Ciocăneşti, satul cultural al României

La o jumătate de oră distanţă de Câmpulung Moldovenesc, între Obcinele Mestecănişului şi masivul Suhard, se află localitatea Ciocăneşti, un sat de o frumuseţe rară, cu oameni gospodari care au grijă să lase urmaşilor, printr-un legământ nescris, frumuseţea obiceiurilor strămoşeşti.

Pomenit, se pare, pentru prima dată, în anul 1400, într-un hrisov prin care se lua act de primirea muntelui Suhard de către domnitorul Alexandru cel Bun, de la doamna Ana, ca “danie de domnie” în satul Ciocăneşti, domnitorii Moldovei, de la Bogdan Vodă la Ştefan cel Mare, dar şi alţi cârmuitori care au  venit la domnie, au găsit oameni pricepuţi, mari meşteri ciocănari care au făurit arme pentru oştenii moldoveni. Legenda spune că Ştefan cel Mare ar fi stabilit locul de altar al Mănăstirii Putna slobozind în văzduh o săgeată  făcută de ciocănarii acestor meleaguri. Vergeaua din metal, cu vârful ascuţit, n-ar fi fost una obişnuită, ci ar fi fost poleită cu aur din Bistriţa Aurie, îndeletnicire pe care o aveau ciocăneştenii care căutau, zi-lumină, metalul preţios, cernând nisipurile râului ce străbate Bucovina. De la ciocănari se pare că ar fi rămas şi numele satului Ciocăneşti, localitate recunoscută pentru frumuseţea ouălor încondeiate, pe care le migălesc atât copiii, cât şi bătrânii, dar şi a caselor încântătoare, zugrăvite cu motive tradiţionale inspirate din portul popular.

Fierăritul şi potcovitul cailor a fost transmis din neam în neam sau de la căuaci (fierar) la ucenic. “De mic, am stat pe lângă «caoaciul» Şcheul Dumitru şi am prins dragoste de fierărit şi de potcovitul cailor. Văzând nea Dumitru că îmi place, m-a chemat în ucenicie. În anul 1957, am început ucenicia, timp de trei ani. Aici am învăţat să potcovesc caii şi boii, să fac potcoave, să fac rafturi de fier pentru roţile din lemn ale căruţelor de la vremea aceea, legatul jugului, cioflânge la boi şi cai, pentru trasul lemnelor din pădure, şi multe altele”, mărturiseşte fierarul Leonte Nichituş.

Ciocăneştiul a fost desemnat satul cultural al României în 2014, după ce a câştigat prima ediţie a programului turistic şi cultural cu acelaşi nume, urmând ca, pe parcursul acestui an, aici să se desfăşoare o serie de evenimente specifice zonei, pentru a fi cunoscute atât românilor, cât şi turiştilor străini care vor poposi pe aceste meleaguri.

Semnele de pe ouă, pe case!
Festivalul ouălor încondeiate a debutat în cea dintâi zi de martie şi, vreme de două zile, copii cu vârste cuprinse între 4 şi 14 ani din toate colţurile ţării s-au întrecut în acest meşteşug, dovedind că se pricep a împistri cu mare artă ouă şi cunosc, totodată, tainele cusăturilor tradiţionale.

Dar arta încondeiatului nu aduce în atenţie doar tradiţionalul ou de Paşti, ci şi... casele. Casa Muzeu Leonida Ţăran este prima locuinţă zugrăvită cu motive tradiţionale. Totul a pornit în anul 1950, dintr-un gând al doamnei Ţăran care, în momentul în care a hotărât să aplice o nouă zugrăveală exterioară casei, şi-a dorit ca la pereţii clădirii “să se uite şi Luna şi Soarele”. I-a fost alături meşterul Dumitru Tomoioagă, care s-a apucat de lucru. A aşezat pe ziduri modele de pe ţesături şi de pe ouăle închistrite în culori tari – roşu, negru, verde sau galben. Modelul caselor încondeiate a fost preluat rapid de cât mai mulţi localnici încât, Ciocăneştiul a devenit o comună-muzeu. După 1990, tot mai mulţi turişti au vrut să vadă frumoasele căsuţe şi să afle tainele încondeierii ouălor. Şi au găsit aici, precum subliniază doamna Marilena Niculiţă, responsabil al Muzeului Ouălor Încondeiate din Ciocăneşti, “un muzeu viu al artei şi tradiţiilor populare”. La Ciocăneşti se defăşoară, între 16 şi 17 august, Festivalul Păstrăvului, în care gospodinele se întrec în arta culinară. La fiecare ediţie a acestui eveniment, plutaşii comunei scot, cu mare bucurie, plutele, pe Bistriţa Aurie, pe un traseu de 6 kilometri, între Botoş şi Ciocăneşti. Atât localnicii, cât şi cei aflaţi în trecere pe aceste meleaguri au fost încântaţi să asculte, precum spune plutaşul Moraru Vasile, “«cântecul apei», iar noi să ne bucurăm că ducem acest meşteşug mai departe”. De aceea, între 14 şi 20 iulie, la Ciocăneşti va fi reînviat, pentru o săptămână, plutăritul pe Bistriţa Aurie.

Manifestări spirituale
Satul cultural al României în 2014  aduce însă în atenţie şi alte obiceiuri şi preocupări culturale şi religioase precum: Săptămâna Muntelui – 18-24 mai (ce cuprinde sfinţirea stânii Subvăcărie, acţiuni de ecologizare în Munţii Suhard, marcarea traseelor turistice şi măsura oilor la stânile Şfeiţerie, Borcutu, Subvăcărie şi Ţapu); Hramul schitului Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel ­ 29 iunie; Incursiune în marea rezervaţie a rhododendronului – 30 iunie; Ziua comunei Ciocăneşti şi Hramul Bisericii din localitate – 15 august; Festivalul Răscolu Stânii şi Hramul Bisericii din lemn Botoş ­ 8 septembrie (ce are în vedere, între altele, urcatul sâmbraşilor la stâna de pe Platoul Tradiţiilor, concurs de călărie, recunoaşterea după semne, mulsul oilor); Hramul Mănăstirii Sf. Cruce Suhard, Hramul Mănăstirii Sf. Ştefan cel Mare; Festivalul Obiceiurilor şi Tradiţiilor Populare (27-28 decembrie).