Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La sfarsitul secolului al XV-lea, aparea in Europa una dintre cele mai rasunatoare carti bisericesti cunoscute vreodata, intitulata 'Imitatio Christi'. La noi, desi a fost tradusa tarziu in romaneste, cu titlul 'Urmarea lui Hristos', a circulat, din secolul al XVII-lea, in varianta slavona talmacita de Udriste Nasturel.
Ce este aceasta carte si carui fapt i se datoreaza marea sa popularitate? 'Urmarea lui Hristos' e o lucrare de morala crestina scrisa, cel mai probabil, de un calugar german. Ea da indrumari folositoare pentru suflet, pentru trairile si consolarile launtrice si introduce credinciosii in Taina Euharistiei. Asa cum spune si titlul, crestinii sunt indemnati sa traiasca aidoma lui Hristos, 'imitandu-i' faptele bune si devotiunea pentru Dumnezeu. Ea e un bun manual de inceput pentru oamenii care oscileaza in credinta lor sau cauta raspunsuri la intrebarile simple ale vietii.
Ne intrebam, insa, cat de departe putem merge cu imitatia? Biserica ne da felurite raspunsuri si exemple. Cu mult inainte de aparitia cartii despre care vorbeam, unul dintre cei mai ferventi devoti ai Mantuitorului, Sfantul Francisc din Assisi, a trait in saracie voluntara. El a fost primul caz cunoscut de stigmatizare.
Stigmatizarea (cuvantul denumeste, in greaca, semnul facut pe piele, pentru identificarea unui sclav sau a unui animal) e o forma de imitatie involuntara sau voluntara (alaturi de autoflagelare) extrema a patimilor lui Hristos crucificat. Intr-o zi, pe cand se ruga in timpul postului, asupra Sfantului Francisc a coborat un serafim cu sase aripi si el a vazut ca ingerul era crucificat. Cateva clipe mai tarziu, pe mainile si pe picioarele sfantului au aparut rani sangerande; pieptu-i era ca strapuns de lance, palmele – purpurii.
In plina cercetare a cauzelor stiintifice legate de stigmatizarea Sfantului Francisc din Assisi, fiziologii moderni au fost confruntati cu un alt caz incredibil. Este vorba despre Fra Pio, un calugar italian din Pietrelcina. Fire bolnavicioasa, el credea ca suferinta nu poate fi disociata de credinta in Dumnezeu. In 1918, in timpul unei slujbe, i-au aparut cele cinci rani sangerande ale Mantuitorului pe cruce, iar fenomenul s-a repetat de nenumarate ori, timp de 50 de ani, pana la moarte. Fiziologii au fost dezarmati. Ei s-au marginit sa observe petele rosii de pe palme, ranile, neinfectate, de pe maini, picioare si de la piept, mirosul parfumat al sangelui. S-a constatat ca stigmatizarile apar si dispar ori se cicatrizeaza pe viata. Aparitia lor are loc dupa impartasanie, in timpul postului, incep joi si se termina vineri, afectand, cu predilectie, persoanele foarte credincioase.
