Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Mai multe fotografii care reflectă starea patrimoniului bucureştean sunt găzduite de primul muzeu privat din Bucureşti, Kalinderu, la rândul ei, clădire aflată în paragină. Expoziţia este organizată de Institutul Cultural Francez şi Ambasada Franţei în România.
Bucureştiul este ca o explozie de sunet şi culoare în fiecare zi. Derutaţi, oamenii tropăie precum copitele unor cai pe un astfalt făcut parcă din sticlă. Paşii li se aud prea tare, decibelii lor sparg timpane şi astupă urechi sătule de intensitatea muzicii de capitală. Fugim de Bucureşti, dar tentaculele lui ne aduc înapoi agăţându-şi cârligul în haina obişnuinţei noastre. Putem trăi fără el. Dar pentru cât timp?
Este un tablou animat mereu de amintiri, de ură, de iubire şi iubiri, de zâmbete şi sprâncene încruntate, de mâini încrucişate şi gânduri fugare prin metrourile care aleargă pe şinele timpului, şi în care sute, mii, zeci de mii de priviri se întretaie zilnic, zeci de mii de simţuri se intersectează. Trăim. Nu mai contează unde. Important este că trăim. Şi dacă se întâmplă să fie în oraşul-vedetă al ţării, de ce ne-am supăra?!
Fără bubele lui, Bucureştiul n-ar mai fi el. Decadenţa, tenebrele lui - o parte dintre - ruinele fără speranţă în care fantomele trecutului şi-au făcut cuib, cimitirul zidurilor ştirbite de viaţă şi îmbibate în mirosul nepăsării, al ignoranţei umane, Bucureştiul NE-Iubit este surprins în aproape 150 de imagini fotografice care stau expuse pe nişte pereţi de muzeu - Kalinderu - o clădire infirmă, ce va intra în procesul renovării abia de la anul.
PROIECT ARTISTIC
Bucureştiul Ne-iubit, suprins de 9 fotografi, oglindit în tot atâtea idei, Bucureştiul Ne-iubit, o expoziţie care nu ar fi putut fi găzuită în alt loc decât în această veche căldire, ce datează de pe la începutul secolului al XX-lea, bubuită de război, apoi de nepăsare, schilodită şi fracturată de vreme. Kalinderu, primul muzeu privat din România se află acum în subordinea Muzeului Naţional de Artă. Zecile de fotografii, reale opere de artă, au dat atmosferă şi au injectat senzaţii.
Iar opt ligheane roşii sunt sugestiv amplasate în sala principală, sub tavanul şi acoperişul ce în curând vor fi topite şi găurite de picăturile ploii.
"Bucarest, La Mal-Aimeé" - un proiect artistic şi cetăţenesc în acelaşi timp - este o privire contemporană a stării patrimoniului bucureştean, un semnal de alarmă privitor la obligatoria lui protecţie exprimat de vocea contemporanilor.
Ferrante Ferranti (curatorul expoziţiei) a străbătut întreaga lume pentru a imortaliza pe peliculă capodopere de patromoniu. Astfel, după 1989, a descoperit şi România, sub toate aspectele sale. Ceilalţi artişti români implicaţi în acest proiect sunt Adrian Bulboacă, Şerban Mestecăneanu, Sergiu Mihăescu, Camil Iamandescu, Lucian Muntean, Dan Piersinaru, Cosmin Gogu, Şerban Bonciocat, dar şi grupul "case care plâng".
DESCOPERIREA CAPITALEI
Pentru unii, Bucureştiul nu este un oraş de vizitat, dar unul pe care îl descoperi, simţindu-i o energie aparte, pentru alţii este oglindirea clădirilor vechi în obiectele comune pe lângă care trecem zilnic, fără să le mai observăm şi care mai păstrează imaginea patrimoniului arhitectural. Este un oraş al contrastelor, unul introvertit cu o atmosferă specifică, ori unul al iubirilor imposibile - cum îl caracterizează Şerban Mestecăneanu.
"Apropierea dintre o clădire cu forme rotunde, suave, şi una cu linii drepte, prima construită cu inima, iar cealaltă din prefabricate, sticlă şi beton, cea dintâi construită de meseriaşi, a doua de muncitori, mă duce cu gândul la o căsnicie între doi parteneri, în care ambele părţi fac efortul să convieţuiască împreună, cu toate că sunt atât de diferiţi. Prin fotografiile mele, am încercat să las discuţiile de cuplu să vorbească de la sine în speranţa ca în viitor noi, toţi cei implicaţi, vom ştii să alegem partenerii potriviţi pentru viitoarele căsătorii." Bucureştiul, între lumini şi umbre.
Expoziţia va fi deschisă până la 1 noiembrie.
