Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Despre procesul lui Iisus s-au publicat peste 500 de carti, studii, articole, piese de teatru si s-a facut chiar si un film in Israel cu acest subiect. Procesul lui Iisus este cel mai comentat proces din istorie, dar si cel mai controversat. Caci in vreme ce unii autori il considera un proces legal, altii sustin ca e vorba de un asasinat juridic.
Redactarea acestui documentar a fost facuta pe baza cartii lui Ioan Fruma "Procesul lui Iisus", aparuta la Editura "Roza Vanturilor" - 2000. Doctor in drept si avocat, Ioan Fruma a studiat zece ani acest subiect inainte de a se apuca de scris. La trei zile dupa ce a predat manuscrisul editurii, a plecat in lumea celor drepti. "Dumnezeu i-a ajutat sa traiasca pana cand a terminat cartea", ne marturisea sotia lui.CONTEXTUL ISTORIC. In vremurile in care a trait Iisus pe pamant, Iudeea era guvernata de un dublu regim totalitar. Provincia romana era locuita de evrei si guvernata de o dictatura militara romana, careia ii era subordonata o dictatura teocratica evreiasca. Dictatura militara era exercitata de guvernatorul Pontiu Pilat, iar cea teocratica de autoritatea colectiva suprema evreiasca, Sanhedrinul, sub presedintia marelui preot Caiafa. Viata evreilor de atunci din Iudeea era reglementata de perceptele religioase ancestrale. Legea mozaica era data de Dumnezeu, interpretata rigid si aplicata sever, si oricine nu se conforma era considerat un razvratit, un infractor periculos care trebuie eliminat.
MARTORII. Unul dintre cele mai impresionante aspecte ale procesului este singuratatea lui Iisus. Desi procesul Lui a devenit argument in predicile primilor crestini, in fata judecatorilor el a ramas singur, parasit de toti care l-au urmat, iubit si venerat. Apostolii au primit informatii despre proces de la martori oculari, care au existat cu siguranta, pentru ca unii dintre ei sunt amintiti in Evanghelii.
La arestarea lui Iisus au fost de fata toti apostolii si un tanar al carui nume nu se cunoaste. Dupa fuga lor, Simon Petru a urmarit de departe grupul in mijlocul caruia era arestat Iisus. A reusit apoi sa patrunda in curtea arhiereului, unde s-a alaturat servitorilor care se incalzeau in jurul unui foc. Dar Simon Petru, asa cum prorocise Hristos, s-a lepadat de Domnul si a fugit. Cine a relatat apoi ce s-a intamplat? Din textul evanghelic aflam ca la rastignire erau si femei care priveau de departe, intre care Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob cel mic si a lui Iosif, si Salomeea (Marcu 15, 40) si "multe altele" (Marcu 15, 41). Prezenta lor acolo dovedeste si ca ele au urmarit tot timpul evenimentele si nu au asistat din intamplare la rastignire, dar si faptul ca rudele lor au ramas la Ierusalim. Ca martori oculari, ele au povestit apoi apostolilor tot ce au vazut si au aflat. Asa a inceput sa se formeze traditia orala despre proces. Un alt martor ocular al celor intamplate pe drumul Golgotei a fost Simon de Cirene, tatal lui Alexandru si Ruf (Marcu 15, 21), pe care l-au silit sa duca crucea.
Despre procesul din fata Sanhedrinului, care nu era un proces public, apostolii puteau fi informati prin doua persoane importante, care erau favorabile lui Iisus: Iosif din Arimateea si Nicodim. Iosif din Arimateea era cel care "a cerut trupul lui Iisus si l-a pus in mormant" (Marcu 15, 43, 46) si este amintit in toate Evangheliile ca un "sfetnic cu chip bun" (Marcu 15, 43), "om bogat" (Matei 27, 57), "care nu luase parte la sfatul si fapta lor" (Ioan 23, 51). Chiar daca nu a fost la dezbaterea Sanhedrinului, Iosif avea posibilitatea sa se informeze despre ce se intamplase. Nicodim era fariseu si "fruntas al iudeilor" si "a venit noaptea la Iisus" (Ioan 3: 1, 2), iar cand unii dintre ei voiau sa-l prinda "i-a luat apararea" (Ioan 7, 51). Nu exista insa nici un indiciu referitor la cine i-a informat pe apostoli despre dezbaterea din interiorul pretoriului lui Pilat. Nici un evreu nu a intrat acolo. Dezbaterea din fata pretoriului care a fost, in schimb, publica a fost cu siguranta apoi comentata de toata lumea si adanc intiparita in memoria colectiva.
