Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Înalta Curte de Casație și Justiție a dat o decizie care pune la adăpost o rețea de traficanți de persoane de o judecată în Germania. Cazul deschide, prin introducerea deciziei în jurisprudență, o poartă de scăpare pentru infractori periculoși, în care autorități judiciare din alte țări cer extrădarea de pe teritoriul României a rețelelor criminale. Banda condusă de un cetățean turc, stabilit de 22 de ani în România, a „exportat” în Germania zeci de imigranți, cazurile fiind documentate, cercetate de poliția și parchetul german, dar mandatul european de arestare emis pe numele șefului rețelei nu a fost pus în executare, instanțele din Tg Mureș și București respingând succesiv cererea nemților. Judecătorii îl consideră pe traficant un familist model, iar DIICOT a pus dosarul la dospit.
De ce s-a emis în 21 noiembrie 2018 de autoritățile judiciare din Germania mandat european de arestare pe numele lui B.A.? Faptele sunt descrise în esență de Procuratura din Weiden in der Oberpfalz, care a instrumentat dosarul de trafic transfrontalier de persoane, în sarcina lui B.A. fiind pusă comiterea a cinci infracțiuni la Legea privind șederea, angajarea și integrarea străinilor pe teritoriul RFG (Legea AufenthG). Faptele au fost comise în perioada 10 august 2017-4 septembrie 2017 în localitatea Waindhaus, landul Bavaria, în apropierea graniței cu Cehia și Austria. Procurorii germani au specificat că persoana pentru care s-a cerut arestarea, împreună cu un grup de complici s-au reunit înainte de 4 februarie 2017 pentru a organiza o rețea de transport a imigranților, pentru obținerea de sume considerabile pentru trecerea acestora din Turcia, prin Bulgaria și România în spațiul Schengen și apoi în Germania. Persoanele clandestine, care nu aveau acte necesare pentru intrarea și șederea în Austria și Germania, plăteau traficanților sume de bani de până la 10 000 de euro pe persoană. Transportul s-a realizat parțial în camioane mici cu prelată, unde, sub platforma de încărcare, erau ascunse persoanele traficate, pe perioada întregului parcurs, de circa 16 ore. Imigranții clandestini nu primeau nici hrană, nici de băut. În platforma de încărcare erau doar câteva găuri pentru aer, iar în cele câteva pauze pe traseu nu li se permitea părăsirea ascunzătorii din vehicul. Complicii lui B.A. precum și inculpatul au recrutat șoferii pe teritoriul României și le-au plătit „prestația”. Procurorii menționează explicit în cererea pentru executarea mandatului european de arestare faptele în care a fost implicat B.A. În 10 august 2017, transportul a 9 persoane iraniene și irakiene peste punctul de frontieră Waidhaus; în 14 august, 5 irakieni; în 22 august, 4 persoane; în 25 august, 8 persoane; în 4 septembrie, 6 irakieni, prin același punct de frontieră.
Nemții l-au prins, românii, nu!
Activitatea de traficant transfrontalier de persoane în care a fost implicat B.A. este greu de contestat. Deși organele judiciare germane au suficiente probe pentru incriminarea acestuia și trimiterea spre o instanță de judecată, autoritățile din România nu au dat curs executării mandatului european de arestare, respingerea fiind motivată la Curtea de Apel Tg. Mureș, printr-o jonglerie juridică, acceptată și însușită integral de judecătorii de la ÎCCJ. Firul roșu al argumentației pentru nepredarea traficantului pleacă de la refuzul acestuia de a accepta extrădarea. Acesta fiind primul pas procedural în avantajul lui B.A., instanțele noastre au trecut apoi la aprecierea că activitatea lui infracțională s-ar fi desfășurat exclusiv pe teritoriul românesc. Adică el a recrutat în Voluntari șoferul pentru transportul ilegal, el îi suia pe imigranți în camion la Arad, el plătea șoferul cu 600 de euro pentru fiecare cursă. Dar surpriză! În România, așa cum reține CA Târgu Mureș, DIICOT „nu a dispus încă efectuarea în continuare a urmăririi penale față de vreo persoană și dl. B.A., nu a înfățișat alte date din care să rezulte că el ar fi suspect sau inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori care au motivat emiterea mandatului european de arestare din 21 noiembrie 2018”. Ca atare, fiind lacrimă în România, traficantul dovedit de procurorii germani că a organizat trecerea ilegală a 32 de imigranți spre spațiul Schengen este lăsat liber ca păsărea cerului.
Procurorii români susțin expedierea infractorului
Decizia CA Târgu Mureș a fost atacată de procurori, recursul fiind judecat la ÎCCJ. Argumentele Parchetului subliniau necesitatea executării mandatului european de arestare „având în vedere că o activitate de urmărire penală efectuată în Germania poate contribui mai bine la soluționarea raportului juridic penal de conflict, în integralitatea acestuia, cu respectarea aflării adevărului, față de împrejurarea că în Germania există o mai mare siguranță ca activitatea infracțională și nu doar o parte a acesteia să fie cercetată.”
„În cauză, DIICOT nu a dispus încă efectuarea în continuare a urmăririi penale față de vreo persoană și dl. B.A., nu a înfățișat alte date din care să rezulte că el ar fi suspect sau inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori care au motivat emiterea mandatului european de arestare.”
Decizia nr 123/2019 a ÎCCJ din 27 februarie 2019
Infractorul a rupt inima judecătorilor
Este înduioșitor tabloul de „băiat bun” făcut lui B.A. de instanțele din România ca să nu-l predea arestat pe traficant. Cităm din Decizia nr. 123/2019 a Secției Penale, Complet 8, dată în ședința publică în 27 februarie 2019: „Curtea a reținut că dl B.A., cu toate că nu are cetățenie română, el trăiește în România de 22 de ani, din 18 iulie 1997 este căsătorit cu d-na I. - cetățean român, împreună au patru copii, din care trei minori, toți copii ( n.n. - așa e scris în decizia ÎCCJ, fără trei i) urmând cursuri în instituții de învățământ din România, așa încât unitatea vieții de familie a d-lui B.A. poate să fie păstrată doar în România, ea neputând să fie reconstruită pe teritoriul statului emitent al mandatului european de arestare. Totodată, B.A. are un loc de muncă stabil în România și este întreținătorul familiei sale. Astfel, pe teritoriul statului român, legăturile familiale și sociale ale persoanei solicitate nu sunt întâmplătoare și ocazionale, ci sunt serioase și de foarte lungă durată. De aceea, o dată în plus, o urmărire penală a persoanei solicitate B.A. pentru infracțiunile care formează obiectul mandatului european de arestare poate să fie mai bine plasată în România.”
Dosarul din Germania a mers înainte fără traficantul protejat de judecătorii români, care au ținut ca „băiatul cel bun” să nu pățească ceva. După ce a scăpat de pericolul arestării sub mandat european, turcul s-a pus pe treabă cinstită. A cerut chiar la OSIM înregistrarea unei mărci sub o aureolă ecologică. Mari sunt căile justiției românești, dar și mai mari porțile prin care trec nepedepsite, acoperite de autorități rețelele de traficanți de persoane. Pentru modul magistral în care a rezolvat problema principală din sarcina DIICOT, traficul de persoane, madam Hosu a primit cu îndreptățire propunerea de înscăunare în fruntea Parchetului antimafia. Că de-aia este vorba „Turcul plătește!”
Georgiana Hosu și-a văzut visul cu ochii, să fie șefă la DIICOT, structură care a îngropat dosare de trafic transfrontalier de persoane
