De ce nu mai ajung în secuime banii de la București

Județele Harghita și Covasna au ajuns printre cele mai sărace regiuni ale țării, motiv pentru liderii maghiari să ceară separarea de Guvernul de la București. Pe el îl consideră unicul vinovat pentru sărăcirea locuitorilor din centrul țării. Dar adevărul e mult mai nuanțat decât vor unii să se vadă.

„Guvernul României ne-a sărăcit. Românii sunt de vină”, este una dintre temele des folosite de liderii maghiari care cer astăzi autonomia Ținutului Secuiesc. Că oamenii din zonă sunt sărăciți, este un fapt care nu mai trebuie demonstrat: în județele Covasna și Harghita, sunt angajații cu cele mai mici salarii din țară, cu o medie de 1.700 de lei. Produsul Intern Brut în cele două județe este și el la coada clasamentului, iar creșterea lui a fost mult mai lentă decât în numeroase alte locuri din țară. Acești indicatori reflectă în principal, spun analiștii, că în zonă nu prea vin investitori. De ce? Un răspuns și-l poate da orice român care încearcă să traverseze regiunea. De la un capăt la altul sunt aproximativ 250 de kilometri, pe care trebuie să îi faci în cinci ore pe niște drumuri de coșmar. Șoselele sunt proaste pentru că în ele s-au investit printre cei mai puțini bani în ultimii zece ani. Am solicitat, prin sondaj, la mai multe consilii județene să ne spună cât au cheltuit în ultimul deceniu pentru investițiile în drumuri. Din răspunsurile primate, aveam să aflăm că Harghita și Covasna sunt pe ultimele locuri și la acest capitol. Comparativ cu Doljul, de exemplu, Covasna a cheltuit pentru asfaltări de șase ori mai puțin, 73 de milioane de lei, față de 448 de milioane. Harghita a investit în infrastructura rutieră de trei ori mai puțin decât Călărașiul. Unul dintre cele mai sărace județe din sudul țării a făcut cumva rost de 350 de milioane de lei pentru șosele, pe când Harghita abia a sărit de suta de milioane. Drumurile județene sunt în directa responsabilitate a consiliilor județene, instituții care ar fi trebuit să scrie proiecte europene pentru a primi fondurile necesare reabilitării infrastructurii rutiere. Iar în zonă, președinții de consilii județene au fost tot timpul reprezentanți ai partidelor politice maghiare, aceleași care strigă acum că Bucureștiul i-a sărăcit. Așa că, pornind de la acest fapt, am încercat să vedem cât din vina pentru lipsa de investiții o poartă Guvernul României și cât e mai degrabă o sumă de factori care țin de autoritățile maghiare locale.

Experimentul PNDL

Pentru analiza noastră am ales cel mai mare program de la Palatul Victoria, destinat dezvoltării localităților. Se numește Planul Național de Dezvoltare Locală și e un program pe care îl pot accesa consiliile locale și județene de pe tot cuprinsul țării atunci când vor să construiască sau să reabiliteze drumuri, poduri, grădinițe, școli sau cămine culturale. Uitându-te pe alocările făcute în acest program, poți să observi un lucru care nu are cum să nu dea apă la moară militanților pro-autonomie. Covasna și Harghita sunt pe ultimele locuri la sumele alocate de București pentru proiecte de modernizare a satelor și orașelor. Cele două județe primesc de două ori mai puțini bani decât Suceava, Caraș-Severin sau Vaslui. Un motiv în plus pentru politicienii maghiari să strige „discriminare!”. Dacă te uiți pe listele Planului Național de Dezvoltare Locală, orice om imparțial tinde să creadă că într-adevăr e vorba de o discriminare la mijloc. Căci localitatea din Covasna cu cele mai multe proiecte câștigate, 12 la număr, este Dobârlău, una dintre puținele localități din județ unde majoritari sunt românii și unde primarul este de la Partidul Social Democrat, aflat la guvernare. În jurul Dobârlăului, primăriile UDMR abia dacă au apucat să primească bani pentru două-trei proiecte. Așa că am mers la fața locului să vedem care e realitatea.