DATA PROCESULUI. Aceasta data nu este amintita precis in Evanghelii. Dar, pe baza informatiilor furnizate de apostoli si cu ajutorul calculelor facute pe baza unor cercetari astronomice, rezulta ca cea mai probabila data a procesului lui Iisus a fost ziua de vineri, 3 aprilie, a anului 33 d.Hr., cand a avut loc o eclipsa de luna.
TRADAREA. Cel care l-a vandut pe Iisus Sanhedrinul a fost Iuda Iscarioteanul. A primit ca plata 30 de arginti. Pe vremea aceea, suma reprezenta despagubirile pe care un stapan de sclavi le putea primi daca robul lui ar fi fost omorat de cornul unui bou, prin impungere. Motivele pentru care Iuda a tradat sunt neelucidate. Celebrul scriitor german Johann Wolfgang von Goethe (1749-1832) sustine ca tradarea a fost o incercare disperata a acestuia de a-l convinge pe Iisus sa se manifeste ca Mesia, din dorinta de a grabi indeplinirea scopului final de mantuire a omenirii. Dupa rastignirea lui Iisus, a vazut ca a gresit si s-a sinucis.
S-a mai sustinut ca Iuda a tradat din cauza geloziei pe apostolii Ioan si Petru, care erau iubiti de Iisus, sau pentru ca-i era frica de pericolul care vedea ca se apropie sau, si mai simplu, pentru ca era un agent al Sanhedrinului, infiltrat printre ucenicii lui Iisus. Cand il pomenim pe Iuda, trebuie sa ne amintim intotdeauna de cuvintele lui Iisus: "... vai, insa, acelui om prin care Fiul Omului se vinde! Bine era de omul acela daca nu se nastea" (Matei 26, 24).
ARESTAREA. Daca Iisus a fost arestat de catre slujbasii Sanhedrinului, dupa cum afirma Evanghelistii Matei, Marcu si Luca, inseamna ca Sanhedrinul a ordonat arestarea si faza initiala a procesului s-a desfasurat in fata acestui tribunal suprem evreiesc. In cazul in care ar fi participat "oastea romana" la arestare, dupa cum afirma evanghelistul Ioan, inseamna ca autoritatea romana a intervenit de la inceput in proces si ca Iisus a fost judecat numai de guvernatorul Pilat.
Cei mai multe voci sustin insa ca este exclus ca Iisus sa fi fost arestat de romani, pentru ca un razvratit contra stapanirii romane n-ar fi fost arestat singur, fara ucenicii sai, si nici predat unui fost mare preot destituit, in care romanii nu aveau nici o incredere. In plus, participarea oastei romane la arestare presupunea ordinul guvernatorului Pilat, care se afla atunci la Ierusalim. Numai ca Pilat, cand Iisus a fost adus in fata sa, a intrebat, asa cum arata Evanghelistul Ioan, "Ce invinuire aduceti Omului Acestuia?" (Ioan 18, 29), intrebare care dovedeste ca nu guvernatorul daduse ordinul arestarii.
Toate imprejurarile arestarii dovedesc implicarea celor din garda Templului, care asigura ordinea in Templu. Pe langa aceasta garda mai exista si un corp de functionari evrei care executau mandatele de arestare si sentintele instantelor evreiesti. Flavius Josephus aminteste ca instantele evreiesti aveau dreptul sa aresteze si sa incarcereze pe infractori (De bello Iudaico 2, 14, 1). Evanghelistul Marcu scrie: "Si raspunzand Iisus le-a zis: Ca un talhar ati iesi cu sabii si toiege sa ma prindeti. In fiecare zi eram la voi in Templu invatand si nu m-ati prins..." (Marcu 14, 48, 49).
