Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Odată ce a început activitatea la un nou loc de muncă, primul lucru pe care trebuie să îl facă angajatul, pentru a se adapta, este să înţeleagă şi să îşi asume ceea ce experţii în resurse umane numesc „cultura de firmă”. Fiecare companie are regulile ei nescrise. Cine le încalcă, se izolează.
Dacă toţi colegii îşi vorbesc unul altuia la pertu, nu trebuie să fii mai catolic decât papa şi să foloseşti pronume de politeţe. După cum, în firmele unde lucrătorii se adresează cu „dumneavoastră”, nu are rost să faci pe americanul şi să îi tutuieşti pe toţi.
Echipa din care faci parte obişnuieşte să iasă la o terasă la două săptămâni ori la o lună? Nu te obligă nimeni să mergi şi tu. Dar mare grijă, absenţele repetate pot fi considerate sfidare.
E foarte bine să te împrieteneşti cu colegii. Dar totdeauna trebuie să existe o graniţă. Atenţie mare la relaţia cu sexul opus. Există foarte multe moduri în care acţiunile tale pot fi interpretate ca hărţuire. Iar pentru o astfel de faptă poţi fi dat afară imediat, avertizează jurnaliştii de la site-ul de specialitate thejobnetwork.com.
Eşti un tip plin de umor, spui bancuri ca nimeni altul. O calitate foarte apreciată la chefuri. Totuşi, la serviciu mai bine te abţii. Abuzul de glume te poate transforma în „clovnul firmei”. Unii colegi sau şefi se vor considera agasaţi de exuberanţa ta. Sau chiar jigniţi, dacă glumele trec o anumită barieră.
Oricât de rezistent te crezi la alcool, nu bei niciodată înainte de a veni la muncă. Iar dacă te ştii mai slab la acest capitol, vei evita excesele la petrecerile organizate de companie.
Orgoliul, păcat letal
În marea majoritate a cazurilor când se lasă cu concediere, salariatul a comis ceva neintenționat, deci nu despre „greșeli” este vorba, ci „despre o îndepărtare conștientă și asumată a intereselor personale ale angajatului de cele ale firmei”, a declarat George Butunoiu, specialist în recrutare. Astfel, divergențele și tensiunile apar între angajați și manager, ca persoane, nu între lucrător și companie. „Din discuțiile mele zilnice cu candidații și cu managerii, orgoliul apare ca una dintre principalele cauze care duc la separare, fie că angajatul își dă demisia, fie că e dat afară”, spune Butunoiu. „Și vorbesc despre orgoliul acela pur subiectiv, care adesea te face să pierzi enorm, dar nu te poți abține să nu ți-l satisfaci, chiar dacă ți-e clar că riști și pierzi lucruri pe care s-ar putea să nu le mai recuperezi vreodată”, explică recruiterul.
