Prin satele Marginimii Sibiului, oa-menii au fost oieri de cand se stiu, de cand stiu muntii si pasunile din jurul lor. Timpul l-au masurat intot-deauna dupa manatul turmelor, insa normele de la Bruxelles le-au dat socotelile peste cap si ii tin cu branza in butoaie. Daca s-o strica afacerea cu telemeaua, ciobanii mizeazape turism.
In satele Marginimii Sibiului, anul s-a scurs pana acum in doua anotimpuri, dupa manatul turmelor: primavara, la "hotarul de sus", toamna, la "hotarul de jos". Calendarul a ramas blocat undeva intre normele europene, dar baladele plutesc pe ulite asfaltate si in fiecare suflet de oier. La 45 de kilometri de Sibiu, un sat sta cuibarit pe o colina intre munti ca un margaritar in causul palmelor. Privind de-aici, de sus, vaile dimprejur par coplesite de o simfonie ce suna mocnit a doina de fluier. O biserica uriasa cat un miracol in lumina zilei atarna greu in parfumul de legenda al ulitei cu asfalt neted. Imagini bucolice si moderniste se amesteca cu miros de frunze arse si branza. Victor Stroe/JURNALUL NATIONAL BUNASTARE. Oamenii din Poiana Sibiului au uimit o tara cu gospodariile lor somptuoase |
MARGINIMEA
|
Cele 18 sate care formeaza Marginimea Sibiului poarta peste timp o mostenire culturala si istorica unica. Saliste, Sibiel, Rasinari, Poiana Sibiului, Miercurea Sibiului, Jina sunt cele mai renumite. Din aceste locuri au plecat nume marcante ale culturii romanesti precum Emil Cioran sau Octavian Goga. Satele intinse pe vechea frontiera austro-ungara pastreaza bogatia de exceptie a obiceiurilor traditionale. Transhumanta a fost temeiul prin s-au adunat aici ca intr-un puzzle franturi ale diferitelor culturi peste care troneaza spiritul romanesc.
|
"Cartea de Aur" a parintelui Hanzu jr din Cacova Sibiului
Gabi Boholt/JURNALUL NATIONAL CONTINUITATE. Parintele Harsan scrie in "Cartea de Aur" deschisa de inaintasii lui tot ceea ce se intampla in sat |
de ALEXANDRU BOARIU
Satele din Marginimea Sibiului se gospodaresc singure de sute de ani, fara sa astepte fonduri de la "imparatie". Marturie in aces sens stau si consemnarile preotilor din aceasta zona, in "cartile lor de aur", dar mai ales infatisarea localitatilor, trainicia caselor, a bisericilor, strazile pietruite, curtile curate, cu "porti in zid", livezile ingrijite etc.
ORIGINI. Pe preotul Aurel Harsan din Cacova Sibiului (azi, Fantanele - n.r.) l-am gasit la casa lui, o cladire veche, dar cocheta, din Orlat. Parintele tocmai scria in "Cartea de Aur" a satului. "Initiatorul acestei valoroase monografii - ne-a spus sfintia sa - este parintele Ioan Hanzu jr, care si-a inceput consemnarile pe la 1938. Acesta a pastorit parohia din Cacova in perioada 1905-1942, urmandu-i tatalui sau, parintele Ioan Hanzu senior.
Potrivit insemnarilor parintelui Hanzu, pe la jumatatea secolului al XVI-lea, satul Cacova, asezat la poalele Muntelui Cindrel, avea 320 de case, in care locuiau circa 1.600 de suflete. De la 1750 - noteaza parintele - alunecand terenul tot mai mult, biserica s-a daramat, multe case s-au pustiit, numarul celor locuite ajungand azi (in 1939 - n. red) la 180, iar al sufletelor - la 740.
"PRIN NOI INSINE". Pentru a stopa alunecarile de teren, satenii din Cacova Sibiului nu asteptau "proiect" si fonduri de la "imparatie" (era perioada in care Marginimea, ca intreg Ardealul, faceau parte din Imperiul Austro-Ungar - n.r.), ci se gospodareau singuri, din fonduri proprii. Ei au construit "zatoane" si "cascade" (un fel de baraje din lemn si din piatra), pentru a ridica albia raului, a fixa terenul si a stopa alunecarile. "Taranul chemat primar isi serveste comuna cu sarguinta si demnitate, fiecare cautand sa lase urme nepieritoare de vrednicie si cinste de marginean" - scrie popa Hanzu in "Cartea de Aur". Totusi, in perioada 1909-1914, satenii au primit un ajutor banesc de la "statul maghiar" de 1.500 de coroane "ca subventie pentru apararea padurii comunale de alunecare".
GOSPODARI. Atunci cand satenii ezitau, neavand incredere in amenajarile "moderne" se gasea un fiu al satului care sa puna piciorul in prag. Astfel, potrivit marturiilor consemnate in "Cartea de Aur", silvicultorul plasii Saliste, Mihai Ittu, o ruda a preotului Hanzu, "a dispus sa se faca primul baraj de piatra pe spezele comunei, fara ca locuitorii sa consimta". Cel ce i-a urmat lui Ittu, Teofil Plachi, "un slovac, fiu de silvicultor din nordul Ungariei", a continuat lucrarile mana-n mana cu preotul satului. Tot cu eforturi proprii, satenii si-au pardosit strazile cu piatra, "pentru a se conduce apa de ploaie si din izvoare catre parau si vale, ca sa nu mai ramana prin baltoace".
Spiritul de gospodar domneste si azi in satul Cacova Sibiului. "Fii ai satului care dispun de bani si care nu au uitat de unde au plecat, precum Ilie Carabulea (unul dintre cei mai bogati oameni din judetul Sibiu - n.r.), ne ajuta sa ducem mai departe stacheta inaintasilor nostri", marturiseste cu vadita recunostinta parintele Harsan. Tot cu sprijinul satenilor, din donatiile acestora, parintele Harsan a amenajat in Cacova un muzeu al icoanelor pe sticla si conduce un cerc de pictura pe sticla, la care a antrenat copiii din localitate.