ACUZAREA. Ordinul de arestare a lui Iisus a fost dat pe baza acuzatiilor cuprinse in dosarul intocmit de Sanhedrin impotriva lui Iisus. Care au fost acuzatiile si ce cuprindea dosarul? Iisus a fost supravegheat de autoritatile evreiesti inca de la inceputul activitatii sale in Galileea. Temandu-se de popularitatea lui crescanda au trimis oameni ca sa-l urmareasca si sa-l iscodeasca. Raportarile facute, care au fost consemnate in dosarul intocmit contra lui, au devenit invinuiri grave. Membrii Sanhedrinului au criticat modul de viata al lui Iisus, ca mananca cu vamesii si pacatosii (Marcu 2, 16; Luca 15, 2), ca ucenicii lui nu postesc (Marcu 2, 18), ca ucenicii mananca painea cu mainile nespalate (Marcu 7, 2), ca primeste pe pacatosi si mananca cu ei (Luca 15, 2), iar cand Iisus a fost gazduit la Zahei, mai-marele vamesilor, "... toti carteau zicand ca a intrat sa gazduiasca la un om pacatos" (Luca 19, 7). Activitatea lui Iisus era considerata un atac fatis impotriva principiilor de baza ale religiei evreiesti.
Romanii obisnuiau sa fixeze pe bara transversala a crucii, deasupra capului rastignitului, o tablita numita "titulus", pe care era scris numele condamnatului si o descriere scurta a faptei pentru care a fost condamnat. Cuvintele "Regele Iudeilor" de pe "titulus" ne arata motivul condamnarii - causa poenae - sau, cum spune Evanghelistul: "vina Lui scrisa deasupra mea" (Marcu 15, 26).
INTEROGATORIUL. Dupa arestare, asa cum arata Evanghelistul Ioan, Iisus a fost condus mai intai la Anna, socrul lui Caiafa (Ioan 18, 12, 13), care, desi nu mai exercita de cel putin 15 ani functia suprema de mare preot, isi pastrase autoritatea asupra evreilor. Interogatoriul a fost scurt si, pentru ca Iisus nu raspundea pe placul Annei, un slujitor al acestuia i-a dat o palma. Iisus se apara: "Daca am vorbit rau, dovedeste ce este rau, iar daca am vorbit bine, de ce ma bati?" (Ioan 18, 23) Cu aceste cuvinte, interogatoriul se incheie, iar Iisus este trimis la Caiafa (Ioan 18, 24).
PROCESUL JUDECAT DE SANHEDRIN. Procesul in fata Sanhedrinului a inceput cu audierea martorilor acuzarii. Dreptul penal evreiesc prescria cea mai mare constiinciozitate la audierea martorilor. Convocarea lor in procesul lui Iisus a fost posibila fiindca autoritatea evreiasca intocmise dosarul penal de dinainte. Evanghelistii arata ca in fata Sanhedrinului au fost ascultati multi martori mincinosi (Matei 26, 60), ale caror marturii nu se potriveau (Marcu 14, 56). Depozitia acestor martori echivala cu un rechizitoriu, prin care se repetau acuzatiile formulate in denunturile lor anterioare. Iisus a fost acuzat ca proroc mincinos si amagitor al poporului. Pentru aceste acuzatii era prevazuta pedeapsa cu moartea (Deuteronomul 13, 1, 2, 5, 10). In Talmud se prevede ca "cel care proroceste pentru a anula un singur cuvant din cuvintele Legii este vinovat" (T. Sanhedrin 14, 13). In Evanghelia dupa Marcu, martorii declara: "Noi l-am auzit zicand asa: «Voi darama templul facut de mana si altul nefacut de voi voi zidi»"(Marcu 14, 58), iar Sanhedrinul a interpretat aceste cuvinte ca o blasfemie.