L-am găsit pe primarul din Dobârlău în fața unui munte de dosare care abia îi mai încăpeau pe birou: erau documentele pentru proiectele depuse și câștigate. Ne arată pe rând bibliorafturi groase cât o cărămidă și enumeră viitoarele investiții din localitatea lui: „Aici avem renovarea grădiniței de la Dobârlău, mai avem o școală gimnazială care urmează să intre în renovare și o vom mansarda, avem canalizare de două milioane de euro pentru două sate plus alimentarea cu apă, avem asfaltări în satul Dobârlău și în Lunca Măcrișului, avem podețe și punți pietonale în toate satele... Ce să vă spun? Muncim!”. Îl întrebăm direct pe primarul Bogdan Barbu dacă a fost avantajat de Guvern pentru că reprezintă o cumunitate majoritar românească. Ne spune că nu. Nici măcar nu a primit cât a cerut. El a depus 15 proiecte și i s-au finanțat doar 12. Dar că primăriile maghiare din județ nu prea au depus proiecte la București. Căci pentru a primi bani, trebuie mai întâi să ceri. „Din ce știu eu, s-ar mai fi alocat bani pentru Covasna, dacă s-ar mai fi depus proiecte. Ca județ, am avut mai puține proiecte decât restul județelor. Noi nu am avut suficiente proiecte, ca să luăm toți banii alocați”, spune Barbu.

„Nu am avut proiect refuzat”

Așa că am mers la primăriile cu administrație maghiară să îi întrebăm pe edili dacă au depus proiecte la București și administrația românească le-a refuzat finanțarea. „Nu am avut. Acesta a fost singurul proiect și s-a acceptat cu valoarea totală”, ne-a răspuns edilul de la Reci, Lehel Dombora. Restul primarilor chestionați ne-au răspuns în aceeași notă: „Nu am avut refuzat. Atât am cerut, apa pentru patru sate” (Levente Tusa, primar Catalina); „Deja pentru iluminatul public am primit banii, proiectul tehnic a fost deja decontat” (Levente Fejer, primar Zăbala); „Am avut un singur proiect și acela a fost aprobat” (Ferenc Tanczos, primar Brateș); „Nu am avut proiect refuzat!” (Tibor Balogh, Sânzieni); „Tot ce am cerut ni s-a dat, suntem foarte mulțumiți”( Laszlo Kovacs, primar Vâlcele).

Din informațiile culese, pentru județul Covasna era alocată o sumă mai mare de bani pentru proiecte de investiții. Numai că nu au fost suficiente solicitări. Așa că am putea condamna Guvernul României pentru multe rele din cele două județe, cum ar fi lipsa unei autostrăzi, dar e greu de acuzat că nu alocă bani primăriilor, dacă nu i se cer bani pe bază de proiecte. În cazul de față, experimentul nostru arată că primarii maghiari au fost cei care nu au cerut cât ar fi fost nevoie. Motivele sunt multe: unii nu erau la zi cu actele, alții nu s-au documentat suficient în privința condițiilor din program, iar o parte dintre primari, gospodari din fire, pur și simplu aveau localitatea pusă la punct la toate capitolele finanțate de program: școli, drumuri, canalizare etc. Niciunul dintre primarii cu care am reușit să vorbim nu s-a folosit de tema discriminării pentru a justifica lipsa de finanțare.

Dar românii din secuime se tem că aceste motive „raționale”, poate chiar justificate ale primarilor maghiari, pot fi speculate în alt fel de alții. „Din păcate, liderii maghiari se folosesc de aceste chestiuni pentru a ațâța comunitatea maghiară împotriva Bucureștiului: «Bucureștiul nu ne dă!», «Bucureștiul nu ne face!». Responsabilitatea directă și politică pentru a aduce investitori în zonă este a primarilor și a președinților de consilii județene care în zonă sunt UDMR”, concluzionează jurnalistul Dan Tănasă.

„Sincer, nu mi se pare că am fost discriminați în niciun fel. Dacă ne uităm pe statisticile pe țară, atunci clar se vede că în județul Covasna au fost mai puține proiecte aprobate. Dar s-au depus mult mai puține proiecte tocmai din cauze raționale. Am depus doar ce se poate realiza, nu am depus aiurea. Chiar am fost lăudați de mai multe ori la ministru pentru că se vede că în județul Covasna s-au depus în mod rațional proiectele”

Lehel Dombora, primarul din Reci

Sume cheltuite în modernizări/reabilitări de drumuri de consilii județene în perioada 2007-2017

Dolj 448 milioane de lei

Călăraşi 350 milioane de lei

Gorj 297 milioane de lei

Teleorman 250 milioane de lei

Mureş 240 milioane de lei

Buzău 227 milioane de lei

Olt 161 milioane de lei

Harghita 107 milioane de lei

Covasna 73,7 milioane de lei

Sursa: informații furnizate de consiliile judeţene