama, daca stai in bazin opt ore zilnic, nu iti mai trebuie apa sa stai cu copiii sa-ti urle in cap. Cei mai multi se lasa, fac altceva cativa ani, dupa aceea se intorc, se fac antrenori. Oricum, fac o pauza cam toti. Deocamdata inot. Imi face placere ceea ce fac, este mai mult hobbyul meu, nu imi este greu. Daca as face-o pentru bani, m-as fi lasat de zece ani minim'.
Acum Norbert se pregateste pentru Jocurile Olimpice. Mai are nevoie de o sutime pentru a obtine baremul pentru olimpiada, dar spera ca va primi invitatia pentru a reprezenta Romania in luna iulie, la Londra.
De-a lungul carierei sale sportive si pana in prezent, Norbert Trandafir a obtinut peste 60 titluri de campion al Romaniei, a stabilit 14 noi recorduri nationale si a cucerit peste 130 medalii, din care peste 30 in competitiile internationale. Este component al Lotului Olimpic al Romaniei, este legitimat la Clubul Sportiv Municipal 2010 Bacau sub indrumarea profesorului Ovidiu Galeru.
"Ne antrenam impreuna din februarie 2011 la clubul CSM 2010 Bacau, dar il cunosc de cand avea 10 ani, eu avand sportivi de varsta lui, ne vedeam la concursuri si de atunci l-am remarcat... Avea ceva aparte, o alunecare deosebita pe apa si parea ca face totul in joaca. In 2007, odata cu admiterea lui la Facultatea de Stiinte ale Miscarii, Sportului si Sanatatii din Universitatea Vasile Alecsandri din Bacau, acolo unde sunt lector dr., am tinut legatura mai des, ii urmaream evolutia foarte buna din acea perioada si chiar schimbam pareri asupra pregatirii si antrenamentelor. In 2009, atunci cand a incetat colaborarea cu antrenorul sau si a plecat in Ungaria sa se pregateasca, i-am propus o colaborare care s-a materializat dupa un an petrecut in Ungaria, unde nu s-a acomodat liniei metodice de acolo.
De cand lucram impreuna este intr-o crestere continua, a doborat deja doua recorduri nationale si nu ne oprim aici. Relatia noastra se bazeaza pe incredere reciproca si prietenie, amandoi stim foarte bine ce vrem si mai ales ce poate celalalt.
Duce o viata sportiva de invidiat, niciodata nu a fost nevoie sa verific ce face in timpul liber pentru ca el stie ca nimeni altul sa se refaca dupa eforturile mari si maximale (o mare calitate a lui), are foarte mare grija ce mananca si ce sustinatoare de efort ii sunt benefice. In timpul liber si mai ales in sezonul cald, l-am infectat cu virusul sporturilor nautice, ne dam cu skyjet-ul facem wakeboarding, iar dupa Olimpiada o sa experimentam si kitesurfing-ul'. Ovidiu Galeru, antrenor.