Caiafa i-a cerut lui Iisus sa raspunda la aceste acuzatii. Insa Iisus a tacut. Si, desi tacerea inculpatului in dreptul roman echivala cu recunoasterea faptei imputate, conform maximei "Qui tacet, consentire videtur", la evrei nu se aplica acest principiu in procesele penale. Dimpotriva, tacerea lui Iisus, precum si rezultatul negativ al audierii martorilor impuneau achitarea celui acuzat. Caiafa isi schimba tactica si intinde o capcana, spunandu-i lui Iisus "Juru-te pe Dumnezeu cel viu, sa ne spui noua de esti Tu Hristosul, Fiul lui Dumnezeu" (Matei 26, 63). Iar el a zis catre ei: "Voi insiva ziceti ca Eu sunt" (Luca 22, 70), caci nu putea nega nici scopul vietii sale si nici activitatea sa mesianica. Reactia lui Caiafa a fost imediata. Cu o graba ilegala isi sfasie vesmintele, dupa stravechiul obicei de a-si manifesta durerea si scarba si, fara deliberare, provoaca sentinta de condamnare a lui Iisus prin cuvintele: "A hulit! Ce ne mai trebuie noua martori? Iata, ati auzit hula Lui. Ce vi se pare? Iar ei raspunzand au zis: Este vinovat de moarte" (Matei 65, 66).
PROCESUL JUDECAT DE PILAT. Toti evanghelistii spun ca dimineata Iisus a fost predat lui Pontius Pilat, care fusese numit guvernator al Iudeei in anul 26 d.Hr. Iisus a fost judecat de catre Pilat ca un "homo peregrinus" (localnic), neavand cetatenie romana. I-a fost predat de catre o delegatie de sinedristi si, dupa cum arata evangheliile, cei mai vehementi au fost arhiereii, secondati de multimea de evrei prezenta, care prin strigate a cerut moartea lui Iisus. Limba oficiala in care s-a dezbatut procesul a fost limba greaca. Guvernatorii romani ai Iudeei se serveau de interpreti in procesele peregrinilor.
Asa cum afirma toti evanghelistii, Pilat si-a inceput interogatoriul cu intrebarea "Tu esti regele Iudeilor?", iar Iisus i-a raspuns "Tu zici" (Marcu 15, 2; Matei 27, 11; Luca 23, 3). Au urmat si celelalte intrebari, pentru ca, in final, Pilat sa spuna ca nu-i gaseste nici o vina (Luca 23, 4; Ioan 18, 38). Incearca insa sa se eschiveze si, afland ca Iisus este din Galileea, il trimite la Irod Antipa, tetrarhul Galileei, care se afla de Pasti in Ierusalim. La intrebarile lui Irod, Iisus nu raspunde nimic (Luca 23, 9) si nici la invinuirile inversunate ale arhiereilor si carturarilor (Luca 23, 10). Dezamagit, Irod Antipa "impreuna cu ostasii sai, batjocorindu-L si luandu-L in ras, L-a imbracat pe Iisus cu o haina stralucitoare" si l-a retrimis inapoi la Pilat (Luca 23, 11). Guvernatorul roman, vazand ca nici Irod nu i-a gasit vreo vina, incearca o ultima stratagema pentru eliberarea lui: lasa multimea zgomotoasa care se stransese in fata pretoriului sa decida. Pilat "a scos afara pe Iisus si a sezut pe scaunul de judecata in locul numit pardosit cu pietre (Lithostroton), iar evreieste Gabbata" (Ioan 9, 13). Toti evanghelistii arata ca exista un obicei de Pasti sa fie pus in libertate un evreu, detinut de romani. Iar Pilat, crezand ca poporul va cere eliberarea lui Iisus, si nu a lui Baraba, care era vinovat pentru crima, ii lasa libertatea de a amnistia pe cine doreste. Aceasta consultare a poporului o gasim si la romani, cand multimea vota in arena circului, asupra vietii sau mortii crestinilor. Prin "per acclamationem", Pilat voia sa scape de raspundere.
Insa initiativa lui s-a incheiat cu un esec, caci multimea l-a preferat pe Baraba, pe care-l considera un erou, si a cerut cu inversunare moartea lui Hristos, dupa ce a aflat ca e acuzat de blasfemie. Caci legea mozaica interzicea sa se ceara eliberarea unui condamnat la pedeapsa capitala pentru crima religioasa. Ultimele cuvinte ale lui Pilat in procesul lui Iisus au fost "Sa rastignesc pe regele vostru?" (Ioan 19, 13). Deci, o intrebare, si nu o sentinta. Iisus n-a fost condamnat, ci omorat, iar infamia comisa pe Golgota ramane pentru totdeauna rusinea Justitiei.
SENTINTA. Sentinta insa fusese data de Sanhedrin inainte ca procesul sa inceapa. Dupa invierea lui Lazar au fost convocati toti membrii Sanhedrinului, iar sedinta a fost prezidata de marele preot Caiafa. Sinedristii si-au exprimat teama ca, daca il vor lasa pe Iisus sa propovaduiasca si sa "faca multe minuni", romanii le vor lua "locul si neamul". In realitate insa se temeau ca vor pierde privilegiile si avantajele materiale pe care le aveau in templul din Ierusalim. Ultimul cuvant l-a avut Caiafa, care a spus "... nu stiti nimic. Nici nu ganditi ca ne este mai de folos sa moara un om pentru popor, decat sa moara tot neamul" (Ioan 11, 49, 50). "... din ziua aceea s-au hotarat ca sa-L ucida" (Ioan 11, 53).
FLAGELAREA. Dupa eliberarea lui Baraba, Pilat a ordonat biciuirea lui Iisus (Marcu 15, 15; Matei 27, 26). La evrei, numarul loviturilor era limitat la 39, anume 13 pe piept, 13 pe umarul stang si 13 pe umarul drept al celui pedepsit (Misna Mak. III, 10; Flavius Josephus, Ant. LV, 8, 21). Flagelarea se executa in public. Cel pedepsit era dezbracat, iar apoi, dupa ce era legat cu bratele intinse de un stalp scurt sau o coloana mica, era batut cu biciul de flagelare atata timp cat voiau cei care executau aceasta pedeapsa. La fel a fost flagelat si Iisus, de cativa soldati din cohorta stationata in Ierusalim. A fost batut cu cruzime, caci dupa flagelare nu a mai fost in stare sa-si duca singur crucea pana la Golgota. Gravitatea ranilor produse este dovedita si de faptul ca Iisus a murit pe cruce dupa putine ore de la rastignire, ceea ce l-a surprins chiar si pe Pilat (Marcu 15, 44). Evanghelistii Marcu si Matei arata ca Pilat, dupa flagelarea lui Iisus, "L-a dat sa fie rastignit" (Marcu 15, 15; Matei 27, 26).
Iisus a fost dus de soldati in pretoriu, unde s-a retras si Pilat, si aici s-a intamplat revoltatoarea scena a parodiei incoronarii. Dupa ce "au adunat toata ceata de ostasi", Iisus a fost dezbracat de hainele sale si imbracat cu o mantie rosie veche a unui soldat, i s-a pus pe cap o coroana de spini si o trestie la dreapta lui" (Matei 27, 27-29). "Si au inceput sa se plece in fata Lui, zicand «Bucura-te regele Iudeilor!». Si-L bateau peste cap cu o trestie si-L scuipau si cazand in genunchi i se inchinau" (Marcu 15, 18-19). Desi nu s-a facut din ordinul lui, aceasta inscenare batjocoritoare a unei "adoratio maiestatis" (Marcu 15, 16-19, Matei 27, 27-30; Ioan 13, 2-5) a fost tolerata de Pilat. Dupa batjocorire si maltratare, Iisus a fost imbracat cu hainele lui, dupa cum spun Evanghelistii Marcu si Matei, si l-au dus sa-l rastigneasca (Marcu 15, 20; Matei 27, 31). Adriana Oprea-Popescu
Revizuirea procesului nu e posibila
Dupa infiintarea statului Israel, in 1948, s-a crezut ca a sosit momentul ca, prin revizuirea procesului lui Iisus de catre o instanta judecatoreasca de acolo, sa se puna capat disputelor sau, cel putin sa se atenueze criticile si sa se linisteasca spiritele.
La Curtea Suprema de la Ierusalim au sosit mai multe cereri de revizuire. Prima cerere inregistrata a fost a unui inginer olandez, Robbe Groskamp. Toate cererile ulterioare au fost respinse, din motivul lipsei de competenta, fiindca "blasfemia, pretinsa mesianitate si pangarirea Templului", ar fi sub jurisdictia unui nou Sanhedrin si nu a unei instante civile.
Revizuirea procesului lui Iisus a ramas un proces irealizabil. Care instanta civila sau religioasa din Israel s-ar incumeta sa revizuiasca un proces de acum aproape 2.000 de ani, pe baza unor acte atat de contestate astazi?
Dovezile arheologice care confirma Evangheliile
Cei care contestau autenticitatea Evangheliilor sunt astazi in declin, caci descoperirile arheologice recente confirma veridicitatea acestor scrieri. Astfel, de curand a fost dovedita si existenta lui Simon din Cirene, cel care a purtat crucea lui Hristos pe o parte din drumul Golgotei. In Valea Cedronului, langa Ierusalim, s-a descoperit un cimitir din epoca lui IIsus iar pe baza inscriptiilor gasite, s-a stabilit ca acolo au fost inmormantati si "Alexandra, fiica lui Simon" si "Alexandru din Cirene". Acest "Alexandru din Cirene" a fost deci fiul lui Simon din Cirene, purtatorul crucii lui Iisus. Iar in 1990 a fost descoperit mormantul marelui preot Caiafa. Una dintre cele mai importante descoperiri arheologice s-a facut in Capernaum, unde... "au venit la El, aducand un slabanog pe care-l purtau patru insi. Si neputand sa se apropie de El, din pricina multimii, au desfacut acoperisul casei unde era Iisus si prin spartura au lasat in jos patul in care zacea slabanogul" (Marcu 2, 3-4). Oraselul a fost parasit in sec. VII d.Hr. de locuitorii sai si, cu timpul, casele pustii au fost acoperite cu pamant. Sapaturile arheologice conduse de calugarul franciscan Virgilio Corbo au scos la iveala insa ruinele Capernaumului. Zidurile caselor, inalte de trei metri, erau construite din blocuri de bazalt negru. Acoperisul nu era fix, ci la fel ca cele de azi ale beduinilor, era compus din scanduri si crengi, putand fi deci desfacut, la nevoie, asa cum istoriseste Evanghelia.
In 1968, au fost descoperite ruinele unei biserici crestine din sec. V d. Hr. De sub un mozaic reprezentand un paun, simbolul crestin al nemuririi, a fost dezgropata casa pescarului Simon - apostolul Petru. Era o locuinta, ca si cele invecinate, identificata insa prin inscriptiile votive de pe pereti, inchinate Sfantului Apostol Petru. La scurt timp dupa moartea lui Iisus, casa aceasta a fost transformata intr-o capela, in care crestinii se adunau si se rugau. Este cel mai vechi locas de rugaciune crestin - prima biserica crestina cunoscuta.
Cum a fost rastignit Hristos
In 1968, arheologii din Israel au descoperit, intr-un osuariu langa Ierusalim, scheletul unui fost rastignit. Era "Jehohannan Ben" (n.r. - fiul lui Jehohannan), despre care arheologul V. Tzaferis spune a fost un tanar evreu rebel, rastignit de romani in timpul rascoalei din anul 7 d.Hr. Oasele picioarelor erau inca pironite intr-o bucata de cruce. Condamnatul era fixat mai intai cu bratele intinse pe bara transversala a crucii cu piroane, care erau trecute prin oasele antebratelor. Dupa aceea, picioarele rastignitului erau stranse impreuna si intoarse lateral, dupa indoirea genunchilor. In stalpul crucii era batut un singur piron, de circa 18 cm, prin oasele picioarelor. Pe la mijlocul stalpului era fixata cu cuie o mica scandura - numita sedecula - care servea de suport pentru condamnat. Acesta, cu genunchii indoiti, cu picioarele strapunse la calcaie de un singur piron si cu antebratele pironite, era asezat fortat pe aceasta scandura, ca sa nu se poata lasa in jos si, eventual, desprinde de pe cruce. In cele mai multe cazuri, agonia dura de la cateva ore pana la o zi. Rastignitul murea din cauza sufocarii sau a pierderii de sange.
CONTINUARE: Giulgiul lui Iisus
